Povestea Pomului Vieţii de la Bucium Poieni. Obiceiul Suliţei, practicat de sute de ani în satul de pe culmile munţilor
0În comuna Bucium din Apuseni se păstrează de sute de ani un obicei unic la care participă întreaga comunitate. Evenimentul principal are loc în jurul Suliţei, denumit şi Pomul Vieţii.
Obiceiul are loc anual în a doua zi de Paşte când este programat şi un târg în centrul satului Bucium Poieni. Suliţa sau Pomul Vieţii este, de fapt, un brad înalt decojit, amplasat în piaţa centrală din sat, folosit şi la o competiţie între tinerii din sat, care trebuie să urce pe el. Cine ajunge în vârf a câştigat admiraţia întregii comunităţi.
Pomul Vieţii este văzut de cercetărori şi scriitori ca Pom al Destinului. În Bucium Poieni, Suliţa marchează o mare petrecere populară, cunoscută şi practicată din moşi-strămoşi. În Săptămâna Mare, o echipă formată din 8-10 feciori caută şi taie bradul cel mai înalt şi mai potrivit pentru obicei. Suliţa este purtată pe umeri până la locul înălţării, la Târg, unde este decojită, iar fetele, partenere ale feciorilor, împodobesc ramurile de cetină lăsate la vârf. Cetina este împodobită cu petele multicolore şi batiste, printre acestea fiind pus şi un obiect de valoare, care urmează să fie cules de unul dintre feciorii care se încumetă să urce pe Suliţa alunecoasă şi care reuşeşte să ajungă până la vârf.
În trecut, spectacolul era măreţ, tânărul care reuşea să culeagă obiecul valoros rămânea cu acesta şi obţinea
preţuirea colectivităţii. Amplasarea unei suliţe cât mai subţiri şi cât mai înalte, în mijlocul Târgului, era precedată de o organizare riguroasă, care, de obicei, era coordonată de dascălii din sat.
”După ce lumea se întorcea de la Sfânta Slujbă şi servea masa aşteptând cu nerăbdare de la mic la marevenirea celor 3-4 călăreţi din cei mai de vază, călări pe cai împodobiţi, care mergând pe uliţele satului strigau «Haideţi cu toţii la Târg, Suliţa, banda şi vinul vă aşteaptă să petreceţi». Tot târgul se umplea de multicolorul revărsat de minunatele costume ale buciumancelor, iar culoare albă a chemeşilor, laibărelor şi cioarecilor bărbaţilor, dădeau o undă de sobrietate bărbătească. În frunte cu cele mai de vază perechi ale satului, se pornea hora în jurul Suliţei, formând un cerc compact care se rotea de câteva ori”, astfel descrie scriitorul Remus Hădărean evenimentul ce avea loc în trecut în jurul Suliţei.
Exista şi o competiţie între tinerii care participau anual la obicei, pentru a se lăuda că au găsit şi înălţat cea mai mare suliţă. ”Era treabă serioasă, nu glumă, să poţi zice: am înălţat cea mai mare Suliţă de până acum, de 25-30 de metri”, spune Remus Hădărean.
Se încarcă comentariile...
