Săpânţa este izolată, dar nu trebuie ocolită

Pentru orice turist care îşi stabileşte traseul pe plaiuri maramureşene un obiectiv ce nu poate fi ocolit este Săpânţa. Este aproape, ca distanţă, de Sighetu Marmaţiei şi poate fi inclusă

Pentru orice turist care îşi stabileşte traseul pe plaiuri maramureşene un obiectiv ce nu poate fi ocolit este Săpânţa. Este aproape, ca distanţă, de Sighetu Marmaţiei şi poate fi inclusă în aceeaşi zi de plimbare. Aşezată pe malurile Tisei - care formează graniţa cu Ungaria - şi ocrotită de Carpaţi, Săpânţa îşi "ţine" cei 5.000 de locuitori într-o relativă izolare de restul ţării. Oamenii cunosc Săpânţa mai mult prin Cimitirul Vesel, portul popular şi tradiţiile, păstrate cu stricteţe.
Cimitirul Vesel, colecţie de CV-uri de pe lumea cealaltă
Se spune că, în 1935, un sculptor în lemn, Stan Ioan Pătraş, a cioplit primul vers al unui epitaf pe o cruce din Săpânţa. De atunci şi până astăzi, povestea Cimitirului Vesel este neîntreruptă, metodele lui Pătraş fiind păstrate întocmai de către "urmaşul" său, Dumitru Pop. Legenda mai spune că, la început, meşterul sculpta în jur de 10 cruci pe an, din lemn de stejar, colorate în albastru (simbol al speranţei şi libertăţii), postând acolo un scurt poem scris la persoana întâi, despre viaţa şi moartea celui îngropat, cu fraze caracteristice regiunii, şi... cu greşeli gramaticale. Ideea principală a poemelor era de a relativiza moartea şi de a "scăpa de întunericul veşnic" prin artă. În schimb, ideea principală a cimitirului a fost acceptarea morţii ca un fenomen natural, normal, de care ţăranul român nu se teme şi pe care o vede ca pe o poartă spre eternitate.
Poveştile de pe crucile din cimitir i-au surprins pe cei mai mulţi vizitatori în primul rând prin stilul de exprimare, majoritatea mesajelor nefiind vesele, ci, mai degrabă, relaxante - ca un fel de CV de pe lumea cealaltă. Oamenii sculptaţi sunt, şi ei, surprinşi în timpul activităţilor din timpul vieţii sau în momentul morţii. Oieri, croitori, profesori, veterinari, tăietori de lemne, chiar pompieri şi militari sau accidente de maşină, crime şi alte poveşti impresionante. Mai trebuie spus că şi Cimitirul Vesel deţine un record impresionant. El este, pe plan mondial, al doilea monument funerar, prin prisma unicităţii. Primul este Valea Regilor din Egipt. Fie şi numai în faţa acestei idei, cuvintele şi explicaţiile îşi pierd rostul, iar vizitarea monumentului devine imperativă. Preţul unui bilet de intrare este de 30.000 de lei vechi.

Casa Memorială "Stan Ioan Pătraş"
La 300 de metri de Cimitirul Vesel, puteţi vizita casa în care a locuit şi a lucrat Stan Ioan Pătraş. În aceeaşi curte locuieşte, acum, Dumitru Pop, continuatorul tradiţiei. El va sta cu plăcere să vă explice procedeul de realizare a crucilor de stejar şi a "albastrului de Săpânţa" cu care sunt vopsite ele. Accesul este mai dificil până acolo, întrucât drumul nu e asfaltat şi poate fi descurajant. Dar merită!

Păstrăvi, cascade şi izvor de ape minerale
Continuând pe drumul pe care se află Cimitirul Vesel, după doi-trei kilometri de asfalt veţi ieşi pe un drum forestier, relativ acceptabil. După încă doi kilometri, drumul ajunge la o păstrăvărie care vă poate îmbia cu nişte exemplare destul de frumoase, pentru 160.000 de lei/kg. După care drumul se mai strică puţin şi devine ameninţător pentru maşinile cu garda la sol redusă. Încă un kilometru şi veţi vedea un podeţ pe dreapta şi, în vârful dealului ce apare în faţă, veţi găsi un izvor de apă minerală. Oamenii locului spun că până la Revoluţie acolo a fost şi o mică făbricuţă de îmbuteliere, dar acum totul este în paragină. Totuşi, oamenii vin cu canistre şi butoaie să ia apă de acolo. "Este bună la stomac. Ajută la gastrite, e sănătate curată", spun ei. După revenirea la drumul principal trebuie să mai mergeţi încă opt kilometri până la cascada şipot, încă un motiv pentru a face şi acest traseu, care e fermecător. Oricum, nu mergeţi decât cu o maşină care poate face faţă la un drum cu adevărat greu şi plin de denivelări. Sau mergeţi pe jos dacă vă "aranjaţi" o zi de plimbare. Pentru a ajunge la cascadă care nu este semnalizată trebuie să faceţi dreapta la fiecare răscruce din drumul principal, urmând firul apei. În rest întrebaţi-i pe cei cu care vă întâlniţi pe drum.Mai nou, în zonă puteţi vizita şi biserica de lemn "Peri", construită în 2003, a cărei turlă se opreşte la 75 de metri deasupra pământului, aceasta devenind cea mai înaltă construcţie de lemn din lume.