FOTO Zece motive pentru înfiinţarea unui muzeu al Ortodoxiei la Alba Iulia
0
Susţinătorii ideii înfiinţării unui muzeu al credinţei străbune la Alba Iulia aduc ca argumente evenimentele istorice religioase importante petrecute, de-alungul timpului, pe meleagurile Albei.
Prezentăm mai jos câteva dintre evenimentele religioase majore care au avut loc în Alba Iulia, care pot reprezenta tot atâtea motive temeinice pentru înfiinţarea unui Muzeu al credinţei străbune.
Apariţia creştinismului pe meleagurile Albei este atestat din cele mai vechi timpuri, secolele II- III d.Hr.
Prima organizare bisericească din Transilvania care s-a realizat la Alba Iulia în jurul anului 956 d.Hr. Decoperirea întâmplătoare a primei biserici creştine răsăritene din Transilvania la Alba Iulia a fost anunţată la 13 aprilie 2011, de arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, care a fost responsabilă de cercetările din faţa Catedralei Romano-Catolice. La terminarea lucrărilor de cercetare, s-a propus ca ruinele acestei biserici episcopale să fie reacoperite cu pământ şi marcate la suprafaţa pământului. Asta, deşi au fost voci care au spus că este singurul obiectiv istoric românesc din Cetatea Alba Iulia care a rezistat şi a rămas în starea şi forma actuală. Toate celelalte obiective româneşti importante, care au existat în Cetatea Alba Iulia, printre care: Rotonda Baptisterium, Biserica Episcopală a lui Ierotei, Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului (vechea clădire), Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi Arhiepiscopia Ardealului construită de Mihai Viteazul, în anul 1597, la care se adaugă singura biserică ortodoxă a românilor din oraşul de jos, au fost distruse de maghiari şi habsburgi în decursul istoriei fără să mai rămână vreo urmă.
Incursiunea regelui ungurilor, Ştefan la Alba Iulia în anul 1002 cu scopul de a determina pe românii conduşi de „Geula (Iuliu) cel tânăr” de a-şi părăsi credinţa străbună şi de a trece sub influenţa Romei (înainte de confirmarea schismei din anul 1054);
Organizarea la Alba Iulia a unei mitropolii devenite Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi Arhieipiscopia Ţării Ardealului;
Construirea de către Mihai Viteazul, în 1597, a unei noi clădiri pentru Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului. La sfârşitul anului 1596, din postura de oaspete al Principelui Transilvaniei, a căutat să sprijine şi Mitropolia Ortodoxă din Alba Iulia. Reşedinţa Mitropoliei era în acea perioadă în afara zidurilor cetăţii Bălgradului(Alba Iulia), în zona actuală a străzii Vasile Alecsandri, unde exista şi funcţiona singura biserică a românilor din Alba Iulia. După întrevederea avută cu Mitropolitul Ioan de Prislop, Mihai Viteazul i-a cerut Principelui consimţământul să ridice la Alba Iulia o nouă biserică mitropolitană pentru toţi românii din Transilvania, care să stea sub jurisdicţia Mitropoliei din Târgovişte. Aşa s-au pus bazele Mitropoliei Ortodoxe a Bălgradului, despre care Nicolae Iorga afirma că „a fost cel mai trainic şi mai de folos aşezământ al neamului românesc de peste munţi”.
De sub teascurile tipopgrafiei Bălgradului(n.r. Alba Iulia) a fost scos, în 1648, „Noul Testament“, care împreună cu „Psaltirea” din anul 1651, au ridicat probleme extrem de importante pentru neamul românesc din Transilvania, privind unitatea românilor, precum şi în ceea ce priveşte întărirea limbii române literare. Alte două cărţi deosebit de importante pentru nevoile românilor s-at tipărit în 1699: „Kiriacodromion”(n.r. reeditarea Cazaniei lui Varlaam cu unele completări) şi „Bucoavna”( primul abecedar care a stat la baza învăţământului românesc din Transilvania). „Aceste două cărţi şi-au atins scopul la timpul respectiv, deoarece au circulat intens în ţările române şi au contribuit direct la menţinerea unităţii spirituale a majorităţii românilor transilvăneni cu fraţii lor de dincolo de Carpaţi, precum şi la triumful graiului strămoşesc în scrierile româneşti transilvane”, apreciază Lucia Haţegan şi Doina Lupan de la Muzeul Naţional al Unirii.
