Bistriţa: Alexandru Toniuc a făcut consultanţă în Kosovo
0
S-a apucat de consultanţă cu acte în regulă prin 1998, într-o vreme în care se abia se putea intui potenţialul unei asemenea îndeletniciri. Afost printre primii din Bistriţa care a privit consultanţa ca pe un job de mare viitor, pentru care merită să te laşi de inginerie şi cercetare. Nu a fost un salt dramatic, s-a întâmplat pas cu pas, îşi aminteşte Alexandru, modul în care s-a produs intrarea în branşă. O meserie, despre
A lucrat pe toate tipurile de proiecte de preaderare de la Phare, Sapard până la Ispa. Acum, împreună cu partenerul său oferă consiliere pentru proiecte structurale, mai mari de 2 milioane de euro, iar clienţii săi sunt firme de calibru din judeţ şi nu numai. De fiecare proiect şi client se ataşează şi de la fiecare are de învăţat: „ de la una dintre marile firme din lactate din judeţ, cu care am lucrat cinci proiecte, am ajuns să descopăr de pildă ce înseamnă calitatea laptelui, a cărui puritate poate fi urmărită până la nivel molecular”.
În paralel şi-au extins aria de acţiune. Împreună cu parteneri din trei judeţe transilvănene firma de consultanţă a lui Toniuc a pus bazele unui companii de consultanţă regionale, în care fiecare îşi face bucăţica sa: unii proiectele tehnice, el planurile de afaceri, analiza cost-beneficiu şi multe altele. Iar clienţii sunt administraţii din Mureş, Satu-Mare, Sălaj pentru care a realizat ba un proiect pentru drumuri , ba o alimentare cu apă. Şi tot în paralel cu aceste activităţi, face şi training. Este solicitat tot timpul la instruire de consultanţi în parteneriat cu instituţiile statului: „îi învăţăm pe oamenii din administraţii să facă proiecte, şi să aformeze la rândul lor alţi formatori”
Birocraţie tipic românească
Răbdare şi perseverenţa sunt cuvintele de ordine pentru consultanţii români. Iar episoadele în care la dosar, filtrele româneşti ale proiectelor solicită mereu acte şi avize, multe inutile, sunt la ordinea zilei. Că s-au numit centre regionale de implementare a proiectelor, că sunt autorităţi de management, situaţia se repetă. „Au fost situaţii, când asemenea episoade ne-au creat foarte mult stres şi multe zile pierdute pe drumuri”, îşi aminteşte Toniuc. I s-a întâmplat să fie trimis înapoi de la Satu-Mare, unde funcţiona Centrul regional Sapard pentru că o adeverinţă de la Direcţia Agricolă nu era pe formularul standard, ci pe un altul. La Bistriţa , cu greu şi-a amintit cineva că există un asemenea formular, suna doar una dintre aceste relatări. Dar acum lucrurile s-au mai schimbat, oamenii din aceste structuri au mai căpătat experienţă europeană şi lucrurile se îndreaptă încet-încet. Iar o incursiune în Kosovo, unde a fost solicitat luna trecută în calitate de consultant internaţional de proiecte i-a accentuat acaestă impresie, că lucrurile se schimbă: „După experienţa din Kosovo am realizat că nu suntem într-o situaţie atât de tragică ,ce să justifice lamentarea noastră naţională continuă”.