Holera, boala care a ucis în masă în secolul al XIX-lea. Explicaţia istoricilor pentru focarele de infecţie mai mici din Maramureş, faţă de alte regiuni
0
Nenumăraţi oameni au murit în localităţile care au fost afectate de holeră în secolul al XIX-lea. Maramureşul nu a fost ocolit de aceste episoade. Faţă de alte zone, focarele de infecţie au fost mai mici aici.
Potrivit istoricilor care au studiat epidemiile de holeră din Maramureş, se pare că în urmă cu aproape două secole, la 1831 se simţea pentru prima dată ameninţarea acestei molime. Zsolt Varga, arhivist la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Maramureş, a publicat în volumul 3 al Revistei Arhivei Maramureşene un studiu privind holera în Maramureş.
Potrivit acestuia, procentul scăzut de morbiditate şi mortalitate din această zonă comparativ cu alte zone se datorează mai mult cauzelor naturale ale comitatului şi mai puţin condiţiilor igienico-sanitare. Directorul Licelului Reformat din Sighet, Szilagyi Istvan, membru al Academiei Ştinţifice Maghiare, a elaborat un studiu în anul 1876, în care trateză problema sănătăţii în comitatul Maramureş şi afirma chiar că punctul de pornire al ultimei epidemii de holeră ar fi fost Maramureşul, după cum se arată în studiul publicat.
În 1831, un medic la 8167 de suflete
De asemenea, în acelaşi loc se vorbeşte despre condiţiile mizerabile ale populaţiei şi despre alimentaţia săracă. De altfel, documentele studiate şi reflectate în materialul publicat de Zsolt Varga vorbesc şi despre situaţia economică şi socială din urmă cu două secole. ”Ştim că la izbucnirea pandemiei din 1831, în Plasa Superioară (subdiviziune a unui judeţ în vechea împărţire administrativă a României) nu a practicat niciun medic, iar în 1876, pe un teritoriu de aproape 100.000 de kilometri pătraţi, cu o populaţie de peste 220.000 de locuitori, în 16 localităţi profesau 27 de medici, 26 de moaşe calificate şi doi medici veterinari”, mai araă el în aceeaşi publicaţie.
”O singură privire pe harta Maramureşului demonstrează că numai o mică parte a acestui imens teritoriu poate găzdui o populaţie mai densă (...). Ţinuturile rar populate, lipsite de forfotă, suferă cele mai mici pierderi (...). În aceste condiţii, epidemiile de holeră, ale căror răspândiri au fost generate în primul rând de aglomeraţiile urbane, condiţiile nesatisfăcătoare de igienă, apă potabilă infectată, nu s-au extins la un număr mare de populaţie şi nu ne arată imaginea fioroasă cu care ne întâlnim în literatură istorică a vremii”, mai descrie el.
Totuşi, referirea se face strict compartiv cu alte reguni, pentru că luând cifrele, acestea arată că şi aici, molima a făcut victime destule.
Trecătorile, blocate cu arbor doborâţi, pentru stoparea răspândirii bolii
Potrivit unor păreri ale unor istorici, se crede că ”boala infecţioasă bacteriană a izucnit din cauza unor ruteni galiţieni care se ocupau cu transportul sării. Istoricul-demogaf Tamas Fargo consideră însă că această afirmaţie este nefondată, deoarece Maramureşul a fost exportator şi nu importator de sare şi presupune că infectarea plutaşilor ruteni acuzaţi de posteritate pentru răspândirea bolii a avut loc, probabil, în timpul drumului parcurs pe Tisa, în comitatul Ugocea (unitate administrativ-teritorială condusă de un comite)”, mai arată Zsolt Varga în studiul său.
Acesta mai arată că imediat ce a fost informată Congregaţia Comitatului, în ultima zi a anului 1830, despre izucnirea pandemiei în Gubernul Chiovian (Kiev) şi în Podolia, ”autorităţile centrale l-au desemnat ca şi comisar regal al regiunii pe baronul Sigismund Perenyi, învestit în funcţie pentru a lua măsuri preventive. Administraţia locală, în frunte cu vicecomitele Paulus Saplonczay, neaşteptând instrucţiunile centrale, a acţionat surprinzător de repede: a dispus blocarea trecătorilor cu arbori doborâţi sau orice alte mijloace, pentru a reduce la minim posibilitatea circulaţiei persoanelor pe linia frontierelor”. De asemenea, continuă el, factorilor poştali li s-a interzis depăşirea barierelor, iar corespondenţa o preluau străjuitorii posturilor, cu o precauţie extinsă până la extremitate. ”Aceştia luau corespondenţa cu o prăjină, dezinfectau cu fum de clorură de calciu, iar înmânătorii, până la soirea răpunsului, erau nevoiţi să stea lângă graniţă”, mai descrie el.
Măsure au mers şi mai departe, în acelaşi document se arată că localităţile în care medicii semnalau boala erau ca şi osândite, erau înconjurate prin forţă şi se ridicau cordoane în jurul acestora, pentru a interzice oricui să mai iasă din localitata respectivă.
Datele nu sunt certe cu privire la numărul morţilor din 1831, în timp ce autorităţile declarau un număr de 468 de morţi, episcopul vicar Peter Anderko indica într-un raport 1010 decedaţi de rit greco-atolic, alţi 15 romano-catolici şi 39 de evrei.
Epidemia din 1872-73, cea mai gravă
În 1836 Maramureşul scăpa de holeră, dar în 1848-1849, flagelul îl atinge din nou. Nici de acastă dată numărul celor morţi nu sunt din cele mai mari, iar potrivit registrelor de stare civil, se pare că boala a apărut sporadic. Însă epidemiile din 1855, 1872-1873 au făcut victime mult mai multe, astfel în total, în urma epidemiei din 1872-1873, datele istorice arată că şi-au pierdut viaţa 2149 de maramureşeni, în timp ce în epidemia din 1855, potrivit datelor publicate, au fost 2410 morţi din cauza holerei.
Istoricii se apleacă mai mult asupra epidemiei din 1872-72 şi arată că după ciumă, panedmiile de holeră ua instituit frica în populaţie. Mai mult, presa locală conferea un oarecare suport moral celor bogaţi, dând asigurări că holea afectează doar clasa de jos a populaţiei, afirmaţile fiind justificate prin lipsa igienei şi a curăţeniei, ca factori definitorii pentru îmbolnăvire.
În acelaşi studiu, Zsolt Varga vobeşte despre unele comunităţi rurale unde spaima generală îi determina pe supravieţuitori să-şi abandoneze morţii.
Holera este o boală epidemică gravă, adesea mortală, provocată de o bacterie şi caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături şi diaree, care duc la o puternică deshidratare a organismului. În istorie se cunosc mai multe epidemii care aproape au decimat populaţia.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
