Povestea românului genial care a inventat „celula catapultată”. Cabina unui avion a revoluţionat întreaga lume
0
Printre personalităţile pe care le-a dat Brăila se numără şi inventatorul Anastase Dragomir, al cărui nume a intrat în istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti. Inginerul A. Dragomir inventează experimentează, în anul 1929, la Paris şi Bucuresti, „celula paraşutată”, prima cabină catapultată din lume, destinată salvării pasagerilor dintr-un avion aflat în pericol de prăbuşire.
Pe 6 februarie 1896, la Brăila, se naşte Anastase Dragomir, cel de al şaselea copil al unui veteran din Războiul de Independenţă. Încă din adolescenţă îşi conturează pasiunea pentru aviaţie, iar după încheierea studiilor pleacă în Franţa, unde lucrează la mai multe uzine de avioane.
Una dintre cele mai importante invenţii româneşti în domeniul aviaţiei este scaunul ejectabil. Descoperit de Anastase Dragomir, scaunul ejectabil face parte din categoria celor mai importante invenţii ale lumii.
Deşi majoritatea cercetătorilor si-au concentrat atenţia asupra construirii şi pilotării avioanelor, Anastase Dragomir a încercat să găseasca o metodă eficientă pentru siguranţa pasagerilor, salvându-i pe aceştia în cazul unor catastrofe aeriene majore care se soldează cu prabuşirea avionului.
Brevetul pentru cabina catapultabilă
Sub numele de “cabină catapultabilă”, Anastase Dragomir a înregistrat, pe 3 noiembrie 1928, în Franţa, cererea de brevet „Nouveau système de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne“(Nou sistem de montare al paraşutelor la aparate de locomoţie aeriană) şi a obţinut Brevetul nr. 678.566, din 2 aprilie 1930. Această invenţie era „un nou sistem de paraşutare din aparatele de locomoţie aeriană, fiecare pasager având o paraşută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion astfel încât paraşuta, împreună cu pasagerul instalat pe scaun, să treacă printr-o deschizătură a podelei“, iar brevetul prevedea ca acest ansamblu de celulă-paraşută să aibă mai multe comenzi, manevrate de pilot. Deoarece aviaţia nu era într-un moment financiar favorabil, a experimentat invenţia în 28 august 1929 în apropierea Aeroportului Orly, Paris. În acest scop s-a amenajat, după indicaţiile inventatorului, un avion Farman, în care se instalase „cabina catapultabilă“. Experienţa a constituit o reuşită, confirmând utilitatea acestei invenţii. După demonstraţie, ziarele franceze, printre care şi Excelsior (în numărul din 29.08.1929), au subliniat prioritatea mondială, deţinută de Anastase Dragomir în acest domeniu, precum şi importanţa invenţiei pentru aviaţie. Soluţia propusă de Anastase Dragomir pentru autostabilizarea cabinei în cădere prin utilizarea a două paraşute auxiliare se regăseşte în soluţiile actuale de paraşute şi cabine catapultabile.
Continuarea cercetărilor în ţară
După experiment, Anastase Dragomir revine în ţară, unde, cu ajutorul căpitanului inginer Constantin Nicolau de la Serviciul tehnic al aviaţiei române, repetă demonstraţia pe Aeroportul Băneasa din Bucureşti, pe 26 octombrie 1929. De data aceasta s-a folosit o avionetă AVIA, iar presa vremii, printre care ziarele Universul şi Dimineaţa, a relatat cu lux de amănunte despre acest mijloc de salvare ingenios şi practic. În 1950, a obţinut un nou brevet românesc cu nr. 40125/1950 pentru „Celulă paraşutată“. În descrierea acestei invenţii se menţiona „… folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus; folosirea unei cabine etanşe sau semietanşe, în funcţie de efectuarea zborului la anumite înălţimi şi folosirea pentru cabinele semietanşe a unui dispozitiv mecanic care să permită, în caz de nevoie, debitarea oxigenului şi aerului necesare vieţii“.
După zece ani de căutări, în 1960, obţine alt brevet de invenţie românesc cu nr. 32.323/41.424, în care propune un avion de pasageri prevăzut cu cabine catapultabile pentru fiecare pasager. Soluţia, aplicată la avioanele supersonice
În anul 1959, a înregistrat altă cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport, echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet românesc nr. 41.424 din 1960). În cartea lui Jules Foch, „Technique des Avions“, apărută la Paris în 1960, sunt prezentate şi realizările inventatorului Anastase Dragomir, în domeniul catapultării piloţilor şi pasagerilor din avioanele aflate în pericol de prăbuşire. Ideea lui Anastase Dragomir se va concretiza prin apariţia, la noile tipuri de avioane supersonice, militare, a scaunului ejectabil.
Anastase Dragomir a murit la vârsta de 72 de ani, în anul 1966, la Bucureşti.
Citiţi şi
Se încarcă comentariile...
