Denumirile primelor străzi ale oraşului  Alba Iulia. Cea mai veche, botezată în 1595

Primele denumiri de cartiere şi străzi din vechiul oraş Alba Iulia au fost menţionate documentar începând cu secolul  al XVI-lea. Prima arteră a fost consemnată în apropierea Palatului Principilor, unde locuiau muzicanţi şi artişti italieni.

Oraşul medieval Alba Iulia s-a dezvoltat pe locul unde este acum Cetatea bastionară ridicată de austrieci în urmă cu 275 de ani şi cartierul Platoul Romanilor. Dacă ne referim la limitele urbei, la nord se întindea până în zona cimitirului evreiesc, iar  spre vest până la canalul râului Mureş.

Strada Italienilor, prima atestată în documente

Potrivit unui studiu realizat de istoricul Gheorghe Anghel, fost director al Muzeului Naţional al Unirii, primele denumiri de cartiere şi străzi din vechiul oraş apar în documente de secol XVI.  În 1595 a fost atestată în Cetatea medievală o stradă a Italienilor. Aici locuiau muzicanţii şi artiştii de pe lângă curtea Palatului princiar. Este amintită apoi în 1598 o stradă a Teiuşului, iar doi ani mai târziu cartierul Maier locuit în exclusivitate de români.

18 străzi, atestate în 1673

O situaţie mai clară avem, potrivit istoricului,într-o conscripţie din 1673, în care sunt atestate 18 străzi. Cea mai importantă era Sfântul Mihail, patronul oraşului, situată în faţa porţii Cetăţii medievale, cu acelaşi nume, aproximativ în parcul din faţa Catedralei Încoronării. În această zonă era şi centrul oraşului cu piaţa. Avea 55 de proprietăţi, case şi terenuri dintre care 14 erau pustii. Era locuită de nobili şi dorobanţii din garda principilor Transilvaniei, care erau în mare parte de origine română. Pe această stradă se afla şi cimitirul catolic al oraşului.

În partea de sud-vest s-a aflat strada Vinţului, care cuprindea 44 de proprietăţi dintre care 18 erau pustii. Aici se afla casa Scaunului Orăştiei şi a Scaunelor secuieşti de Arieş şi Ciuc.Urmează strada Mare a Cărămidariei cu 16 loturi dintre care 14 pustii şi strada Mică a Cărămidăriei cu 11 loturi dintre care 9 pustii. Din piaţă, spre nord-est pornea strada numită a Sfântămăriei Mari cu 85 de terenuri şi case dintre care 39 erau pustii. Aceasta era o stradă importantă a oraşului, locuită în majoritate de cetăţeni de origine nobilă.

În direcţia nord-vest se găsea strada Şardului cu 38 de loturi, 18 pustii. Aici locuiau cantorul curţii princiare, judecătorul şi uşierul principelui.

În zona de nord se afla strada Lipova Mare care avea 58 de terenuri, toate ocupate. Se întindea până la Râul Ampoi şi era locuită de români. Pe această stradă se afla clădirea poştei oraşului. Locuitorii cartierului Lipoveni au venit la Alba Iulia după anul l552, când oraşul lor a fost ocupat de turci. De atunci, au format un adevărat cartier care le-a purtat numele până astăzi.Istoricul susţine că în zonă a mai fost o stradă numită Lipova Mică care nu a fost menţionată în conscripţie, probabil era pustie.

Tot în această zonă s-a aflat strada Cimitirului Mic cu trei terenuri precum şi strada Cimitirului Mare nemenţionată, probabil în întregime pustie.

Strada pe care locuia călăul oraşului

În partea de sud era strada Mare Românească cu 45 de loturi toate ocupate. În apropiere se afla strada Mică Românească cu 27 de loturi locuită de halebardierii din garda principelui, în majoritate formată din români şi sârbi. Spre nord-est, cea mai mare stradă era a Teiuşului cu 64 de loturi, în majoritate locuită de români care purtau nume de: Paştiu, Nicola, Stoica, Groza, Dan . Artera se termina la podul peste Ampoi, aflându-se pe ea şi casa comitatului Mureş.

Mai sunt consemnate strada Mică cu 12 terenuri şi strada Morii. Nu lipseşte strada Ţigănească care avea 29 de terenuri şi unde locuia şi călăul oraşului. Mai sunt menţionate strada Spitalului, orientată spre vii cu 27 de terenuri şi strada Sfântul Nicolae locuită de tăbăcarii şi măcelarii oraşului. Era locuită de români şi făcea parte din vechiul cartier Lipoveni. Se afla în zona cimitirului evreiesc (actuala stradă  Vasile Alecsandri).

Alba Iulia la sfârşit de secol XVII: oraş cu 3.000 de locuitori

În documentul din 1673 n-au fost consemnate Curtea princiară şi străzile din Cetate, ce reprezentau atunci o treime din suprafaţa oraşului şi probabil şi din populaţie. La sfârşitul anilor 1800, în  Alba Iulia trăiau  circa 3000 de locuitori. Comparativ, Braşovul şi Clujul aveau populaţie dublă, fiecare.

„Acest lucru s-a datorat invaziilor turco-tătare din anii 1658 şi 1662, precum şi a luptelor dintre armata imperială şi partida nobilimii reformate, între anii 1703 -1711, care au depopulat oraşul vechi Alba Iulia. Aşa se explică existenţa multor terenuri pustii şi la începutul secolului al XVIII-lea“, susţine istoricul.

După ce austriecii au hotărât ridicarea Cetăţii bastionnare, care este şi astăzi în picioare, vechiul oraş Alba Iulia a fost dărâmat, iar locuitorii au fost mutaţi pe actuala vatră situată la est de fortificaţie. Oamenii au primit despăgubiri pentru proprietăţile pierdute şi loturi gratuite pentru case şi s-au aşezat  pe cartiere a căror nume s-a păstrat până acum: Lipoveni, Maieri.(Articol realizat de NICU NEAG)