Liderii religioşi care au schimbat definitiv istoria omenirii. Cine au fost de fapt părinţii marilor religii ale lumii
0Practicele religioase şi credinţa au fost mereu prezente în viaţa omului de-a lungul istoriei. Religiile au schimbat mersul istoriei şi au transformat societatea. O parte a liderilor religioşi sau inspiraţionali au reuşit să schimbe cu adevărat lumea doar predicând.
Omul încă de la începuturile sale a crezut în supranatural. De-a lungul mileniilor şi-a creat numeroase seturi de convingeri şi practici religioase. Societatea umană de-a lungul istoriei aproape că nu a existat în afara religiei. Pe de o parte credinţa a oferit omului muritor speranţa unei vieţi veşnice, dar şi un mod de a-şi ordona viaţa în baza unor principii şi valori. O serie de personaje apărute în diferite perioade ale istoriei au reuşit să pună bazele unor noi religii, a unor credinţe care au schimbat definitiv istoria şi soarta omenirii.
Iisus Hristos şi naşterea cele mai răspândite religii
Poate cel mai influent lider religios, considerat în credinţa creştină fiul lui Dumnezeu, a fost Iisus Hristos. Faptele şi învăţăturile sale au fost păstrate în Noul Testament, seria de Scripturi scrise şi transmise de cei patru evanghelişti, apostoli sau însoţitori ai lui Iisus Hristos în timpul vieţii. Influenţa lui Iisus Hristos asupra istoriei a fost majoră. Inclusiv axa timpului îşi are începutul în anul în care se presupune că s-ar fi născut. Învăţăturile lui Iisus Hristos, faptele şi minunile sale au devenit fundamentul celei mai răspândite religii de pe tot mapamondul, creştinismul, cu diferitele sale forme. Primii creştinii au fost atât de marcaţi de persoanlitatea şi învăţăturile cristice încât au rezistat celor mai cumplite persecuţii şi chiar au reuşit în ciuda tuturor piedicilor să răspândească religia iniţial în Asia Mică şi Europa, iar mai apoi pe toate continentele, odată cu trecerea secolelor. Pe baza unor cercetări, specialiştii în arheologie şi istorie biblică spun că Iisus Hristos a fost un personaj cât se poate de real, care s-ar fi născut în anul 5 îHr, cu un an înainte de Irod să moară. Iisus s-a născut în timpul domniei lui Irod, rege clientelar al Romei, pe atunci condusă de Octavian Augustus.
Existenţa lui Iisus Hristos a fost dovedită şi prin intermediul izvoarelor scrise. Prima menţiune despre Iisus Hristos aparţine unui evreu, Flavius Josephus, cel care a trăit în perioada 47-100 dHr. Într-o lucrare de istorie iudaică, Iisus apare menţionat în două rânduri.
”În vremea aceea a trăit Isus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilat, din cauza acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul”, se arată în lucrarea tradusă de Ion Acsan.
Totodată despre Iisus Hristos au scris şi istoricii latin Tacitus şi Pliniu. În special în analele lui Tacitus este pomenit episodul crucificării şi prefectul Pilat din Pont. Pliniu cel Tânăr, guvernator în Asia Minor în anul 112 dHR, îi scria lui Traian despre influenţa pe care o au învăţăturile lui Iisus Hristos în această zonă. Se spune că Hristos s-a născut în Bethleem Efrata în anul 5 îHr. Cu toate acestea, sunt păreri care plasează locul naşterii sale la Nazaret. În orice caz Iisus a crescut în familia unui tâmplar iudeu şi se pare că până la vârsta de 30 de ani acesta a şi practicat această meserie la Capernaum, în nordul Israelului de astăzi.
După vârsta de 30 de ani a primit botezul de la Ioan Botezătorul în râul Iordan şi a început să predice iniţial la Capernaum în Gallilea. Iisus Hristos a propovăduit o religie a păcii şi iubirii, bazată pe mântuire a sufletului şi renunţare la patimile trupeşti. Iisus s-a adresat tuturor categoriilor sociale şi a călătorit alături de apostolii săi. În cele din urmă a condamnat şi răstignit, o parte a liderilor religioşi evrei fiind nemulţumiţi de influenţa sa asupra populaţiei şi a faptului că se considera Mesia, adică fiul lui Dumnezeu, cel Ales. Preoţii evrei i-au convins pe romani să-l condamne şi să-l ucidă prin răstignire. După răstignire, Iisus ar fi murit şi apoi înviat pentru a se ridica ulterior la ceruri. Această taină a dat naştere unei noi religii răspândită astăzi în toată lumea. Această învăţătură a fost mai apoi reintrepretată, instituţionalizată în cadrul bisericilor creştine şi chiar folosită de lideri militari, politici sau religioşi pentru a justifica expediţii contra ”necredincioşilor”.
