DOCUMENT Moravuri la începutul crizei economice interbelice „Fetițele fug în America amăgite de filme senzaționale“

Documentul în care sunt analizate moravurile tinerilor

Eternul conflict între generații, pentru supremația „ultimului cuvânt “, extrem de vizibil în zilele noastre,  este bine surprins într-un articol apărut în presa locală din Alba, la începutul crizei economice interbelice. Documentul este deținut de Serviciul Județean al Arhivelor Alba.

Articolul a apărut în săptămânalul „Alba Iulia“, în 1929, și poartă semnătura lui Coriolan Bărbat. Autorul își începe editorialul prin a-l parafraza  pe un profesor universitar care sublinia că,  „copiii din zilele noastre trăiesc într-o epocă nenorocită“.

„Ispita“ trecerii Oceanului de către tinerele vremii este bine accentuată de gazetar. Chiar dacă nu aveau la îndemână tehnologia generației Z, cea crescută cu internetul, moravurile tinerelor erau afectate, se pare, de filmele care rulau la cinematograf. „ Fetițele încep să fugă de acasă în America, amăgite de filme senzaționale de cinematograf“.

Articolul poate fi pus și în contextul declarației dictatorului fascist Benito Mussolini prin care condamna în 1929visul american, și care le viza pe tinerele care treceau Oceanul pentru a-și încerca norocul la concursurile de „miss“. În opinia dictatorului italian,  rolul fetelor era să devină mame și gospodine. Tot în același an, a fost organizat în România primul concurs de profil. Magda Demetrescu a fost prima româncă încoronată miss.

La capitolul „moravuri stricate“ autorul le amintește pe tinerele care furau bijuteriile părinților, care erau amatoare să fugăm cu iubiții și să trăiască „în voia soartei“. Ca exemplu este dată o fată din București care a dispărut fără urmă dintr-un institut, dar și un grup de eleve care freceventează o „societate de tineri cu totul declasați“. Cazurile sunt puse imediat în legătură cu insuficiența supravegherii venită din partea profesorilor, dar și cu lipsurile materiale ale părinților, care nu-și permit anagajarea unei guvernante sau a unui servitor pentru proprii copii. „Astfel că majoritatatea copiilor care ies singuri în oraș, abuzează nu numai de o libertate adesea clandestină, dar mai mult încearcă, printr-o conduită îndrăzneață să vadă dacă nu și-ar putea schimba plictiseala unei existențe mediocre, într-o situație cu perspective mult mai bune“. 

 Nici apetitul pentru „țoalele de firmă“ nu este trecut cu vederea de autorul articolului. Sunt date ca exemplu sutele de fete de 17-18 ani, ce pot fi văzute pe stradă îmbrăcate în haine și rochii de mii de lei,  „ pe cari desigur nu le-au făcut dintr-o leafă de nimica toată și nici din bugetul părinților“. În viziunea autorului, copiii, și mai ales fetele, trăiesc cu „imaginația bolnavă a unei rase noi, care vrea să profite cu exaltare de toate plăcerile“. Tonul acuzator se îndreaptă din nou spre naivitatea și slăbiciunea părinților, care îi lasă pe copii în „ignoranța vicioasă care îndeamnă la tentații. Drept argument le aduce pe „fetițele de 12 ani, decoltate și ondolate, dansând c-o pasiune amețitoare în fața părinților...“. Vinovați de stricarea moravurilor tinerilor la începutul crizei economice mondiale din 1929-1933, sunt în viziunea autorului „aceia care i-au lăsat să se demoralizeze“.

Expresia „revoluționar la tinerețe, reacționar la tinerețe“ este actuală în zilele noastre mai mult decât oricând. Este suficient să rămânem la conflictul dintre generația Z, crescută în era internetului, și cea a pick-upului , discurilor de vinil, și a calculatoarelor româneşti HC. Îl întâlnim, însă, și dincolo de tehnologie, pe stradă, în mijlocul de transport în comun, la locul de muncă,  sau oriunde se intersectează reprezentanți a două generații opuse din toate punctele de vedere.