Bistriţa: Ştefan Mureşan supraveghează de un sfert de secol Protecţia Mediului

Bistriţean prin adopţie, directorul de la protecţia mediului este îndrăgostit de oraşul în care a ales să trăiască.

Inginerul Mureşan a ajuns să urmeze Facultatea de Geografie datorită pasiunii pentru filatelie. Povesteşte că în copilărie şi adolescenţă era atât de pasionat de timbre încât petrecea ore în şir studiindu-le. Uita noţiunea timpului atunci când era în compania timbrelor, iar interesul pentru geografie a pornit de la peisajele de pe timbre. „Stăteam ore în şir cu lupa în mână şi le studiam. Extraordinara diversitate de culori, peisajele de pe micile timbre mi-au trezit şi pasiunea pentru geografie", mărturiseşte inginerul. Iar aplecarea către filatelia o păstrează şi în prezent, în timp ce clasoarele cu timbre, cel mai vechi are peste o sută de ani, îi ţin companie în momentele de răgaz.

Bistriţa, oraşul de suflet

În Bistriţa a ales să se stabilească în 1978, după ce a locuit pe rând în Constanţa şi Slobozia. Ardelean, născut în judeţul Alba inginerul Mureşan şi-a dorit  foarte mult să se întoarcă în zonă, însă după absolvirea facultăţii a ajuns hidrolog în Constanţa. După două luni şi un şef ostil s-a stabilit în Slobozia, oraşul soţiei sale. A rămas aici doi ani la Centrul de Proiectări şi s-a ocupat de spaţii verzi şi trame stradale. Dorinţa de a se muta în Ardeal i s-a împlinit odată ce soţia a absolvit şi ea facultatea.  În Bistriţa a ajuns inginer la Oficiul de Gospodărire a Apelor şi-şi aminteşte că în primul an de muncă aici nu a primit concediu până nu a terminat sarcina încredinţată: a trebuit să cadastrez toate râurile din judeţ ca să pot pleca în concediu. Eram tânăr şi energic, dar tot mi-a luat 8 luni", îşi aminteşte inginerul.

Atent la schimbările spaţiilor verzi

Ştefan Mureşan munceşte în Agenţiei de Protecţie a Mediului Bistriţa-Năsăud, încă de la înfiinţare, de la începutul anilor 90 şi este unul dintre cei mai longevivi angajaţi. A ajuns aici în urmă cu 25 de ani de la Oficiul de Gospodărire a Apelor, unde era şef de serviciu şi a condus instituţia în mai multe reprize. Iar meseria sa nu şi-o uită nici în afara orelor de program: „de pildă dimineaţa pe drumul spre agenţie sau înapoi  am tresee diferite şi fac fac un inventar al spaţiilor verzi, uneori am impresia că Bistriţa nu este respectată suficient; ba apare un grilaj care nu este la locul lui, ba un constructor îşi bate joc de trotuar fără să-l sancţioneze nimeni, ba o maşină este parcată pe spaţiul verde". Directorul de la Mediu este îndrăgostit de Bistriţa, oraşul în care a ales să trăiască şi despre care  crede că ar merita să fie gestionat mai bine.

Profil

Născut: 4 august 1949 Ocna-Mureş

Familie: căsătorit, un băiat

Studii: facultatea de Geologie-Geografie, Bucureşti. 1976

Ce-i place: corectitudinea în relaţiile interumane.  Se simte liber în natură, îi plac plimbările, mediul neagresat de intervenţia omului. Este pasionat de filatelie

Ce nu-i place: reaua intenţie de convieţuire, agresiunea în comportamentele dintre semeni, jumătatea de măsură

Întrebare şi răspuns

Ce credeţi că-i lipseşte Bistriţei?

O gestionare mai justă.cred. Trec zilnic prin oraş şi mă surprinde când văd decizii luate fără consultarea nimănui. De pildă au apărut acele grilaje cu flori la trecerile de pietoni de pe Bulevardul Republicii, care îi pun pe pietoni să ocolească şi mă întreb de ce trebuie avantajaţi mereu şoferii în detrimentul pietonilor. Apoi se fac trotuare şi după câteva zile vine un operator de cablu, scoate pavajul să facă lucrări şi după ce le pune la loc, trotuarul face valuri. Pe Bulevard un alt constructor îşi bate joc de trotuar pe care l-a dezafectat pur şi simplu. Nu nuami că nu-l ia nimeni la întrebări pentru asta , dar nici nu-l întreabă cum şi-a permis să taie un nuc secular.