O nouă credinţă din inima deşertului
O altă religie cu o răspândire uimitoare şi totodată cu un impact major în istoria omenirii a fost islamul. În spatele fondării aceste religii a stat un personaj de asemenea carismatic. Se numea Mahomed şi a trăit în Peninsula Arabică în urmă cu 1.500 de ani. Se ştie că s-a născut în secolul al VI-lea d HR în oralul Mecca. În acea perioadă, triburile arabe erau dezbinate şi luptau deseori pentru putere. Mecca era în acelaşi timp centrul religios, dar şi economic în lumea arabă. ”Conform tradiţiei Muhammad ibn Adbullah s-a născut în oraşul comercial Mecca în jurul anului 570.(...) Viitorul profet era un membru al clanului Banu Hashim, o ramură care decădea a marelui trib Quaraysh care controla Mecca”, scria Diane Morgan în ”Essential Islam: A Comprehensive Guide to Belief and Practice”.
Muhammad nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, Abdallah, un negustor care a murit cu caravana sa în Medina, un alt oraş important şi totodată rival al Meccăi. A rămas să trăiască doar cu mama sa Aminah, îndurând greutăţi şi având o copilărie dificilă. La 6 ani rămâne rămâne orfan şi de mamă. Rămâne în grija bunicului şi mai apoi în scurt timp în grija unchiului său Abu Talib. Încă de la naştere mama lui Mahomed ar fi avut viziuni care i-ar fi arătat că născuse un copil sfânt. Tocmai de aceea şi-a trimit copilul în deşert pentru meditaţie. ”Pentru ca Muhammad să înveţe arabica în forma ei pură şi să devină familiar cu tradiţiile arabe, Aminah şi-a trimis copilul în deşert, aşa cum era obiceiul tuturor marilor familii arabe în aceea vreme. În deşert, se credea că poate învăţa autodisciplina, nobleţea şi libertatea”, se preciează în ”Enciclopediae Britannica”.
De altfel copilăria şi tinereţea lui Muhammad au fost marcate de pelerinaje şi călătorii cu unchiului său, în diferite zone de confluenţă religioasă. Tânărul Mahomed s-a căsătorit cu o femeie mai vârstnică, dar mai bogată, şi a dus viaţa unui negustor şi păstor de cămile. La 40 de ani Mohamed s-a retras în munţi pentru a medita. Aici, în apropierea peşterii numite al-Hira din munţii Jabal al Nur situată lângă Mecca, Mohamed ar fi avut o viziune care a schimbat cursul istoriei. Aici tradiţia islamică spune că Muhammad s-a întâlnit cu îngerul Gabriel şi a început revelarea Coranului şi procesul de închegare a perceptelor islamice. Totul avea loc în perioada de Ramadan în anul 610 dhr, când Gabriel i-a cerut lui Mohamed să-i recite şi l-a îmbrăţişat. Iniţial s-a speriat şi a crezut că este posedat de un duh. Convins că a vorbit cu un înger, Mohamed a început să răspândească noua doctrină în sânul familiei, apoi în oraşul său. După o luptă grea, noua religie se răspândea cu viteza fulgerului reuşind să unească toate triburile arabe. După moartea lui Mahomed au folosit ideea răspândirii islamului pentru a cuceri largi teritorii din Asia, Africa de Nord şi chiar sudul Europei.
Drumul iluminării şi un lider carismatic
O altă religie care este deosebit de răspândită este budismul. Se estimează că are 400 de milioane de adepţi în toată lumea. Această religie se bazează pe învăţăturile lui Buddha, un personaj real care ar fi trăit în urmă cu mai bine de două milenii. Buddha se numea de fapt Siddhartha Gautama. Trăia acum 2600 de ani în Lumbini, la graniţa de astăzi dintre Nepal şi India. Siddhartha Gautama s-a născut în familia unor regi nepalezi, fiind prinţul moştenitor. Se spune că era un tânăr deosebit de inteligent şi dominat de compasiune. Totodată era înalt, puternic şi chipeş, fiind instruit pentru a devenit războinic şi rege. De altfel şi făcea parte din casta războinicilor. La începuturi Buddha a fost înconjurat de plăcere, avea cinci sute de consoarte şi era preocupat de sport şi război. Cu toate acestea, brusc, la 29 de ani, Buddha a început să resimtă neîmplinire şi suferinţă. A ieşit din lumea sa luxoasă şi se spune că întâlnirea cu trei persoane i-a schimbat viaţa.
A văzut un om bolnav, un om bătrân şi în sfârşit un om mort. Şi-a dat seama că trecerea timpului, boala şi în cele din urmă moartea îi vor afecta pe toţi cei pe care-i iubeşte, fără ca el să poată face nimic. În dimineaţa următoare a intrat în stare de meditaţie şi a realizat că de fapt perfecţiunea trebuie căutată în interiorul fiinţei umane, iar fericirea nu constă în bunuri materiale, ci într-o desăvârşire a spiritului.
Tânărul războinic a renunţat la tot şi a plecat în lume pentru a răspândi revelaţiile sale. Şi-a luat numele de Buddha şi a străbătut timp de 40 de ani tot nordul Indiei, doar cu piciorul, învăţând pe oameni de toate categoriile sociale noua ideologie, noul mod de a privi viaţa. ”Îi învăţ pentru că toate fiinţele vor să experimenteze fericirea şi să evite suferinţa. Eu le arăt cum sunt de fapt lucrurile în adevărata lor formă”, spunea Buddha. Noua religie s-a răspândit în toată Asia, iar mai apoi pe toate continentele.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
