Radiografie: Copiii sunt agresaţi şi acasă, şi la şcoală, iar palma a fost înlocuită cu băţul sau cureaua. Cum pot fi apăraţi

0
0
Neraportarea abuzurilor împotriva minorilor, infracţiune FOTO Shutterstock
Neraportarea abuzurilor împotriva minorilor, infracţiune FOTO Shutterstock

Vremea bătăii copiilor ca formă de educaţie mai ales în familie nu a trecut, arată un studiu naţional realizat de organizaţia Salvaţi Copiii. Părinţii au înlocuit clasica palmă cu alte obiecte, de la curea şi băţ până la lingura din lemn. Mulţi copii nu au o viaţă liniştită nici la şcoală, unde, potrivit raportului, sunt agresaţi de către profesori.

Sunt copii în România, şi nu puţini, care şi-ar dori altă familie pentru că nu se simt protejaţi în cea pe care o au, arată un studiu al organizaţiei Salvaţi Copiii. „Mulţi dintre părinţi încă mai spun că două la fund nu doar că nu fac rău copilului, dar şi îl educă. Poate fi văzută ca o metaforă, însă ea dă naştere unor comportamente care pendulează între extreme. Avem astăzi părinţi care folosesc încă pedeapsa cu cureaua, bătaia cu cureaua. Avem în România abuzul fizic, cu forma lui deosebit de gravă – abuzul sexual. Avem şi abuzul care se vede mai puţin pe trup, dar care lasă urme, traume profunde în minte şi în suflet. Ambele sunt tăcute”, atrage atenţia preşedintele executiv Salvaţi Copiii, Gabriela Alexandrescu.  

Sociologul Ciprian Grădinaru, coordonatorul studiului, are şi o veste bună: bătaia care nu lasă urme a început să scadă comparativ cu cercetările similare realizate în 2001 şi 2013: „Observăm incidenţa abuzului verbal uşor în scădere, dar relativ ridicată în continuare. Observăm că bătaia cu mâna, fără a produce urme copilului, scade constant în cele trei valuri, de la aproape 85%, în 2001, mergând către 46%, în 2021, însă cu o pondere încă foarte ridicată. Acestea sunt răspunsurile copiilor. Vedem că abuzul fizic sever, bătaia cu diferite obiecte sau bătaia în urma căreia rămân urme nu scade în acelaşi trend, ci din contră, în 2021 ne menţinem la un nivel uşor mai ridicat comparativ cu 2013. La fel, abuzul emoţional, ameninţarea evoluează cam în acelaşi registru, la fel şi neglijarea copilului sau exploatarea copilului şi abuzul sexual. Ceea ce scade este abuzul fizic uşor, acea lovire cu mâna fără a lăsa urme”. 

Violenţa are multe ambalaje  

În schimb, procentul părinţilor care şi-au jignit copiii este mai ridicat decât în 2013. „Poate fi o surpriză, dar cel mai probabil este recunoaşterea fenomenului. Părinţii încep să fie conştienţi că faptul de a jigni copilul, de a ţipa la el, nu este ok”, a explicat Grădinaru. 

În şcoală, abuzul fizic scade constant, de la 31%, în 2001, către 5%, în 2021. „În schimb, partea de abuz emoţional şi certatul copilului rămân la nivel ridicat”, a mai spus Ciprian Grădinaru. 

Psihiatrul Gabriel Diaconu subliniază la rândul lui că abuzul nu implică neapărat un comportament violent. „Trebuie să deosebim de la început formele de abuz prin comisiune – atunci când o persoană îi face rău alteia – şi cele prin omisiune – şi aici vorbim de forme de neglijare, de abandon. Violenţa are multe ambalaje”, a punctat medicul psihiatru. În ce priveşte violenţa fizică, noi o numim bătaie şi, în înţelegerea publică, ea are un anumit grad de toleranţă: Să zicem că minima violenţă asupra copiilor e tolerată în diverse culturi mai mult sau mai puţin. Aici intervin şi religia, şi tradiţiile locului, iar vizavi de acestea, dacă vii cu zero toleranţă la abuzul fizic, s-ar putea să constaţi că oamenii sunt orbi, nu-i interesează foarte mult acestă chestiune. Noi ne creştem copiii cum ştim noi din bătrâni, ce spuneţi voi este literatură SF – o palmă dată la timp nu este un abuz şi am încheiat discuţia”. 