Marea trădare a credinţei străbune de la Alba Iulia din 7 octombrie 1698 a mitropolitului ortodox Athanasie Anghel. Prelatul a convocat în 7 octombrie 1698, la Alba Iulia, un sinod la care au participat 38 de preoţi şi protopopi, care au trădat credinţa strămoşească în care au fost botezaţi şi sfinţiţi, hotărând condiţionat, unirea cu Biserica Romei. Astfel, s-a creat o confesiune nouă pentru românii din Transilvania, religia greco-catolică, care printre altele a contribuit direct la dezbinarea românilor.
Dărâmarea clădirilor Mitropoliei şi a Bisericii Ortodoxe din Alba Iulia după anul 1713, când Transilvania a trecut sub stăpânirea habsburgilor. „Între clădirile care trebuiau să cadă, precum căzuse trecutul pe care-l înfăţişau, fu mânăstirea lui Mihai Viteazul, care pomenea unirea trecătoare a românilor sub unul dintre ai lor", spunea Nicolae Iorga în lucrarea „Sate şi preoţi din Ardeal".
Adunarea de potest de la Alba Iulia din 29 mai 1912 a clerului şi a reprezentanţilor greco-catolici din localităţile Transilvaniei. Românii ardeleni au protestat faţă de înfiinţarea Episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdu-Durog, localitate în care autorităţile austro-ungare urmau să subordoneze direct majoritatea parohiilor greco-catolice din Ardeal.
Ridicarea Catedralei Ortodoxe a Încoronării, primul mare lăcaş de cult construit după 1918 în Transilvania, provincie în care românii fuseseseră socotiţi, secole de-a rândul, o naţiune „illicită“.
Ideea înfiinţării unui Muzeu al credinţei străbune la Alba Iulia este susţinută de reprezentanţii Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României“. „Revenim cu rugămintea la conducerea Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Alba Iulia, la Primăria Municipiului Alba, Consiliului Judeţean Alba, de a se analiza posibilităţile, de a se construi o clădire corespunzătoare pentru acest muzeu al credinţei străbune, care poate să fie unic în ţară, având în vedere evenimentele istorice religioase importante petrecute pe meleagurile Albei, pe lângă celelalte evenimente istorice desfăşurate şi determinate de importanţa oraşului Alba Iulia în decursul timpului“, susţin reprezentanţii Fundaţiei.
Alba Iulia, capitala Transilvaniei timp de 17 decenii
Alba Iulia a fost capitala Principatului autonom al Transilvaniei, între 1541-1711. Ca Cetate princiară, scăpată de sub tutela Episcopiei catolice, devine oraş liber. Noul statut îi deschide drumul spre o dezvoltarea deosebită, sub aspect edilitar, arhitectonic, economic şi cultural. în capitala Transilvaniei cunoaşte un mare avânt activitatea tipografică, atât pentru a răspunde nevoilor învăţământului, ale oficiilor de cult, cât şi ale diferitelor ştiinţe umaniste.Învăţământul superior era reprezentat de Colegiul Academic, înfiinţat în 1622, de către Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei. Prin aspectul clădirii, care azi nu mai există, şi prestigiul cadrelor didactice, „măreţul colegiu“ era în epocă cea mai importantă şcoală superioară.
În vremea în care Alba Iulia era capitala Transilvaniei, a fost reorganizat monopolul sării şi al minelor. Principalul depozit de sare, care se transporta pe râul Mureş, a devenit portul Mureşului (Partoş), de la Alba Iulia. Potrivit studiului „Rolul oraşului Alba Iulia în istoria plutăritului“, realizat de cercetătorii Viorica Suciu şi Gheorghe Anghel, erau vremurile în care plutele erau cele mai rapide mijloace de transport a încărcăturilor mari cu sare, lemn, grâne, iar râurile erau adevărate fluvii. Cu alte cuvinte navigarea pe apele curgătoare era adevăratul motor al economiei. La cârmă erau plutaşii, cei căliţi de ape învolburate, stânci îndărătnice, friguri şi vânturi ce stăpânesc apele în zori, dar şi căldura din lunile de vară. Li se spunea simplu: „mureşeni“. Numele lor s-a pierdut în negura vremurilor, imediat ce mărfurile au început să fie transportate pe calea ferată, or cu maşinile. Activitatea economică a oraşului a fost stimulată şi prin baterea de monede la Monetăria locală. După venirea austriecilor în Transilvania, destinul economic al oraşului Alba Iulia a fost trasat timp de peste două secole de la Viena. Habsburgii au decis să schimbe rolul şi importanţa oraşului, care, în ciuda trecutului său bogat în evenimente istorice, nu a avut industrie până la Unirea din 1918. (Text scris de NICU NEAG )
Se încarcă comentariile...
