Viaţa românilor sclavi în Cehia

Ovidiu Boşoancă a muncit două luni în Cehia sub ameninţarea armei, fiind ţinut zile în şir fără mâncare

Zeci de persoane au fost păcălite cu servicii bănoase în Cehia de o reţea coordonată de fostul realizator de la OTV Stejărel Niculcea.

Condiţiile de muncă erau inumane, potrivit declaraţiilor date de victime la DIICOT. Românii erau puşi să defrişeze arbuşti cu mâinile goale, iar mâncarea era luată din gunoi sau încropită din melci şi fructe de pădure. Procurorii au interceptat, cu mandat de la magistraţi, discuţiile pe care Stejărel Niculcea (53 de ani) le avea cu asociaţii săi prin intermediul software-ului online Skype. Convorbirile arată că acesta ştia condiţiile de coşmar care-i aşteptau pe români în Cehia.

La 15 aprilie 2011, una dintre partenerele sale de afaceri, Antonela Matei, îi povestea pe Skype: „Au venit şi oamenii ăştia cu poze de acolo pe telefon... I-a trimis să mănânce la containerul de gunoi sau la biserică. Cred că trebuie să luăm în serios problema cu plângerea, că altfel intrăm la asociere la trafic de persoane. S-au întors aproape 30 de oameni, restul 5-6 care nu au mai venit oricum nu mai sunt acolo."

Clienţii, atraşi prin emisiuni TV

Niculcea a fost trimis în judecată, alături şase asociaţi ai săi, fiind acuzat de trafic de persoane. El este acuzat că a recrutat şi plasat în Cehia, Italia, Spania şi Anglia, prin intermediul firmelor la care era asociat - SC Birou Plasare Externă şi Internă SRL şi SC Birou Selecţie şi Plasare - „a mai multor persoane de pe raza mai multor judeţe ale ţării, prin înşelăciune cu privire la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, în scopul exploatării lor prin executarea unei munci cu încălcarea normelor privind aceste condiţii şi fără încheierea unor contracte de muncă legale şi în vederea obţinerii unui profit material."

Stejărel Niculcea atrăgea victimele prin intermediul emisiunilor pe care le realiza la OTV şi la un post TV din Zalău

Românii care voiau să muncească în Occident au fost ademeniţi de promisiunile lui Niculcea prin intermediul emisiunilor sale pe care le-a avut la postul de televiziune OTV şi la un post TV local din Zalău.

Promisiuni deşarte

Povestea Sorinei-Alina este similară cu a multora dintre cei păcăliţi de Niculcea. Ea a povestit că realizatorul TV i-a oferit un loc de muncă în Cehia, la cules de crăci în pădure, iar salariul era de 1.000 de euro pe lună, cazare şi o masă pe zi. Niculcea i-a arătat şi poze cu condiţiile de cazare, care erau decente, iar comisionul lui era de 200 de euro.

Odată ajunşi în Cehia, femeia şi ceilalţi români au fost puşi să taie iarbă, vegetaţie lemnoasă şi altele, după care să sape gropi şi să planteze puieţi de brad. Au fost cazaţi într-un motel plin de igrasie şi neîncâlzit şi puşi să semneze contracte în limba cehă. Salariul mai mic, 800 de euro, era condiţionat de realizarea unei norme zilnice: trebuiau să planteze cel puţin 250 de puieţi. La lucru nu aveau niciun fel de echipament de protecţie: mănuşi, bocanci sau căşti, deşi pădurea era plină de mărăcini. Ovidiu Boşoacă a fost şi el „sclav".

Mâncare: melci, mere pădureţe şi iarbă

Angajatorii cehi nu le-au dat mai multe zile mâncare, iar românii care nu aveau bani au fost forţaţi să-şi caute de mâncare în pădure. O altă femeie, Georgeta, a povestit că niciun român nu a reuşit să facă norma de 250 de puieţi pe zi, mai ales că terenul era în pantă şi era o perioadă în care a plouat, pământul fiind alunecos. Ea a explicat că din micile economii a reuşit să-şi cumpere margarină şi pâine, dar că mulţi români erau forţaţi să-şi gătească melci şi mere pădureţe. După mai multe zile, în care nu au primit de mâncare, patronul ceh, Pavel Kubas, le-a adus câţiva crenvurşti.

Ţeapă fără frontiere

Românii amăgiţi de promisiunile lui Niculcea cer judecătorilor să-l oblige pe acesta la plata unor daune morale de zeci de mii de euro. Declaraţiile lor arată că au ajuns să mănânce din gunoi, au stat la mila localnicilor sau se hrăneau la biserici. O parte dintre victime, deşi au semnat contracte de muncă care păreau legale, au ajuns să lucreze „la negru" în abatoare în Cehia, în construcţii în Anglia, la cules de portocale şi mandarine în Spania sau în industria hotelieră în Italia. Cazarea era în camere insalubre în care erau şobolani sau sopârle, mâncarea era expirată, iar norma de muncă era de nerealizat.