Cele mai ciudate cuvinte din vocabularul interbelic în Transilvania: bărbaţii erau „mahări“ sau „şpileri“. Cum foloseau femeile „ticlazăul“ sau „druga“

Stradă din Alba Iulia în perioada interbelică

Vocabularul românesc a fost influenţat de-a lungul secolelor, în special în Transilvania, de limbile popoarelor care au ocupat vremelnic aceste meleaguri. Ungurii, saşii şi chiar turcii au determinat îmbogăţirea limbajului românesc, unele dintre aceste cuvinte fiind folosite şi astăzi.

Ziarul Vestea din Alba Iulia publica în anul 1924 o serie de cuvinte păstrate în limba română din limba maghiară. Astfel cuvântul birău însemna jude sau judecător, şusterul era pantofarul, şanaiderul – croitorul, iar astăluş era folosit pentru a denumi tâmplarul.

Termeni ungureşti existau şi pentru îmbrăcăminte şi obiecte casnice: 

Căput – surtuc, 

Nădragi – pantaloni

Colop – pălărie

Fizuri – şireturi

Chişchineuţ – batistă

Papir – hârtie

Ircă – caiet

Casten – dulap

Chefe – perie

Cocie – trăsură

Platăn – cuptor

Cufăr – geamantan

Taşcă – geantă

Dintre acestea, cuvintele colop, nădragi şi cufăr sunt des întâlnite şi astăzi în vocabularul local, mai ales în zona Munţilor Apuseni. Alte cuvinte de influenţă maghiară sunt:

Leveş – supă

Mozi – cinema

Işcoală – şcoală

Boltă – prăvălie

Potică – farmacie

Ticlăzău – fier de călcat

Biriş – servitor

Gyorş – accelerat 

Farbă – culoare

Glajă – sticlă

”Bolta” şi ”glaja” sunt cuvinte prezente şi acum în vocabularul local din Transilvania, la fel ca şi ticlazăul (fier de călcat încălzit cu jar de la sobă). 

La oaspeţi le ziceau vindici (cei de la periferia Ardealului le spuneau goşti şi vendeglăi), iar la prăvălie trimit după răşcaş în loc de orez, şi după o ”dărabă de box, adecă o bucată cremă de ghete”. O altă categorie de termeni erau regionalismele sau provincialismele, cele mai multe nemaifiind utilizate acum:

Potracăr – advocat

Pătrupop – protopop

Portroz – portret

Ghibol – locomotivă

Chicioare – picioare

Bomboz – bomboane

Pită – pâine

Coleşe – mămăligă

Pupăză – colac

Pupurez – colăcel

Baraboi, cucule – cartofi

Pucioasă, scăpăruşe – chibrite

Ştea – stea

Şcodent – student

Sperez – sper

Ştempel şi pecet – timbru

Copeneaţă – cutie

Mârtan – cotoc

Dintre acestea mai recunoaştem în vocabularul din prezent ”chicioarele”, ”coleşa”, ”ştempelul” şi ”pita”, cuvânt folosit chiar şi la nivel urban. 

Tot în Apuseni, locuitorii ”îmblătesc” grâul sau orzul, beau un pahar de ”crampă” la masa, merg cu boii sau caii la ”căuaci”, călătoreau în trecut cu ”ghezeşul”, mulţi erau ”ocoşi”, unori ”cătrăniţi” şi se mai ”chilăveau”. Femeile făceau ”cipcă”, lucrau cu ”druga” în bucătărie, îşi ”buiăceau” copiii, îmbrăcau ”laiber” şi spuneau ”pozme”. Unii erau mai ”destrăbălaţi”, alţii mai ”hamnişi”, ”mahări” sau ”şipileri”. Celor mai mulţi le plăceau să petreacă mult timp în ”târnaţul” casei.

Regionalisme şi arhaisme din Transilvania:

A îmblăti – a treiera

Băgau – tutun ţinut la măsea

Buiac – răsfăţat, dezmierdat

Boactăr – paznic de noapte

Crampă – ţuică de prune fiartă

Căuaci – potcovar

Cătrănit - nervos

Chilav – accidentat, lovit

Cipcă – dantelă făcută cu acul

Ghezăş – trenul mocăniţa

Drugă – sucitoare, făcăleţ

Fluştuc – a mânca fără să te saturi

Galiţe – găini, păsări

Gârlici – intrarea în pivniţă

Hamnis – şmecher

Hăndrălău – bărbat destrăbălat

Jilău – rindea

Laibăr – haina de lână

Lepedeu – cearşaf

Mahăr – om care se ţine măreţ

Măştihoaie – mama vitregă

Modru – posibil

Ocoş – bun de gură, sfătos

Păsat – făină de porumb nou, măcinată mare

Ponţos – punctual, fix

Pozme – vorbe fără rost

Puiuc – sertar

Rumenele – ruj, cosmetice

Sâmbrie - plata din slujit

Sfârnar - negustor

Şpilăr – isteţ

Stelaj – raft, mobilier de bucătărie unde se pun vasele

Târnaţ – coridor deschis

Ţitroame – lămâi

Citiţi şi:

Secretele porţilor Cetăţii Alba Iulia: 300 de ani de istorie în şapte elemente de arhitectură spectaculoase

Secretele bastioanelor Cetăţii Alba Carolina, sistemul de apărare al celei mai mari fortificaţii din Transilvania

Monetăria din Alba Iulia - izvor de bani şi putere. Cum au folosit principii medievali monetăria în Epoca de Aur a Principatului Transilvaniei

Moştenirea lui Ceauşescu: proiectele megalomanice din perioada regimului comunist. Secretele coloşilor de piatră, de la Transfăgărăşan la Casa Poporului

Suferinţele ţăranului român din Ardeal, sub biciul maghiar şi jugul austriac. De ce teoria fugii asupriţilor peste Carpaţi este o fantasmă a istoriografiei ungureşti

Zece lucruri puţin ştiute despre Gheorghe Doja, liderul răscoalei ţărăneşti din 1514 care a cutremurat Europa - strategia lui Doja de a dărâma nobilimea

Minciunile din filmele istorice româneşti, din comunism: „neînvinsul“ Mircea, „unificatorul“ Mihai Viteazul, „prietenia“ dintre Ţepeş şi Ştefan cel Mare