Savantul arădean care l-a găzduit la conacul său din Pecica pe Împăratul Franz Josef. Ce carieră a avut

Zsigmond Ormos din Pecica l-a avut ca oaspete pe Împăratul Franz Josef. După această vizită, ocazie cu care cei doi s-au cunoscut bine, împăratul i-a decernat Medalia Sfântul Ștefan în Grad de Cavaler.

Împăratul Franz Josef FOTO Primăria Pecica

Despre Zsigmond Ormos și vizita Împăratului Franz Josef au strâns date Dacian Don și Camelia Chifor care nu lasă istoria din Pecica să piară.

Zsigmond Ormos s-a născut la 20 februarie 1814, în Pecica. Studiile primare și gimnaziale le-a făcut în localitate, iar cele medii la liceele ordinului piarist din Timișoara și Seghedin. Apoi, din 1834 a studiat Dreptul la Oradea.

Zsigmond Ormos a avut o carieră administrativă și politică, lucrând ca funcționar public la Recaș și Buziaș.

A participat la Revoluția de la 1848. După înăbușirea acesteia a fost arestat și întemnițat la Timișoara, iar în 1850, când a fost amnistiat, a părăsit Ungaria.

Timp de câțiva ani a studiat istoria artei în Franța, Italia, Austria și Germania, devenind un pasionat colecționar de tablouri și obiecte de artă.

În 1866 se întoarce la Timișoara și este numit subcomite, iar din 1871 comite de Timiș, funcție pe care o deține până în 1889.

„În anul 1872, Zsigmond Ormos l-a avut ca oaspete pe Împăratul Franz Josef, ce a locuit în aripa în care se găseau camerele comitelui. După această vizită, ocazie cu care cei doi s-au cunoscut bine, împăratul i-a decernat Medalia Sfântul Ștefan în Grad de Cavaler, iar pictorul Elek Szamossy, bun prieten cu comitele, i-a pictat un portret în care Zsigmond Ormos poartă medalia”, spune Dacian Don.

În 1882 a fost distins cu Ordinul Leopold în Grad de Comandor, iar în 1885 a fost numit membru pe viață în camera superioară a Parlamentului Ungariei.

Zsigmond Ormos a înființat în 1872, împreună cu un grup de intelectuali, mari iubitori de artă, arheologie și istorie, Societatea de Arheologie și Istorie din Ungaria, care, la propunerea sa, a publicat în anii următori un album memorial, iar din 1875, o publicație periodică numită „Buletin de istorie și arheologie”.

În anul 1878 a pus bazele Asociației muzeale din Ungaria de Sud, iar prin unificarea Societății de Arheologie și Istorie și a Asociației muzeale s-a constituit Societatea Muzeală de Istorie și Arheologie a Ungariei de Sud, al cărui președinte a fost ales.

Din 1880, Zsigmond Ormos a obținut acordul Comitatului pentru a transforma clădirea Wellauer în muzeu, inițiind în vederea construirii clădirii o colectă publică internațională. Construirea edificiului a început în 1886, pe strada numită atunci Lonouits, astăzi numindu-se Augustin Pacha, la numărul 7. Inaugurată la 29 august 1891, clădirea unde în prezent se află Biblioteca Academiei, Filiala Timișoara, a găzduit primul muzeu de istorie al orașului. În holul clădirii există și o placă comemorativă în amintirea pecicanului Zsigmond Ormos, care s-a ocupat de ridicarea acestui edificiu și de crearea muzeului.

De asemenea, a fost membru activ al Asociației de Conversații. Activitatea literară a început-o încă pe când se afla la Bratislava.

Zsigmond Ormos a devenit, din 1871, membru corespondent al Academiei Ungare de Științe.

Istoric de artă, romancier, dramaturg, memorialist și ziarist, a desfășurat o largă activitate publicistică și literară, în limba maghiară, activitate întinsă pe parcursul întregului secol al XIX-lea.

