FOTO Românii Marii Uniri de acum 100 de ani. Avocatul condamnat la moarte de austro-ungari pentru că a oferit informaţii Armatei României
0
Lista personalităţilor care au hotărât unirea Transilvaniei cu România în urmă cu 100 de ani îi cuprinde pe primul primar român al oraşului Alba Iulia, pe istoricul Silviu Dragomir, dar şi pe „părintele" Grădinii Botanice din Cluj Napoca, Alexandru Borza.
Accesul în actuala Sală a Unirii s-a făcut în baza unui permis numit „credenţional“. Într-o circulară a Consiliului Naţional Central din Arad (organ politic şi administrativ al românilor), datată 22 noiembrie 1918, se arată că: „Înalta noastră stăpânire naţională Consiliul Naţional Central din Arad a convocat pe ziua de 1 Decemvrie a.c. la Alba Iulia, capitala de odinioară a lui Mihai Viteazul, Marea Adunare Naţională a poporului român, care va avea să hotărască aici, definitiv, asupra sorţii noastre viitoare, ca naţiune.
În vederea importantului act istoric ce se va săvârşi în această adunare Consiliul Naţional Central din Arad a dispus următoarele: La adunare vor lua parte:
1. Episcopii români din Ungaria şi Transilvania;
2. Toţi protopopii în funcţiune a celor două confesiuni româneşti;
3. Câte un exmis a fiecărui consistor şi capitlu:
4. Câte doi exmişi ai societăţii culturale;
5. Câte două exmise din partea fiecărei reuniuni de femei;
6. Câte un reprezentant din fiecare colegiu profesoral de la şcoalele medii;
7.Câte doi delegaţi de la fiecare reuniune învăţătorească;
8. Câte un ofiţer şi câte un soldat de la fiecare secţiune comitantensă a gardei naţionale;
9. Câte doi delegaţi de la fiecare reuniune de meseriaşi;
10. Delegaţii Partidului Social Democrat Român;
11. Tinerimea universitară, prin câte doi exmişi;
12. Fiecare cerc electoral locuit de români, va trimite câte cinci delegaţi (reprezentanţi).“
În textul convocării Adunării Naţionale de la Alba Iulia se stabilea următoarea structură: „1228 de delegaţi în total, din care un număr de 600 aleşi de circumscripţiile electorale prin vot universal (câte 5 din fiecare circumscripţie), restul fiind delegaţi de drept care reprezentau confesiuni, instituţii, asociaţii, profesii etc. în majoritatea lor, cei 628 de delegaţi de drept făceau parte din rândurile burgheziei naţionale, ale intelectualităţii, ale micii burghezii; un număr de 58 de delegaţi erau reprezentanţi ai asociaţiilor de meseriaşi, iar 18 delegaţi reprezentau organizaţiile socialiştilor români. Reprezentanţii ţărănimii erau aleşi prin circumscripţiile electorale“, se mai arăta în document.
La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de acum 100 de ani a fost prezent istoricul Silviu Dragomir, dar şi Alexandru Borza, viitor profesor universitar. Ultimul şi-a pus amprenta pe înfiinţarea Grădinii Botanice din Cluj Napoca şi a Parcului Naţional Retezat. Numele celor 1.228 de delegaţi care au fost trimişi la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918 au fost publicate în „Gazeta oficială“, editată la Sibiu de Consiliul Dirigent al Transilvaniei (n.r. guvernul provizoriu). Printre cei care au reprezentat cercul electoral Alba Iulia, îl regăsim pe Camil Velican, cel care, la 4 decembrie 1918, a fost ales primul primar român al oraşului Alba Iulia. În credenţionalul său se arată: „se îndreptateste a reprezenta ca delegat ales, cercul electoral din Alba –julia, la adunarea nationala a natiunei romane, din Ungaria si Transilvania“.
Avocatul devenit erou al Armatei Române
Un alt delegat din partea acestui cerc electoral a fost Zaharia Muntean, care fusese condamnat la moarte în 1916 de autorităţile austro-ungare. Motivul: furnizarea de informaţii Armatei Române. Avocatul Zaharia Muntean, prin intermediul locotenentului român Aurel Bogdan, din Regimentul austro-ungar 50 infanterie, cu staţiunea permanentă în cetatea Alba Iulia, a strâns informaţii complete privind lucrările genistice de pe malul Mureşului şi, împreună cu acesta, a întocmit schiţe ale amplasamentelor. Apelând şi la farmacistul Victor Pop din oraş, acesta l-a pus în legătură cu fratele său David Pop, dascăl în Hărman (lângă Braşov), prin intermediul căruia întreaga documentaţie a fost predată armatei române de peste Carpaţi. Acţiunea fiind, până la urmă, descoperită de către autorităţile maghiare, avocatul Zaharia Muntean, împreună cu alţi 15 intelectuali români au fost arestaţi şi predaţi, spre judecare, Curţii Marţiale a Diviziei V a armatei de honvezi din Cluj. După o anchetă, care a durat de la 6 decembrie 1916 până la 8 februarie 1917, s-a pronunţat sentinţa de „condamnare la moarte prin ştreang” a lui Zaharia Muntean, Victor Pop şi a altor 7 inculpaţi. Din fericire sentinţa nu s-a executat imediat, iar în urma a două recursuri ea s-a amânat până în primăvara anului 1918, când a fost declarată definitivă.
Cum situaţia politică şi militară a devenit nefavorabilă Austro-Ungariei, împăratul Carol I a acceptat cererea de graţiere a celor 9 condamnaţi la moarte de la Cluj, fiind aprobată abia în luna octombrie 1918, când monarhia austro-ungară a intrat în plin proces de destrămare. Pentru meritele sale, a fost ales în cercul electoral Vinţul de Jos ca delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, fiind pe aceeaşi listă cu Iuliu Maniu, dr. Ioan Marciac (şi el membru al C.N.R. Alba Iulia) şi alte două personalităţi. În această calitate, alături de ceilalţi deputaţi de pretutindeni, a votat şi el unirea tuturor românilor şi a teritoriilor locuite de ei într-un singur stat naţional unitar - România Mare.
Se încarcă comentariile...
