Pot fi creati oamenii in laborator?

Intrebari si raspunsuri in legatura cu posibilitatea si riscurile clonarii umane Afirmatiile reprezentantei unei pretinse companii stiintifice, avand stranse legaturi cu o secta extrem de dubioasa

Intrebari si raspunsuri in legatura cu posibilitatea si riscurile clonarii umane Afirmatiile reprezentantei unei pretinse companii stiintifice, avand stranse legaturi cu o secta extrem de dubioasa ca a fost realizata o a doua clona umana, tot o fetita ca si pretinsa ei predecesoare botezata, nu intamplator, Eva, aidoma primei femei, nascuta, cum spune Biblia, din coasta lui Adam, a fost primita cu scepticism de specialistii din intreaga lume, dimpreuna cu indemnuri urgente de adoptare a unor masuri legale care sa interzica procesul clonarii. Nu este mai putin adevarat ca, dincolo de incredulitatea fata de asemenea afirmatii, neinsotite pana acum de probe concrete, clonarea, chiar daca stirile puse acum in circulatie se dovedesc a fi o mistificare - totul ramanand, in cel mai bun caz, invaluit in ceata - este, in ultima instanta, o perspectiva stiintifica inevitabila, laolalta cu alte revolutii biologice, cum ar fi, de pilda, selectionarea caracteristicelor viitorilor copii, de la culoarea parului si a ochilor pana la coeficientul de inteligenta, determinarea, inca din perioada conceperii, a sexului acestor copii sau folosirea in scopuri terapeutice a unor tesuturi dezvoltate din celulele primordiale ale embrionilor. Daca s-ar adeveri, totusi, ca noua Eva este prima fiinta umana nascuta in afara caii urmate de la inceputurile omenirii, atunci, probabil, inseamna ca avem, poate, de a face cu cel mai important eveniment din istorie de la nasterea lui Christos incoace (desigur, anuntul a fost dinadins facut public chiar a doua zi dupa Craciun), marcand o piatra de hotar intre anticiparile de tip science fiction si realitatile stiintifice care par a se intrezari la inceputul noului mileniu. Cu atat mai necesare sunt de aceea dovezile care sa infirme sau, cine stie, dimpotriva, pana la urma, sa confirme daca un asemenea eveniment s-a produs. Pana atunci, iata, in baza unor surse occidentale, un sir de intrebari care se ridica cu necesitate in legatura cu acest subiect si raspunsurile respective. Ce este clonarea? Conform unei definitii stiintifice, clonarea (de la cuvantul grecesc klon, mladita, altoi, butas) inseamna (re)producerea unui organism avand acelasi genom nuclear (patrimoniu genetic) ca un alt organism. Cum se produce clonarea? Modelul il constituie oita Dolly si desi tehnologia a fost aplicata si la alte animale - porci, capre, vite s.a.m.d. - ea nu este inca nici pe departe pusa la punct, iar mecanismele sale raman in buna masura insuficient intelese. Pe scurt, Dolly a fost clonata prin procedeul numit transfer nuclear, respectiv nucleul unei celule obisnuite (preluate din epiteliul ugerului animalului donator), a fost transferat unui ovul al carui nucleu fusese in prealabil inlaturat. Prin declansarea unui curent electric slab, ovulul a inceput sa se divida, fiind implantat in uterul mamei, potrivit unui procedeu larg folosit in cazul fertilizarilor in eprubeta. Cand sarcina a fost dusa la capat, nou-nascuta oita Dolly a fost copia la indigo a animalului donator. Este posibila clonarea umana? Oamenii de stiinta au inceput clonarea broastelor prin anii '50. Cand in 1996, o echipa de embriologi, in frunte cu dr. Jan Wilmut, de la Institutul Roslin, din Edinburgh, a realizat, pentru prima oara, clonarea unui mamifer (amintita oita Dolly), clonarea umana a devenit si ea o posibilitate luata in calcul. Mai multe echipe au si anuntat ca sunt in curs de a realiza prima clona umana, una din acestea, apartinand companiei Clonaid, declarand acum ca in doua cazuri, experimentul a si fost dus cu bine la capat si ca alti trei bebelusi-clona umana urmeaza a se naste la sfarsitul lunii ianuarie sau inceputul lui februarie, dar dovezile se lasa inca asteptate. Care sunt riscurile clonarii? Experientele de pana acum pe mai multe specii de mamifere nu sunt incurajatoare. Majoritatea sarcinilor nu a putut fi duse la capat. Cea mai mare parte a clonelor au murit, fiind pusa in pericol si viata mamei. In multe cazuri, clona creste anormal de mare amenintand sa rupa peretii uterului, care, in plus, se umfla datorita lichidului amniotic. Numarul avorturilor spontane este foarte ridicat. Clonarea oitei Dolly a fost precedata de