Medicul a adăugat că dacă e nevoie de un sat ca să creşti un copil, e nevoie tot de un sat ca să-l abuzezi: „Atunci când vorbim de tăcere, nu vorbim doar de tăcerea victimei, vorbim sui-generis şi în mod obligatoriu de complicitatea adulţilor. Sunt lucruri pe care le văd membrii familiei, comunităţii, membrii obştei şi prin tăcerea lor consimt că acel copil va continua să fie sub o formă sau alta brutalizat, fie că e prin cuvinte grele, ţipete, fie prin pedepse corporale sau non-corporale. Abuz este un termen-umbrelă al cărui corolar are de-a face cu puterea excesivă a abuzatorului asupra copilului”. 

Nu avem specialişti, nici proceduri clare  

Iar orice suspiciune de abuz ar trebui să facă obiectul unui dosar penal, atrage atenţia procurorul Marian Truşcă. Acesta admite însă că nu avem magistraţi şi nici poliţişti calificaţi pentru a gestiona cazurile de abuz sexual asupra copiilor: „Suntem departe de standardele pe care ar trebui să le atingem în această materie. Din păcate, la nivelul formării iniţiale în domeniul instrumentării acestor cauze lucrurile stau foarte prost, dar şi la nivelul formării continue. Aceste cauze de abuz sexual sunt tratate nu foarte diferit de alte tipuri de cauze”. Un alt impediment, a adăugat procurorul, ar fi unele norme infralegale care creează confuzie şi suprapun competenţe, substituind organul judiciar de către instituţiile însărcinate cu protecţia copilului. 

În urma analizei datelor anchetei sociologice, Salvaţi Copiii cere autorităţilor evaluarea impactului Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021, cu privire la respectarea dreptului fundamental al copilului de a fi protejat împotriva oricărei forme de violenţă. „Un copil care se dezvoltă emoţional într-un climat marcat de frică şi de emoţii negative va dezvolta traume în viaţa de adult. Este important să recunoaştem semnele abuzului şi să intervenim, pentru ca acesta să nu lase semne de nevindecat”, a conchis Gabriela Alexandrescu. 

Studiul, în cifre:

  • 1 copil din 2 este lovit în familie 
  • 1 copil din 5 se culcă flămând 
  • 1 copil din 10 e lovit cu palma des sau foarte des 
  • 1 copil din 10 preferă să părăsească familia de teama pedepselor 
  • 1 părinte din 5 favorizează pedeapsa corporală 
  • 3% dintre părinţi afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual, în afara familiei
  • 2,9% dintre adolescenţi au fost obligaţi să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei lor 
  • 5% dintre copii au fost victimele violenţei personalului din şcoli 
  • 22% au fost victimele abuzului emoţional la şcoală 
  • 3% dintre copii nu se simt în siguranţă acasă 
  • 56% dintre părinţi îşi pedepsesc copiii dacă greşesc 
  • 5% dintre copii sunt pedepsiţi cu punerea în genunchi 
  • 1% sunt arşi cu ţigara sau cu fierul de călcat 
  • 1% ajung la spital în urma pedepselor corporale 

76% dintre copii spun că profesorii îi ceartă atunci când greşesc, fapt care arată prevalenţa metodelor pedagogice critice şi punitive, iar 56% dintre părinţi admit că folosesc pedeapsa când copiii greşesc.

Neraportarea abuzurilor împotriva minorilor, infracţiune 

Începând din vara anului trecut, persoanele care sunt martore la infracţiuni asupra minorilor sunt obligate să anunţe acest lucru, iar cei care nu raportează riscă pedepse cu închisoarea. Măsura face parte acum din Codul Penal, arată europaliberă.org.

Printre infracţiunile care trebuie raportate se numără: abuzul sexual, folosirea unui minor pentru cerşetorie, autosatisfacerea în faţa unui minor sub 14 ani, trimiterea de mesaje către minori sub 14 ani care invită la vizualizarea de filme pornografice sau invitarea minorilor sub 16 ani într-un anumit loc pentru a întreţine relaţii intime. Părinţii, colegii şi profesorii care sunt martori la aceste abuzuri, şi nu le declară, riscă pedepse de la 6 luni la 2 ani de închisoare.

Societate


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri