"Regret că PC nu are la dispoziţie un trust media"

"Regret că PC nu are la dispoziţie un trust media"

CONSTATARE Preşedintele conservatorilor, Daniela Popa, susţine că partidul înfiinţat de Dan Voiculescu este mediatizat mai mult pe Realitatea TV decât pe Antene Prima femeie preşedinte

CONSTATARE Preşedintele conservatorilor, Daniela Popa, susţine că partidul înfiinţat de Dan Voiculescu este mediatizat mai mult pe Realitatea TV decât pe Antene

Prima femeie preşedinte de partid din România afirmă că bărbaţii din politica autohtonă nu au menajat-o deloc atunci când a venit vorba de efort. Din acest punct de vedere, Daniela Popa nu s-a simţit discriminată, deşi unii colegi nu şi-au putut reprima accesele de misoginism. Liderul Partidului Conservator a mărturisit "La masa Adevărului" că a greşit nepunând prea mult preţ pe imagine şi dedicându-se exclusiv muncii de organizare. Daniela Popa a mai spus că televiziunile familiei Voiculescu nu sunt la dispoziţia partidului pe care îl conduce şi că s-a înhămat la un proiect ale cărui rezultate se vor vedea în timp.

CARTE DE VIZITĂ

• s-a născut la 8 mai 1956, la Târgovişte
• inginer, Universitatea din Braşov (1981)
• doctor în economie, ASE Bucureşti (2005)
• deputat din 1990 până în 2000; reintră în Parlament în 2004
• vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (2004-2007)


- Adevărul: Au trecut şi aceste alegeri locale. Din ce aţi constatat, ce contează mai mult - notorietatea sau profesionalismul?

- Daniela Popa: Un partid are capacitatea să formeze lideri, adică să formeze un câştigător de primărie. Trebuie să-i dai o şansă, să participe la alegeri, să vorbeşti cu el, să-l susţii şi data viitoare. Trebuie să investeşti într-un om care să câştige primăria. Și notorietatea îşi spune cuvântul. De regulă, în municipiile reşedinţă de judeţ au ieşit cei care au avut un mandat, două sau chiar mai multe, deci contează foarte mult notorietatea, alături de profesionalism.

- Sunt oameni politici care au fost la mai multe partide şi au câştigat notorietatea prin eşecuri.

- Da şi nu. A fost şi susţinerea politică din spate a partidului, care contează foarte mult. Spre exemplu, dacă eşti la PNL şi treci la PSD ai, în ambele cazuri, partide puternice în spate şi asta contează foarte mult.

- Partidele din România nu prea au arătat capacitatea de a-şi susţine pierzătorii. Adică sunt candidat al PNL la o primărie şi o pierd, PNL mă execută sau mă trage pe linie moartă şi atunci eu mă duc la PD-L şi candidez din nou peste patru ani.

- Am avut candidaţi valoroşi şi nu spun asta pentru că sunt lider de partid. Am avut candidaţi excepţionali, oameni cu carismă, cu experienţă în domeniu - profesori, economişti, ingineri, oameni recunoscuţi de comunităţile respective, însă ei s-au implicat pentru prima dată în politică, pentru prima dată erau în campanie electorală. Lipsa de experienţă politică şi-a spus cuvântul, chiar dacă a existat organizaţia locală care i-a susţinut. Lipsa de notorietate i-a costat. Dar asta nu înseamnă că, la viitoarele alegeri, dacă în localitatea sau filiala respectivă sunt din nou nominalizaţi să candideze nu vor fi lăsaţi să o facă.

- Un lider raţional de partid ar trebui să-i susţină.

- Eu personal îi susţin şi nu numai că-i susţin dar am văzut destul de mulţi candidaţi valoroşi la nivelul judeţelor şi vreau să-i aduc şi în conducerea centrală, vreau să-i promovez tocmai ca să le acord un plus de încredere.

- De regulă, candidaţii care au pierdut alegerile se opresc să mai facă politică până la următorul scrutin.

- Asta este greşeala României. În România campania electorală înseamnă 30 de zile până la alegeri. O campanie electorală ţine din alegeri până în alegeri. Acelaşi lucru l-am spus şi în teritoriu tuturor filialelor mele. În momentul când se stabilesc rezultatele finale pentru alegerile locale, de a doua zi începe campania pentru viitoarele alegeri de peste patru ani de zile.

- De ce credeţi că partidele din România nu-şi nominalizează candidaţii cu mai mult timp înainte de alegeri? Este foarte uşor să dăm vina pe electorat că nu cunoaşte ofertele candidaţilor.

- Aşa ar trebui să se întâmple, dar şi noi de abia am învăţat "abc-ul". La noi, la PC, a fost şi un caz aparte. Situaţia noastră a fost dificilă şi chiar mandatul meu ca preşedinte a fost extrem de dificil pentru că am avut un scor de până în 3% la europarlamentare. Am pornit cu handicapul acesta, am intrat într-o perioadă de reorganizare şi restructurare a partidului. Peste 11 filiale judeţene au fost în acest proces de reorganizare, deci n-am avut lideri, n-am avut colectiv de conducere. Mulţi dintre ei au fost nominalizaţi ca lideri de filială cu o lună sau chiar cu o săptămână înainte de alegeri. Ce pretenţie pot să mai am eu de la acea filială? Dar asta a fost situaţia şi mă gândesc cu destul de multă îngrijorare că mai urmează încă trei cicluri electorale, sunt alegerile parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale la care trebuie să facem faţă.

"Nu e un handicap să fii femeie la cârma unui partid"

- Cum vă simţiţi ca şef de partid? E o premieră în politica românească... E greu de lucrat cu bărbaţii politicieni?

- Mă credeţi că nici nu am avut timp să mă gândesc la chestiunea asta? Și vă spun de ce. Sunt parlamentar de patru mandate, am fost coordonator de campanii electorale locale, parlamentare şi prezidenţiale. Eu zic că am experienţă destulă. Din 1990 şi până acum niciodată colegii mei nu m-au privit ca o femeie, ci ca pe un coleg care lucrează cot la cot cu ei, la strategie, la campanie, la organizare.

Niciodată nu mi-am pus problema că sunt femeie şi ce mă fac, dacă mă ascultă sau nu mă ascultă. Vă spun că mă ascultă pentru că nu au încotro. Nu cred că e un handicap să fii femeie la cârma unui partid politic şi în general în viaţa politică. Implicarea femeilor s-a făcut şi se face acum mai uşor, mai rapid, sunt acceptate de societate şi asta ţine de gradul de dezvoltare al societăţii.

- De-a lungul celor 18 ani de politică aţi sesizat tendinţe de misoginism în relaţia cu anumiţi colegi?

- Există asemenea tendinţe, dar nu numai în politică, ci şi în viaţa de toate zilele. În politică, deseori femeia trebuie să muncească de 10 ori mai mult decât un bărbat ca să i se recunoască meritele. Dar nu mai e ca la început, acum este mult mai uşor. Problema este ca femeia să dorească să se implice şi să facă asemenea proiecte. Promovarea femeilor în politică este asociată, potrivit sociologilor, unei corupţii mai mici şi unei vieţi politice bazată pe dialog.

E adevărat că femeia are foarte multe treburi şi acasă, cu familia - e şi educatoare, e şi mamă, e şi soţie, vrea să aibă şi o carieră de succes. Politica îţi mănâncă timp. Nu poţi să spui că lucrezi opt ore pe zi, că ai sâmbete şi duminici libere sau concedii. Eu nu am avut concedii de 10 ani de zile. Politica e un microb, dar dacă nu o faci cu pasiune şi plăcere, nu realizezi nimic.

"Promovarea femeilor în politică este asociată, potrivit sociologilor, unei corupţii mai mici şi unei vieţi politice bazată pe dialog."

- Cum găsiţi tenta feministă din discursul anumitor colege de ale Dvs.?

- Asta este o mare greşeală. Văd femei care se duc să planteze un pom într-un parc în loc să susţină o iniţiativă legislativă de protecţie a mediului. Plantarea pomului e o lovitură de presă - scriu ziarele, se vede la televizor, dar a doua zi se termină şi asta nu aduce niciun fel de voturi. Trebuie să ai proiecte consistente pentru a reuşi, altfel nu poţi să ai viaţă lungă în politică.

- Aţi semnat un nou acord cu PSD. Care sunt avantajele PC şi care sunt cele ale PSD?

- Acordul acesta nu s-a făcut aşa, dintr-o dată. Mai întâi am făcut un acord de colaborare parlamentară. Chiar dacă iniţiativele noastre legislative erau bune, nu reuşeam să le trecem de ambele Camere ale Parlamentului. Ne trebuia un partid care să ne ajute, cel puţin prin numărul de parlamentari. De la colaborarea parlamentară am mers mai departe la colaborare politică care, practic, a fost făcută pe două considerente majore: pe un program pentru România, prin comasarea programului "România socială" al PSD cu programul social-liberal al PC, pe de o parte, şi pe coagularea forţelor opoziţiei, pe de altă parte. La noi în ţară există şi o opoziţie falsă. Degeaba Traian Băsescu critică guvernul că el nu este în opoziţie, degeaba PD-L n-are miniştri, că este la putere.

"La noi în ţară există şi o opoziţie falsă. Degeaba Traian Băsescu critică guvernul că el nu este în opoziţie, degeaba PD-L n-are miniştri, că este la putere."

- Aţi negociat cu PSD numărul de locuri eligibile ce revin partidului Dvs.?

- Nu, nu am negociat acest lucru. În acord este prevăzut ca Partidul Conservator să aibă 5% din colegii.

- Dar nu e o garanţie că veţi avea 5% din mandatele pe care le obţineţi alături de PSD.

- Nimeni nu va şti cu siguranţă că va fi parlamentar începând din toamnă. Este o lege pe care eu nu am agreat-o, deşi sunt autoarea proiectului votului uninominal din 1998, primul proiect de lege care a fost depus la Camera Deputaţilor. Acum trebuie să investeşti într-un colegiu foarte mult efort, mijloace financiare substanţiale şi nu eşti sigur că ieşi cu 50% +1. Dacă n-ai luat din primul tur 50% +1 poate să intre al treilea după tine, care are un scor mult mai mic decât cel pe care l-ai obţinut tu.

- Găsiţi inechitabil sistemul acesta electoral?

- În legea asta da, pentru că este pus prag pentru partidele politice. Spre exemplu, dacă eu candidez într-un colegiu uninominal şi populaţia mă cunoaşte că am experienţă de 18 ani, că am făcut 80 de iniţiative legislative, că i-am ajutat pe diverse chestiuni şi mă votează în proporţie de 80%, dar partidul meu nu face 5% la nivel naţional eu nu intru în Parlament. Ăsta este vot uninominal? De regulă, în ţările europene unde se practică votul uninominal nu există prag naţional pentru partide.

- Credeţi că PC ar fi fost în stare să câştige trei colegii uninominale de senatori şi şase de deputaţi astfel încât să nu mai depindă de o alianţă politică cu PSD?

- Da, şanse erau să obţinem cei şase deputaţi şi trei senatori deşi, repet, legea este construită greşit. Cele şase mandate cu trei mandate sigur le-am fi avut, dar nu ştiu să spun dacă oamenii pe care îi voiam neapărat în Parlament ar fi intrat. Aici este problema în ceea ce priveşte aplicarea legii.

- Votului uninominal însemnă o cheltuială în plus...

- Enormă, dar nu pentru partide, ci pentru candidaţi.

- Dar va fi şi o autonomie mai mare a candidaţilor faţă de partide.

- Niciodată, din 1990 şi până în prezent, n-am văzut aşa sume colosale cum s-au azvârlit în această campanie pentru alegerile locale. Sunt foarte mulţi oameni valoroşi care n-o să aibă posibilitatea financiară să-şi depună candidatura în toamnă.

- De unde credeţi că provin aceşti bani?

- Chiar nu ştiu şi ar trebui ca instituţiile statului să-şi facă datoria şi să facă un control riguros al tuturor cheltuielilor din campanie.

- Vă deranjează că se spune mereu că aţi fi un fel de interfaţă a lui Dan Voiculescu în cadrul partidului?

- S-a vehiculat lucrul ăsta imediat după congresul la care am fost aleasă preşedinte. Poate că s-a şi căutat să se acrediteze această idee. Personal nu depind de nimeni şi n-am depins niciodată în viaţa mea de nimeni. Sunt omul copiilor mei, iar în plan politic, omul programului meu politic. Domnul preşedinte Voiculescu este normal să fie apropiat de PC - este membru fondator, nimeni nu poate să nege acest lucru - dar nu are nici o funcţie executivă, şi s-a demonstrat acest lucru pentru că nu s-a implicat absolut deloc nici în organizarea de partid, nici în campania electorală, nici în nominalizarea de candidaţi. Singurul eveniment în care dânsul a intervenit a fost negocierea acordului cu PSD pentru că avem prevedere în statut ca preşedintele fondator să facă parte din delegaţia care negociază asemenea protocoale şi alianţe.

- Cum vă înţelegeţi cu Mircea Geoană?

- Sunt foarte mulţi membri ai PSD pe care îi cunosc de foarte mult timp. Relaţiile noastre sunt foarte bune. Este adevărat că regret anumite manifestări ale membrilor noştri de partid, anumite declaraţii, dar le pun pe seama campaniei electorale pentru că e firesc să se întâmple aşa. În foarte multe locuri din ţară am fost competitori, am fost partide care ne-am aflat în competiţie şi e firesc ca unul sau altul să aibă reacţii faţă de celalalt, dar în rest relaţiile sunt foarte bune. Pe de altă parte, la 11 iulie avem un consiliu naţional comun unde vrem să lansăm şi programul de guvernare.

- Ce s-a întâmplat cu organizaţia PC Bucureşti? Cel care a candidat la Primăria Capitalei, Codrin Ștefănescu, a fost exclus în aprilie 2007 după care a fost reprimit în partid şi promovat candidat.

- V-am spus că după alegerile europarlamentare câteva din filialele noastre au intrat în proces de reorganizare şi de restructurare, iar printre acestea a fost şi Bucureştiul. În Capitală l-am nominalizat ca lider pe Cristian Popescu Piedone şi în acelaşi timp am dat libertate tuturor filialelor judeţene de a-şi nominaliza singure candidaţii şi de a face orice fel de înţelegere pe plan local cu orice partid politic pentru a obţine diferite funcţii la nivel local - viceprimar, vicepreşedinte de consiliu judeţean. Având această libertate, Cristian Popescu Piedone l-a nominalizat ca şi candidat pe Codrin Ștefănescu. Am acceptat direct, cum am acceptat tuturor filialelor judeţene astfel de nominalizări, cu condiţia să se ridice la procentul partidului. N-a reuşit lucrul acesta, iar la şedinţa de analiză a rezultatelor alegerilor locale vom lua probabil şi anumite măsuri în ceea ce-i priveşte pe cei care au avut rezultate scăzute. Nu sunt omul care să dea afară membrii de partid, care să facă imediat curăţenie după un eşec.

- Cum va gestiona partidul problema aceasta de imagine a lui Cristian Popescu Piedone legată de obţinerea permisului de conducere?

- Nu ştiu dacă afectează imaginea partidului, cred că este o problemă stric personală. Probabil că s-a făcut şi foarte mult caz, n-am urmărit-o îndeaproape, dar sunt convinsă că această problemă şi-o va rezolva fără să implicăm partidul pentru că nu-şi are rostul.

- A venit să vă dea explicaţii?

- Nici n-am cerut. Probabil în momentul în care ne vom întâlni la Biroul Politic, colegii o să-i pună asemenea întrebări şi ne va da explicaţiile de rigoare.

- PC şi-a pus la un moment dat problema orientării spre dreapta eşicherului politic.

- Suntem un partid de centru-dreapta.

- Dvs. vă consideraţi un om politic de dreapta sau de stânga?

- La noi în ţară nu poţi să spui că un partid este strict de stânga sau strict de dreapta. Partidele de dreapta vin cu măsuri populiste, partidele de stânga acceptă şi măsuri liberale, deci practic este un melanj între asemenea măsuri şi niciodată un program nu poate să fie strict de stânga sau de dreapta. Personal am pus întotdeauna accentul pe latura socială; practic sunt mai mult de stânga decât de dreapta. De aceea şi în programul meu pe care l-am prezentat la congres, pe lângă criticile la adresa guvernului şi pe lângă sprijinului pe care-l acordăm întreprinzătorilor mici şi mijlocii - pentru că asta este baza electoratului PC - am venit şi cu tenta aceasta socială.

Trebuie să avem grijă de anumite categorii sociale care au suportat cursul tranziţiei 18 ani. Și când spun lucrul acesta mă refer la pensionari, la muncitorii din fostele centre industriale şi la cei care locuiesc la sate. Este o discrepanţă extaordinară între oraş şi sat. Ne preocupă şi partea naţională pentru că ne interesează situaţia românilor din Ardeal. Am avut iniţiative legislative prin care etnicii români din judeţele Harghita şi Covasna să poată fi reprezentaţi la nivelul administraţiei locale şi în Parlament.

- N-aţi încercat cumva "să ciupiţi" din electoratul PRM preluând discursul pe tema românilor din Harghita şi Covasna?

- Electoratul vine spre cel care are un mesaj credibil. Noi spunem că îl avem deoarece este un mesaj simplu şi întotdeauna l-am întărit cu iniţiaitve legislative. Ca dovadă că am avut iniţiative legislative referitoare la învăţarea limbii române. Sunt foarte multe lucruri pe care le-am făcut pentru sprijinirea şcolilor care trebuiau desfiinţate, cu un număr mic de copii români.

- Cum îl percepeţi pe omul politic Traian Băsescu?

- Am discutat de foarte multe ori cu Traian Băsescu, am fost colegi în Parlament. Întotdeauna am făcut parte din delegaţiile care au mers la Cotroceni. Întotdeauna discut cu Traian Băsescu când este vorba de proiecte. Am vorbit de proiectul privind învăţământul. Discut cu Traian Băsescu în momentul când este vorba despre sănătate. Discut cu Traian Băsescu în momentul în care este vorba de revizuirea Constituţiei. Întotdeauna pe proiecte şi nicidecum pe declaraţiile astea.

- S-a schimbat Traian Băsescu faţă de cum era în urmă cu mai bine de un deceniu, atunci când eraţi colegi de Parlament?

- Cert este că acum, în postura de preşedinte al României, a făcut nişte greşeli care l-au costat şi au costat şi PD-L. Ca dovadă, toate declaraţiile fulminante pe care le-a făcut în Bucureşti, Iaşi, Mangalia, au dus la faptul că electoratul nu a mai susţinut PD-L. Practic, izolarea PD-L pe scena politică românească îi este imputabilă şi lui Traian Băsescu. De aceea şi spuneam de modificare constituţională. Personal, mi-e teamă să nu ne trezim cu un referendum "strategic" în perioada alegerilor parlamentare sau prezidenţiale, ca să ofere o tonă de teme de campanie pentru PD-L. Astfel, ar putea participa activ la campania electorală.

"Izolarea PD-L pe scena politică românească îi este imputabilă şi lui Traian Băsescu."

- Vă gândiţi la reeditarea a ceea ce s-a întâmplat la europarlamentare?

- Exact. Dar, din păcate, după ce tema e folosită în referendum se uită. Suntem conştienţi că e nevoie de o modificare a cadrului constituţional, dar asta trebuie să aibă nişte obiective clare. Să elucideze nişte neclarităţi. Să asigure funcţionarea şi interdependenţa dintre instituţiile statului în aşa fel încât să nu mai existe blocaje şi suprapuneri. Din păcate, nu cred că acestea sunt şi obiectivele preşedintelui.

- Pentru ce aţi opta - republică parlamentară sau republică prezidenţială?

- Nu pot să vă dau un răspuns foarte clar acum pentru că necesită o analiză atentă. În locul preşedintelui Băsescu aş aduna partidele parlamentare la discuţii repetate pe Constituţie, după aceea aş face o dezbatere publică pentru tot spectrul politic naţional şi cu societatea civilă, tocmai ca să nu fim puşi în situaţia ca din patru în patru ani să schimbăm Constituţia, în funcţie de cine este la guvernare.

- Ce părere aveţi despre adversarele Dvs. politice, Elena Udrea, Lavinia Șandru şi Mona Muscă?

- Din păcate puţine dintre ele se manifestă prin programe concrete. Dădeam acel exemplu cu plantatul pomului în parc. Parte din cele pe care le-aţi enumerat se rezumă la acest tip de acţiune. Dar există şi femei în politica românească de la care putem lua exemple, cum este Renate Weber, care are proiecte ce pot fi urmate. După 19 ani de politică sunt în postura de a putea da un sfat femeilor care vor să se implice în politică. Și acela este să-şi aleagă un segment din electorat, să vină cu proiecte concrete şi consistente, chiar cu metode de rezolvare revoluţionare pentru a ieşi în evidenţă.

Cel mai redutabil adversar

Am competitori politici în bătăliile electorale, şi este firesc să fie aşa, dar adversari nu cred că am. E adevărat, clasa politică din România are multe tare şi de multe ori m-am supărat şi nu m-am simţit bine când eram pusă sub aceeaşi umbrelă cu ceilalţi. Se vorbeşte mereu că în Parlament se doarme, că acolo vin cei care fură, cei care au interese personale. Nu mă număr printre aceste persoane. Eu nu lipsesc de la parlament, am peste 80 de iniţiative legislative, multe dintre ele transformate în legi. Muncesc cu plăcere. Imaginea Parlamentului chiar că este un mare adversar al meu, ca şi faptul că toată lumea ne percepe la grămadă.

"Imaginea Parlamentului chiar că este un mare adversar al meu, ca şi faptul că toată lumea ne percepe la grămadă."

Oamenii "din umbră"

Prietenul meu de suflet pe toată perioada vieţii a fost tatăl meu. El mi-a îndrumat primii paşi, el îmi coordona lectura. Discutam cu el foarte multe lucruri. Era pasionat de geografie şi istorie. De foarte multe ori stăteam serile să analizăm minunile lumii şi aveam discuţii extrem de interesante. Mai mult, îmi spunea că fiecare om, seara, trebuie să-şi pună într-o balanţă faptele bune şi cele rele de peste zi şi să caute ca balanţa cu faptele bune să fie mult mai grea decât cealaltă. Și astăzi, în fiecare seară, derulez firul zilei respective ca să pot vedea ce am greşit sau ce am făcut bine. În ceea ce priveşte politica, după 1990 am avut relaţii bune cu foarte mulţi lideri de nivel naţional de la care am învăţat câte ceva - de la Ion Iliescu şi Adrian Năstase până la Teodor Meleşcanu.

"După 1990 am învăţat câte ceva de la mulţi lideri de nivel naţional, precum Ion Iliescu, Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu."

"În `90 am fost înconjurată de oameni cu furci şi topoare"

"Plecam în localităţi, iar de multe ori maşina era înconjurată de oameni înfierbântaţi, cu furci, chiar şi cu topoare, susţinând o tabără sau alta. Nu pot să vă spun că nu îmi era şi un pic teamă".

"Am lucrat în apropierea multor oameni politici şi a fost un avantaj pentru mine, chiar dacă eram venită dintr-un judeţ, fără niciun fel de experienţă. Dar poate că această lipsă de experienţă m-a ajutat extrem de mult pentru că nu aveam niciun fel de obligaţii personale şi nici nu eram legată de ceea ce înseamnă trecut. În vara lui 1990 am avut din partea prefecturii mandat în alb să numesc primarii şi viceprimarii din câteva localităţi, în acel vid de putere locală. Nu făceam numai eu acest lucru. Dar cei care erau obişnuiţi cu aceste lucruri de dinainte de '90, cunoşteau chestiunile administrative. Probabil că le-a fost mai uşor, dar cred că au şi făcut greşeli, în sensul că au contat foarte mult pe prieteni, pe rude sau pe cei din anturajul lor. Mie mi-a fost extrem de dificil pentru că plecam cu un IMS din prefectură - eram deputat de Dâmboviţa - plecam în localităţi, iar de multe ori maşina era înconjurată de oameni înfierbântaţi, cu furci, chiar şi cu topoare, susţinând o tabără sau alta. Nu pot să vă spun că nu îmi era şi un pic teamă, dar am reuşit în localităţile respective să vorbesc cu cadrele didactice, cu cele sanitare, să mă duc la preotul din comună şi am nominalizat în acea perioadă primari şi viceprimari care au câştigat apoi în '92, în '96, în 2000. Unii sunt primari chiar şi acum, iar unul dintre ei este preşedintele la nivel naţional a comunelor.

Și acum dacă mă duc în acele localităţi, primarii recunosc că eu i-am nominalizat atunci şi i-am lansat în administraţie locală. Relaţiile au rămas în continuare extrem de bune. Am pus atunci numai persoane tinere, cu vârste cuprinse între 28 şi 30 de ani."

- Pe cine vedeţi a fi fost cel mai bun preşedinte al României dintre cei trei pe care i-am avut după 1990?

- Având o relaţie specială cu Ion Iliescu este firesc să vă spun acest nume. Nu am alt nume să vă dau. A fost permanent un mediator între forţele politice din ţară. Preşedintele Constantinescu, căruia îi port un deosebit respect, poate a fost un preşedinte cu o greutate prea mare pe umeri. A venit pe un orizont de aşteptare extrem de puternic şi probabil că această presiune l-a şi făcut să stea mai după perdea. Nu a fost un preşedinte care să iasă mereu în faţă şi să-şi asume un anumit rol prezidenţial, mai ales că a şi renunţat să-şi mai depună candidatura.

- Cât e imagine şi cât e competenţă la oamenii politici din ziua de astăzi?

- Competenţă cu siguranţă trebuie să fie, iar imaginea joacă şi ea un rol extraordinar. Presa, mass-media are un rol extrem de important în viaţa unui om politic. La acest capitol am făcut o greşeală. Am participat la un interviu, la invitaţia domnului Ion Cristoiu şi i-am dat nişte cărţi pe care le-am scris în legătură cu activitatea mea politică. Și primul lucru pe care mi l-a spus a fost acesta: "Am crezut că aţi fost scoasă din pălărie, dar aveţi o experienţă de 18-19 ani! Ce s-a întâmplat?" Și am spus că nu am fost preferata presei. Nu am vrut să fac acest pas către mass-media. Nu am fost consiliată cum trebuie. Este foarte important să fii permanent în atenţia presei. Nefiind consiliată, am gândit că activitatea politică este ca orice meserie şi că trebuie să fii competent pe un anumit tronson. Nu poţi să fii foarte bun pe organizare şi, în acelaşi timp, foarte bun pe strategie. Să conduci şi campanii electorale şi să fii şi un foarte bun purtător de imagine. Mi-am zis că pe mine mă interesează campania şi organizarea, iar imaginea să o facă cei care vor să facă imagine.

- În echipa pe care o coordonaţi, ce influenţă are, procentual, în opinia Dvs., preşedintele fondator Dan Voiculescu?

- Acum, domnul Dan Voiculescu nu are niciun fel de funcţie executivă. Este doar preşedinte fondator şi membru în Consiliul de onoare. Dacă ar exista anumite disfuncţionalităţi în partid, dacă s-ar întâmpla ceva între anumite filiale, între anumiţi membri de partid, iar echipa de conducere de acum nu ar fi în măsură să le soluţioneze, firesc că ne-am duce în Consiliul de onoare, unde Dan Voiculescu ar avea un cuvânt de spus.

- Imaginea PC a fost legată, foarte mult timp, de cea a lui Dan Voiculescu. V-aţi propus să anulaţi această percepţie, astfel încât partidul să nu mai fie considerat al unui singur om, care este şi patronul unui trust media?

- Gândiţi-vă că a trecut şi foarte puţin timp de când am preluat partidul. Aşteptările au fost foarte mari în ceea ce mă priveşte, iar misiunea a fost extrem de dificilă. Au trecut numai trei luni! Nu pot să fac sau să câştig în trei luni de zile cât au adunat partidele în patru ani de zile.

- Ce garanţie aveţi că primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, va rămâne până la sfârşitul mandatului în PC?

- Ce garanţie are orice fel de partid politic că un anumit membru va rămâne în rândul partidului respectiv. E aceeaşi garanţie pentru toate partidele politice.

- Nu v-aţi pus nicio clipă problema că Piedone a schimbat câteva partide?

- În general, oamenii politici de astăzi nu sunt membrii unui singur partid politic. Sunt puţini cei care au rămas fideli unui partid.

- În decembrie 2006, când PC a părăsit guvernarea, către ce aţi fi înclinat, să rămâneţi la Palatul Victoria sau să vă retrageţi?

- Eu am fost printre membrii din conducerea partidului care au refuzat intrarea la guvernare. Nu am vrut atunci ca PC să intre la guvernare din câteva considerente, printre care unul extrem de important: intrând la guvernare nu ne mai puteam conserva procentul de la localele din 2004. Apoi nu mai aveam tribuna Parlamentului pentru a putea critica guvernul şi a putea să creştem. Deci nu am fost de acord cu intrarea la guvernare. Dar în democraţie, majoritatea învinge. S-a intrat la guvernare. Am avut reprezentanţi în guvern. Foarte puţini în administraţia locală. Iar ieşirea noastră de la guvernare a însemnat un lucru extrem de mic pentru că nu am avut decât vreo şase secretari de stat, dacă nu mă înşel, şi un ministru.

"Preşedintele Constantinescu a fost un preşedinte cu o greutate prea mare pe umeri. A venit pe un orizont de aşteptare extrem de puternic şi probabil că această presiune l-a şi făcut să stea mai după perdea."

"PC va creşte odată cu clasa de mijloc"

- Care sunt motivele, în opinia Dvs., pentru care ani la rând PC nu a reuşit să intre în Parlament pe propriile forţe, în pofida faptului că avea la dispoziţie un trust media?

- Vreau să vă spun foarte clar că PC nu are niciun trust media. M-aş fi bucurat ca preşedinte de partid să avem la dispoziţie un asemenea trust. Regret, dar nu-l avem! Și oricine, dacă ar putea monitoriza emisiunile la care apar reprezentanţii PC, ar vedea că mai des apărem pe Realitatea TV decât pe Antene.

- Dan Voiculescu spunea, în momentul în care a încheiat alianţa electorală cu Adrian Năstase, că Antenele vor fi întotdeauna "prietenoase" cu PC. Nu a făcut un secret din asta.

- Asta era în 2004. Suntem în anul de graţie 2008 şi vă spun că nu am niciun trust de presă la dispoziţie.

- Deci Antenele nu mai sunt prietenoase cu PC?

- Cred că Antenele reflectă realitatea aşa cum este şi nu ne oferă nouă, Partidului Conservator, un plus de imagine.

- Totuşi, care credeţi că e cauza pentru care partidul Dvs. a rămas dependent de PSD în ceea ce priveşte intrarea în Parlament?

- Din 1991, de când a fost înfiinţat PC, am avut ca scop şi ca segment de electorat clasa de mijloc. Sprijinirea IMM-urilor, sprijinirea întreprinzătorului mic şi mijlociu. Și am rămas consecvenţi până în 2004, când ne-am lărgit un pic baza de electorat. Propunându-şi să fie apărătorul clasei de mijloc, PC a crescut odată cu această clasă de mijloc. Ce clasă de mijloc aveam noi în 1991? 0,5 la sută! Pe măsură ce această clasă de mijloc a crescut, Partidul Conservator a avut 1-1,5%, 2- 3%. Aşa se explică această evoluţie înceată a Partidului Conservator. În 2004 ne-am pus această problemă şi am ajuns la concluzia că va dura foarte mulţi ani până când România va avea o clasă de mijloc puternică, în aşa fel încât un partid politic să poată să-şi asume strict apărarea intereselor acestei clase de mijloc.

- În cazul în care PC şi PSD vor forma guvernul, v-ar interesa vreun portofoliu în cadrul noului cabinet?

- Până acum nu m-a tentat niciodată vreo funcţie ministerială. Dacă vreodată va fi pusă această problemă, că trebuie neapărat să ocup un portofoliu într-un guvern, specializându-mă să zic în organizare de partid, în campanii electorale, în tot ceea ce înseamnă proces de organizare, cred că aş alege Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

"M-aş fi bucurat ca preşedinte de partid să avem la dispoziţie un trust media. Regret, dar nu-l avem!"