"Stalinskaya" versus "Stolichnaya Russian Vodka"

Rusii au inceput sa se teama de concurenta vodcii romanesti. Greu de crezut, dar, anul trecut, producatorul marcii de vodca Stalinskaya, produs suta la suta romanesc, a fost actionat in instanta de

Rusii au inceput sa se teama de concurenta vodcii romanesti. Greu de crezut, dar, anul trecut, producatorul marcii de vodca Stalinskaya, produs suta la suta romanesc, a fost actionat in instanta de Spirits International, o firma off-shore din Antilele Olandeze, parte a concernului rusesc Soyuzplodimport (SPI), asa-zisul detinator al celebrei marci de vodca ruseasca Stolichnaya Russian Vodka. Aceasta in contextul in care insasi SPI este obiectul unui imens scandal international. Povestea scandalului international Stolichnaya In 1997, un misterios domn, Iuri Sefler, a achizitionat, contra a 300.000 de dolari, nu mai putin de 43 de diferite marci de bautura ruseasca ce apartineau statului rus, printre care cunoscutele Moskovskaya, Krepkaya, Sibirskaya ori Stolichnaya. O afacere de milioane, cumparata cu un teanc de dolari. Tunul nu putea insa ramane prea multa vreme nedescoperit. Astfel, Curtea Suprema de Arbitraj din Moscova, actionand la cererea procurorului general al Federatiei Ruse, a decis in octombrie 2001 ca afacerea a fost ilegala. In paralel, tot vizavi de aceasta privatizare pe sest, omologul rusesc al OSIM, Rospatent, a hotarat ca noul proprietar nu ii era legal succesor in drepturi fostei companii de stat si, deci, nu avea nici un drept de a vinde marcile. Pe 1 februarie 2002, Curtea de Apel din Moscova, punand punct unei dispute de aproape patru ani, hotaraste definitiv ca toate cele 43 de marci, inclusiv Stolichnaya Russian Vodka, trebuie returnate statului, recte Ministerului Agriculturii din Rusia. Tarasenia nu a scapat neobservata de presa internationala, care, la timpul respectiv, i-a consacrat ample spatii. Numeroase publicatii de prestigiu, printre care Wall Street Journal din SUA, BBC sau The Observer din Marea Britanie, au publicat anchete in care dezvaluiau dedesubturile afacerii. Astfel, intr-o analiza publicata anul trecut, The Observer constata: "SPI isi conduce majoritatea afacerilor din misteriosul Cipru, destinatia favorita pentru spalarea banilor rusesti, a industriasilor autori de evaziuni fiscale si a mafiei. Distribuitorul german al SPI, Plodimpex, este din ce in ce mai putin activ, trei noi societati de distributie din afara, si anume din Cipru, Gibraltar si Antilele Olandeze, dezvoltandu-se din ce in ce mai mult. Serviciul de securitate al Federatiei Ruse (FSB) a ordonat autoritatilor vamale din Kaliningrad sa interzica exportul de vodca Stolichnaya. Sunt numeroase cazurile de confiscare in mod repetat a bauturilor si de acuzatii penale ce au fost aduse directorilor si administratorilor companiei". Bineinteles, toti cei acuzati si-au sters discret urmele, unii chiar disparand din tara. Cacealmaua ruseasca Simtind ca ii fuge pamantul de sub picioare, SPI realizeaza ca are nevoie de o confirmare oficiala, fie ea si din Romania, a existentei sale. La urma urmei, poate sa duca alcoolul rusesc in Lituania, dupa cum afirma Moscow Times pe 30 mai 2002, sa-l imbutelieze si sa-l exporte apoi tot sub titulatura Stolichnaya Russian Vodka. Nu-i asa, alcoolul tot rusesc e! In consecinta se alege o tinta sigura, marca romaneasca de vodca Stalinskaya, proprietate a firmei S.C. Prodal '94 SRL Bucuresti. Asemanarea de nume ar fi, design cam cu aceleasi culori, la urma urmei, de ce nu? In consecinta, SPI, ingrijorata si de actiunile de patrundere ale Stalinskaya pe pietele externe, precum Anglia, Canada, Japonia, SUA etc., si in alte 51 de tari afiliate la Organizatia Mondiala de Proprietate Intelectuala, unde este protejata marca, iese la bataie. Atacul este declansat de o firma-fantoma din Antilele Olandeze, parte integranta din grupul SPI, Spirits International te Rotterdam NV, care da in judecata Stalinskaya pe motiv de... "similitudine" de nume. O marca protejata de OSIM nu inseamna nimic pentru judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti Procesul la instanta de fond a fost castigat, normal, de partea romana, pe 19 noiembrie anul trecut, dar imediat rusii, care nu au nici o filiala sau reprezentanta comerciala, deci cu atat mai mult desfacere de produse la noi in tara in ultimii zece ani, ataca cu apel prima sentinta. In numai trei luni, Curtea de Apel Bucuresti caseaza sentinta tribunalului si, fara sa ceara o expertiza sau sa tina cont de concluziile reprezentantului OSIM, da castig de cauza obscurului off-shore din Antilele Olandeze. Ce sa mai vorbim de faptul ca in cele doua denumiri sunt patru litere diferite si ca, in ruseste, Stolichnaya inseamna "vodca metropolei" (n.r. - stoli=metropola, capitala), iar Stalinskaya Vodka inseamna "vodca tare" sau "puternica" (n.r. - stal=otel). Din 29 aprilie 2002, cauza se afla pe rolul Curtii Supreme de Justitie care, cu o graba cel putin bizara, fixeaza un "prim" termen pe 14 iunie 2002, la o luna si jumatate de la inaintarea recursului. Ghilimelele se justifica prin faptul ca este cunoscuta "celeritatea" cu care judeca magistratii de la CSJ, termenele fiind fixate de regula la intervale de patru, cinci sau chiar sase luni de zile. Mai mult, rezolutia judecatorului si termenul initial de primire nu mai pot fi distinse, intrucat au fost acoperite cu o pasta alba, fiind mentionata o a doua data de primire si termenul de 14.06.2002. Ciudat... Revenind insa la decizia Curtii de Apel Bucuresti, care da castig de cauza firmei off-shore din Antilele Olandeze, este mai mult decat revoltator ca o marca protejata de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci din Romania, precum si in peste 66 de tari din lume este, pur si simplu, ignorata in favoarea unei firme-fantoma. Societate care, din verificarile noastre, nu are telefon, fax, are angajati 0, nu are activitate si ai carei reprezentanti nu pot fi contactati. Mai mult, dosarul Soyuzplodimport, concern din care face parte si Spirits International te Rotterdam NV, se afla in prezent la Biroul Procuraturii Federatiei Ruse, mai multe persoane fiind cercetate penal.