Secretul apei de baut

Apa Nova, societatea privata al carei obiect de activitate il constituie fluidele de prin robinetele si canalele din Bucuresti, a organizat ieri o licitatie pentru realizarea unui obiectiv important.

Apa Nova, societatea privata al carei obiect de activitate il constituie fluidele de prin robinetele si canalele din Bucuresti, a organizat ieri o licitatie pentru realizarea unui obiectiv important. Si licitatia a fost o operatiune securizata complet. Totul, de la conditiile de inscriere la licitatie pana la numele firmelor participante, a fost secret. Pentru ca nimic sa nu razbata din spatele usilor inchise, cei trei reprezentanti ai Consiliului municipal din comisie au fost obligati sa semneze un angajament de confidentialitate. Obiectivul Apa Nova nu e un sistem de aparare antiaeriana, o retea de buncare sau niscaiva fortificatii, ci o simpla statie de tratare a apei. Cu toate acestea, reprezentantii societatii au declarat raspicat ca licitatia n-a fost publica, pentru ca ei sunt firma privata, adica e vorba de oaresce secrete de serviciu. Dupa aia a urmat o explicatie mai elaborata, inspirata dintr-un paragraf al legii transparentei in serviciile publice, care spune ca diverse date tehnico-economice pot fi pastrate secrete daca "publicarea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale". Aceasta aruncare pe apa Sambetei a principiului transparentei activitatii unui prestator de servicii publice nu e deloc un caz izolat. Toata tara e plina de mii de firme private care lucreaza pentru primarii sau consilii judetene si care procedeaza aidoma cu Apa Nova. De aia au ajuns secrete de serviciu pretul tarnurilor maturatorilor, marimea cizmelor gunoierilor sau chiar bilanturile contabile. Fenomenul e cu atat mai ingrijorator cu cat, in curand, toate serviciile publice, de la distributia energiei electrice la sanatate, vor fi privatizate. Si or fi Apa Nova si celelalte societati similare firme private, dar ele opereaza cu bani publici. De exemplu, statia de tratare dorita de societatea franceza costa 50 de milioane de euro, bani care se vor regasi in cresterea tarifului apei din Capitala. In aceste conditii, orice bucurestean care scoate niste lei in plus din buzunar are dreptul sa stie in ce ape financiare se scalda Apa Nova, adica cum si pe ce ii cheltuieste banii. Scuza cu "incalcarea principiului concurentei loiale" nu sta deloc in picioare, mai ales ca societatea e operator unic pe Bucuresti pentru aceste servicii. Apoi, cum incalca principiul concurentei publicarea parametrilor apei de baut, apa care e descrisa in manualul de chimie ca un lichid incolor si inodor? Aceste operatiuni comerciale declarate secrete de serviciu ascund adesea afaceri necurate, care merg de la mici smenuri pana la tunuri de milioane de dolari. Culmea este ca scoaterea lor la lumina se poate face nu atat prin folosirea legii accesului la informatiile publice, ci chiar prin aplicarea ad-litteram a legii secretului de serviciu. Aceasta lege, pe care multi o invoca, dar putini o citesc, prevede clar regimul acestor informatii. Paginile cu datele respective sunt notate cu un S, sunt numerotate si trecute intr-un registru special. Practic, iti trebuie un motiv intemeiat pentru a declara o informatie secret de serviciu si nu poti tu, patron, sa treci, scurt, la secret, un decont al lui Mimi secretara doar pentru ca te intreaba presa de ce l-ai trecut la cheltuielile achitate de primarie. De asemenea, articolul 33 al legii zice foarte clar ca "este interzisa clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor care, prin natura sau continutul lor, sunt destinate sa asigure informarea cetatenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sau obstructionarii Justitiei". Pana la urma, toate legile din domeniul informatiilor publice sau clasificate au fost date tinand seama de interesul public general al cetatenilor. Si, in domeniul serviciilor publice, interesul general e slujit de o transparenta cat mai mare. In fond, pentru omul obisnuit nu e nici o deosebire intre RADET, societatea primariei, care cumpara limuzine pentru sefi si apoi ii umfla factura si o societate privata care procedeaza la fel. Din pacate, acest lucru nu e inteles pe deplin nici de autoritati, nici de unii judecatori. Astfel, in Dambovita, un cetatean a vrut sa afle doar cat de buna e apa de la robinetul lui. Dar, ca sa nu creeze un precedent periculos, Tribunalul Dambovita a decis ca parametrii apei pe care o bem cu totii nu constituie informatie publica. Alti judecatori, de bine ce e aplicata legea accesului la informatiile publice, s-au apucat sa ceara solicitantilor de informatii taxa de timbru. In mod similar, multa vreme Guvernul a tinut la secret reesalonarile de datorii ale unor firme private, iar Consiliul general al Capitalei a declarat secreta sedinta in care PSD-ul si-a impartit strazile Bucurestiului cu Basescu. Toti acesti "pastratori de secrete" ar trebui sa stie ca, in Europa in care vrem sa intram interesul public general a societatii e mai presus de orice. Uneori acesta poate anula chiar si legea informatiilor clasificate, care e un frate mai mare al legii secretului de serviciu. De exemplu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, in anumite cazuri interesul public a fost mai bine servit prin divulgarea si aducerea la cunostinta publicului a unor informatii considerate secrete. Dar la noi, deocamdata, numarul si felul gunoaielor din apa noastra cea de toate zilele sunt mai bine protejate decat unele secrete militare din Occident.