Crucile solare din Apuseni. Rolul deosebit de important al monumentelor din piatră sau lemn în viaţa comunităţilor montane

Publicat: 03.10.2017 04:01

Ultima actualizare: 05.08.2022 04:32

Cruce de piatră solară din Apuseni. Foto: Leo Şuteu

În multe dintre locurile cu culturi agricole şi de păşunat din Munţii Apusei se găsesc cruci vechi de lemn sau de piatră, aşa numitele cruci celtice sculptate, cu semnul soarelui între braţe. În vechime acestea erau construite din lemn, dar începând cu secolul al IX-lea au început să fie confecţionate din piatră.

La aceste cruci de hotar se făceau slujbe religioase, sfeştanii primăvara, când se ieşea cu animalele în imaş, la colibă, şi masluri la unele dintre ele, prilej cu care se întâlneau aici credincioşii din mai multe sate la rugăciune şi sfinţirea apei, cu care stropeau mai apoi sălaşele, holdele şi animalele.

”Majoritatea crucilor de pe Arieşul Mijlociu din Munţii Apuseni sunt strâns legate de viaţa/tradiţia agrar-pastorală a zonei urmând ciclurile agrare/pastorale: imaş-ţarină, într-un spaţiu care nu depăşeşte uneori ca diametru doi kilometri sau chiar mai puţin. Între două pâraie e imaş, dincolo de părău, e ţarină şi fiecare spaţiu are într-un fel de centru al său o cruce, la care se oficiau slujbe religioase, sfeştanii de binecuvântare a stânelor, păstorilor şi vitelor pentru înlăturarea duhurilor rele pentru a le feri de boli, de dezlănţuiri ale naturii. În ţarină, la o asemenea cruce ca cea a Crocanilor, de Rusalii sau la Sânpetru, se oficia un mare maslu la care participau oamenii din satele comunelor Sălciua, Ponor, Baia de Arieş şi din alte sate: Poşaga, Mogoş, când se sfinţea apa cu care mai apoi se stropeau holdele, casele, colibele şi vitele”, afirmă scriitorul Cornel Nistea în lucrarea ”Crucile de pe Valea

Arieşului din Apuseni.”

Majoritatea acestor cruci sunt celtice, au în centrul lor discul solar şi motive arhaice: rozete, zigzaguri, calea şerpuită, funia împletită, coarnele berbecului şi alte motive care se găsesc pe diferite obiecte din gospodărie: furci de tors, lăzi de zestre, juguri, bâte, fluiere, codorişti de bici etc., toate exprimând o spiritualitate străveche, într-o stilizare artistică uimitoare, ce se poate constata cel mai expresiv pe ţesăturile şi cusăturile portului popular din zonă. Pe unele dintre crucile mari e sculptat ochiul divin iar dedesubt e scris dictonul: ”Ce ţie nu-ţi place/ Altuia nu-i face”. ”Nu puţine dintre aceste cruci au baza încastrată într-o piatră de moară sau de râşniţă folosită ca masă de rugăciune, alteori piatra de moară sau de râşniţă este plasată pe un stâlp independent lângă cruce, cum e cazul Crucii de la Podul de peste Arieş din Sălciua de Jos. Aceasta, ca şi crucea mare de lângă podul din Sălciua de Sus sunt plasate în vecinătatea apei, pentru că aici se desfăşura ritualul de la Bobotează”, spune autorul.

Citește și: Cămara lui Matei, secretele unei mici afaceri cu produse ecologice tradiţionale

Foto: Leo Şuteu

Aceste cruci erau numite, generic, „de hotar”, erau comandate meşterilor lemnari sau pietrari de către oameni înstăriţi din sat şi puse pe proprietăţile lor cu evlavie şi speranţă că îi va ocroti şi le va asigura bunăstarea şi mântuirea. ”O problemă deosebit de actuală este că aceste cruci, în majoritatea lor, sunt foarte vechi, iar cele de lemn, mai ales cele cărora le-au putrezit acoperişul, se află într-un avansat stadiu de degradare, ele nemaiîndeplinind azi, în întregime, rolul lor de altădată, diminuând sau chiar dispărând economia agrar-pastorală de altădată. Totuşi, la unele dintre aceste cruci se mai oficiază slujbe religioase”, precizează Cornel Nistea. Acesta oferă şi exemplul unei cruci amplasate în zona Meterg din Sălciua. ”A fost nevoie de un dezastru ca să se reia sfeştania de la crucea din Meterg, după ce prin anii 70/80 au fost trăsniţi opt boi din ciurdă, ciudat lucru, din opt familii diferite”.