FOTO Muzeul în aer liber de la Ceru Băcăinţi. Cum erau construite casele din piatră, de la fundaţie la acoperiş
0
Aşezată la poalele Metaliferilor, între munţi şi Valea Mureşului, comuna are doar 200 de locuitori, dar ceea ce o scoate în evidenţă este faptul că vechile case ale localnicilor erau construite integral din piatră, chiar şi învelitorile acoperişurilor.
Ceru Băcăinţi, din judeţul Alba, este printre puţinele locuri din România unde se mai păstrează încă astfel de construcţii. Ceea ce atrage şi conferă o valoare deosebitǎ acestor tipuri de locuinţe, în întregul lor, este modul în care au fost realizate, prin tehnica zidăriei ţesute din lespezi de piatrǎ cu argilǎ în amestec cu nisip. Lespedea de piatrǎ este riguros sortatǎ dupǎ grosime şi clăditǎ în şiruri aproape perfect aliniate.
Specificul deosebit al caselor din Ceru Băcăinţi este ilustrat şi de faptul că învelitoarea acoperişurilor este realizată tot din piatră. Sunt lespezi de piatră naturală rezultată din şisturi grafitoase. Un astfel de acoperiş putea acoperi doar o locuinţă cu o singură cameră, întrucât structura de susţinere din lemn nu putea fi stabilă pentru o construcţie mai mare.
”În cazul acoperişului cu învelitoare din lespezi de piatră, panta celor două ape este foarte puţin înclinată, deoarece învelitoarea din lespezi nu este fixată de structura de şarpantă, ea rămâne pe poziţie prin greutatea fiecărei lespezi suprapuse la o treime din lungimea sa de rândul superior de lespezi. Forma dreptunghiulară a fundaţiei corespundea, de cele mai multe ori, celor două încăperi şi târnaţului, atunci când casa nu era amplasată în pantă. În situaţia în care casa era în pantă, apare existenţa unui compartiment de pivniţă sub casă. În această situaţie, diferenţa de nivel este valorificată doar sub târnaţ unde se creează o cămară şi un coteţ de găini cu zidărie închisă, în care se practica o uşă pentru cămară în mediana laturii lungi, iar pentru găini două deschideri de tip obloc”, se precizează în documentul de prezentare a Planului Urbanistic Zonal al comunei.
Anexă gospodărescă la care şi acoperişul este realizat din plăci de piatră
Pe teritoriul localităţii mai sunt doar câteva astfel de construcţii. Depopularea masivă şi părăsirea caselor a făcut ca unele să se degradeze ireversibil, în timp ce altele au fost salvate şi sunt întreţinute de către localnici sau de primărie.
În ultimii ani, cei care construiesc case aici folosesc piatra la ziduri, dar acoperişul este realizat din ţiglă sau alte materiale de construcţie. Piatra de la Ceru Băcăinţi este exploatată şi vândută în continuare de oamenii locurilor oricui vrea să construiască folosind metoda veche de sute de ani. Oamenii locurilor au ales piatra în detrimentul lemnului datorită rezistenţei mult mai mari la intemperii, dar şi pentru că pe teritoriul comunei au existat mici cariere de unde se putea exploata piatră perfect plană.
„Deşi în arealul comunei Ceru Băcăinţi se află la dispoziţie un bogat fond forestier, în mod normal deosebit de utilizat la construcţia caselor din zonele de munte, au fost alese ca materiale de construcţie predominante piatra şi argila“, spune Adriana Ţuţuianu, de la Muzeul Unirii din Alba Iulia. Meşteşugul a fost transmis din generaţie în generaţie, de-a lungul a sute de ani. Materialele utilizate, tehnicile de lucru folosite şi mai cu seamă uneltele sunt aceleaşi cu cele întâlnite în mediul rural al veacurilor IX – XI. Datele Primăriei arată că în comună mai sunt locuite 100 de case din piatră. În total, ar mai fi în picioare în jur de 150.
”Fondul arhitectural din zona Ceru Băcăinţi pare că a încremenit undeva în veacurile Evului Mediu. Materialele utilizate, tehnicile de lucru folosite şi mai cu seamă uneltele sunt aceleaşi cu cele întâlnite în mediul rural al veacurilor IX-XI. Forma şi utilitatea ciocanului de piatră de atunci, a securii şi a bardei nu au cunoscut modificări esenţiale. Aici s-a construit, de-a lungul timpului, cu aceleaşi unelte şi cu aceleaşi materiale, iar «meşterul» nu a evoluat“, arată conferenţiarul Toma Goronea, cercetător la Universitatea din Alba Iulia, autor al unei lucrări despre locuinţele tradiţionale din această zonă. Comunitatea de aici duce în continuare o viaţă simplă, fără pretenţii, în concordanţă cu mediul înconjurător şi cu resursele pe care le oferă zona.
„Chiar şi organizarea gospodăriei în general şi a casei şi a anexelor în particular dovedesc un conservatorism de excepţie în această zonă. Acest conservatorism îşi găseşte o utilitate şi în contextul deosebit al formelor de relief şi al peisajului excepţional, dar şi al vieţii de zi cu zi marcate de specificul agro-pastoral, încă în mare parte nealterat. În acest areal, atât cu fond arhitectural, cât şi de relief, omul modern se simte întors în urmă cu câteva secole, deşi tumultul vieţii contemporane se afla în imediata vecinătate, în culoarul văii Muresului“, mai afirmă cercetătorul Toma Goronea.
În încercarea de a conserva patrimoniul tradiţional, Consiliul Judeţean Alba a pus în practică înfiinţarea unor mici muzee săteşti în toate comunele judeţului. Un astfel de muzeu se află şi la Ceru Băcăinţi, într-una dintre casele de piatră care mai existau la acel moment în zonă, o casă ce atinsese venerabila vârstă de 110 ani.
La Ceru Băcăinţi se ajunge pe DN7, între Sebeş şi Orăştie, dar în acest caz este nevoie de traversarea râului Mureş cu bacul sau cu brudina, denumirea populară dată de localnici. O altă cale de acces este pe drumul judeţean de pe malul drept al Mureşului, care pleacă din Alba Iulia, trece prin Pâclişa, Blandiana, Băcăinţi şi ajunge, în final, la Ceru Băcăinţi.
Se încarcă comentariile...
