Cea mai veche cabană din ţară, locul unde eşti deasupra lumii FOTOGALERIE

Mărturie la trecerea timpului stau grinzile pe care au fost scrijelite numele celor care au trudit pentru a clădi, la o altitudine de 1604 metri, Cabana Postăvaru, cărând în spate materialele de construcţie.

Dacă ajungi în vârful masivului Postăvaru, parcă ai ajuns deasupra lumii, iar dacă te afli acolo e imposibil să nu faci un mic popas la Cabana Postăvaru. Aceasta este situată la o altitudine de aproximativ 1604 metri şi a fost construită în anul 1883 de membrii Asociatiei Carpatine Ardelene SKV (Siebenbürgische Karpaten Verein), care o administrează şi în prezent. Aceştia au clădit-o prin forţe proprii, iar ulterior au extins-o, întrucât zona începuse să fie tot mai căutată de schiori şi nu exista un alt loc de campare în zonă. La acea vreme a fost singura clădire din Poiană, până ce zona s-a transformat într-o staţiune montană. La construcţia primului corp al cabanei, meşterii saşi şi unguri au muncit doi ani, din 2 aprilie 1881 până în 7 octombrie 1883. Până în 1935, a continuat construirea celorlalte corpuri, iar atunci Cabana Postăvaru a fost sfinţită şi a primit numele Julius Römer-Hütte, după numele primului preşedinte SKV Braşov, pe care-l poartă şi astăzi.

Click pe poze pentru a vedea mai multe imagini cu cabana, din prezent

Simbol al Braşovului

Actualii administratori ai cabanei, soţii Truetsch, au renovat o parte din clădire cu sprijinul actualilor membri ai SKV. „Când ne-a fost retrocedată cabana, era într-o stare jalnică. A trebuit să arucăm toate aşternuturile şi saltelele şi să facem deratizare de trei ori, pentru a scăpa de şobolanii care îşi găsiseră locul aici şi de mirosul neplăcut. Acum vrem să continuăm să renovăm şi cealaltă parte, dar fără să-i schimbăm aspectul", ne-a mărturisit cabaniera Cornelia Truetsch.

Încet, dar sigur, Cabana Postăvaru a redevenit simbolul de altădată al Braşovului şi a rămas un loc de întâlnire al montaniarzilor şi al schiorilor. „Cei mai mulţi vin aici, pentru că se păstrează acest farmec de cabană. În special turiştii străini care ne trec pragul sunt cei mai impresionaţi de ce văd şi spun că s-au săturat de gresie şi de faianţă şi vor să vadă lemnul. Să aibă parte de ceva rustic", ne-a mai destăinuit Cornelia, care a pus şi bazele unui mic muzeu în cabană, unde a strâns de la poze vechi cu clădirea şi schiuri, până la costume tradiţionale săseşti care au 130 de ani vechime.

Călătorie în timp

Că locul este încărcat de istorie stau mărturie şi grinzile, pe care meşterii au scrijelit sau au scris cu creion chimic diferite mesaje. Cabanierii le povestesc cu multă dragoste turiştilor semnificaţiile acelor înscrisuri şi îi provoacă la o călătorie în timp. „Iniţial, pentru a obţine avizele de funcţionare, autorităţile ne-au recomandat să îmbrăcăm cu rigips pereţii de scândură ai cabanei, dar aşa ceva nu era posibil şi am refuzat, fiindcă am fi îngropat istoria. Totuşi, a mai existat o soluţie, iar acum periodic, tratăm lemnul cu o substanţă ignifugă, iar inscripţiile au rămas la vedere", ne-a explicat cabaniera.

Click pe poze pentru a vedea mai multe imagini cu cabana, din trecut

De pe belvederea din faţa cabanei ai o panoramă impresionantă şi vezi unele dintre cele mai înalte puncte ale Munţilor Carpaţi, precum şi întreaga Ţară a Bârsei. Tot de aici poţi avea parte şi de un fenomen atmosferic deosebit, numit „marea alpină": norii coboară, înconjurând piscul muntelui, iar cei ce privesc au impresia că sunt deasupra lumii. De o privelişte deosebită ai parte şi de pe geamul camerelor cabanei.

Subiect de roman

Chiar în anul inaugurarii cabanei, a trecut pe acolo scriitorul Mihail Sebastian care câţiva ani mai târziu a publicat romanul „Accidentul" a cărui acţiune se petrece în cea mai mare parte în zona cabanei. Împrejurimile, cabana, potecile, pârtiile şi atmosfera vremii sunt descrise cu multă exactitate şi farmec, iar numele SKV este menţionat în cuprinsul cărţii de zeci de ori.