El a contribuit, moral și financiar, la apariția, în 1872, a cotidianului de limbă maghiară ,,Temesi lapok” ( ,,Pagini timișene” ), unde a publicat și numeroase articole, studii și note de drum.

S-a pensionat în anul 1889, iar în 17 noiembrie 1894 a încetat din viață, la Budapesta. A fost însă înmormântat la Timișoara, conform voinței sale.

La un an de la moartea sa, colecția de pictură, grafică și artă decorativă flamandă, italiană, germană, austriacă, maghiară și română, sculpturi, miniaturi, monede, bijuterii, cărți și reviste, a intrat în patrimoniul Asociației, în conformitate cu doleanța marelui savant, exprimată prin testament.

Tabloul de mari dimensiuni - care îl înfățișează pe Zsigmond Ormos într-un important moment din viața sa, după decernarea Medaliei Sfântul Ștefan - fusese dăruit fratelui său și a fost donat de urmașii acestuia Timișoarei. Se găsește expus în Sala Barocă a Muzeului de Artă Timișoara. De altfel, colecția fostului comite constituie nucleul patrimoniului pe care îl dețin astăzi muzeele orașului de pe Bega.

Din vasta sa operă se cuvine să amintim:

,,A bujdoso naploja” ( ,,Jurnalul pribeagului”), roman, Timișoara, 1840;

,,A halalos buntetes” (,,Pedeapsa mortală”), roman, Timișoara,1840;

,,Veres boszu” (,,Răzbunarea sângeroasă”), roman, Timișoara, 1841;

,,Mult idok es viszonyok” (,,Vremuri și condiții trecute”), roman, Timișoara,1843;

,,A naplo titka” (,,Secretul jurnalului”), roman, Timișoara, 1844;

,,Fogolyelet a bastyaboltozatban” (,,Viață de prizonier sub bolta bastionulu”), dramă în 5 acte, Timișoara, fără an;

,,Spadille, Manille es Paszta” (,,Spadille, Manille și Paszta”), comedie, Timișoara, fără an;

,,A banya sziklaya” (,,Piatra babii, tablou de epocă”), Pesta,1858;

,,Adatok a muveszet tortenetehez” (,,Date la istoria artei”), Pesta, 1859;

,,Utazasi emlekek” (,,Amintiri de călătorie”), 6 volume, Pesta, 1860-1863;

,,Foth muveszeti szempontbol” (,,Localitatea Foth din punct de vedere artistic”), Pesta, 1861;

,,A sechenyiszobor es a szobraszat realizmusa” (,,Statuia lui Sechenyi și realismul sculpturii”), Pesta, 1863;

,,A herceg Eszterhazy kastely mutorteneti leirasa” (,,Descrierea istorico-artistică a castelului princiar Eszterhazy”), Pesta,1864;

,,Urbinoi Santi Rafael” (,,Rafaelo santi de Urbino”), Timișoara,1867;

,,Giorgione Barbarelli di Castelfranco.Tortenelmi korrajz” (,,Giorgione Barbarelli di Castelfranco. Descrierea istorică a epocii”), Timișoara,1872;

,,Arpadkori muvelodesunk tortenete” (,,Istoria culturii noastre în epoca dinastiei Arpad”), Budapesta, 1881;

,,Visszaemlekezesek” (,,Memorii”), 3 volume, Timișoara, 1885–1888.

Pecicanul Zsigmond Ormos a fost o personalitate complexă, care a marcat evoluția culturală a unei întregi regiuni europene.

A fost numit membru pe viață al Parlamentului Ungariei.

El a fost savant, jurist, politician, scriitor, dramaturg, ziarist, critic și istoric de artă. Tot el este fondatorul muzeelor timișorene.

Bustul lui Zsigmond Ormos se află în Parcul Central al orașului Timișoara, pe Aleea Personalităților.

→

Imaginea 1/6: Împăratul Franz Josef