nu mai putin de 247 experiente nereusite, procentajul reusitelor in raport cu esecurile fiind edificator. Care va fi soarta unei clone umane? Din numarul foarte mic de experiente izbutite pe animale, majoritatea clonelor prezinta grave malformatii: ficatul care functioneaza prost, vase sanguine deformate, probleme cardiace, plamanii chirciti, diabet, deficiente ale sistemului imunitar, posibil si alte defecte genetice inca nedepistate. Daca se va naste o clona umana, pretul platit ar putea fi foarte ridicat. Ce se va intampla in cazul cand clona umana va supravietui si se va dezvolta? In aceasta privinta, bajbaim in intuneric. Este probabil ca viata sa va fi mai scurta decat a unei fiinte umane obisnuite, pe langa problemele de sanatate amintita si ca o consecinta directa a acestora. Care ar fi scopurile clonarii? Posibilitatea oferita cuplurilor infertile de a avea urmasi, eradicarea unor maladii genetice, furnizarea de organe pentru grefe. Exista si scopuri mai bizare, cum ar fi incercarea de clonare a persoanelor decedate sau mirajul vietii vesnice, pe masura ce se apropie batranetea. Care este viitorul cercetarilor in domeniul celulelor primordiale? Celulele primordiale sunt acele celule care se gasesc in stadiile incipiente ale embrionilor. Ele se diferentiaza in diferite tesuturi (tesutul osos, muscular, hepatic, nevrotic etc.), medicii nutrind speranta ca multe boli vor putea fi lecuite prin dezvoltarea din aceste celule a unor tesuturi in vederea unor eventuale implanturi. In prezent, celule primordiale se obtin, de regula, din embrionii umani inlaturati in cursul tratamentelor de fertilitate. Tehnicile clonarii umane ar putea furniza o rezerva importanta de celule primordiale care sa fie folosite in scopuri terapeutice. Care sunt motivele pledand pentru interzicerea clonarii umane? Majoritatea oamenilor de stiinta, inclusiv amintitul dr. Ian Wilmut, seful echipei care a clonat-o pe Dolly, se pronunta impotriva incercarilor de reproducere a spetei umane pe aceasta cale. Argumentul principal il constituie riscurile uriase implicate, cel putin in modul de fata. Indivizii astfel creati, daca ar supravietui, ar fi persoane cu grave handicapuri. Pe de alta parte, majoritatea cultelor religioase se impotrivesc clonarii, pe motivul ca omul se substituie divinitatii. Exista si temeri ca s-ar putea crea o piata ilegala a embrionilor. Medicii biologi implicati in actualele pretinse experimente, ca italianul Salvatore Antinori, americanul Panayiotis Zavos, ori sarlatani ai sectei raelitilor sunt pe drept cuvant criticati pentru ca urmaresc publicitatea cu orice pret. "Lumea este plina de indivizi asa-zisi originali, lipsiti de scrupule, care nu ezita sa faca asemenea experiente degradante pe fiinte umane", declara unul din conducatorii "Aliantei ProLife", o grupare care se pronunta impotriva clonarii. "S-a deschis o cutie a Pandorei", adauga purtatorul de cuvant al unei grupari similare. Presedintele american George Bush a chemat Congresul sa interzica clonarea umana, iar presedintele Frantei Jacques Chirac descrie actualele experiente ca fiind "criminale si contrare demnitatii umane". Cine sunt raelitii? Miscarea raelita sau raeliana, fondatoare a campaniei Clonaid care afirma ca a realizat primii doi copii clonati, altii fiind pe drum, a fost creata, in 1973, de un ziarist francez, actualmente stabilit in Canada, Claude Vorilhon si ar avea in prezent circa 40.000 de membri. El afirma ca a fost contactat de un extraterestru descins dintr-o farfurie zburatoare si care i-ar fi declarat - intr-o franceza impecabila! - ca oamenii au fost creati in laboratoare de catre locuitorii unei planete indepartate. Creatorii s-ar numi "elohim", cuvant din ebraica veche care inseamna "cei pogorati din ceruri". Vorilhon, care si-a schimbat numele in Rael (anagrama a cuvantului Real), ar fi primit misiunea sa pregateasca reintoarcerea elohim-ilor pe Pamant. Interesul "raelitilor" in clonarea umana ar rezida in credinta ca sufletul piere odata cu moartea trupului, cheia vietii vesnice fiind de aceea nu sufletul, ci reconstituirea invelisului sau trupesc, pornind de la patrimoniul genetic. Initial, simbolul raelitilor a fost... o zvastica nazista inscrisa in mijlocul stelei lui David. Ulterior, s-a renuntat la acest simbol, din dorinta stabilirii unor relatii bune cu Israelul, pentru a primi, astfel, permisiunea sa construiasca la Ierusalim o ambasada a elohim-ilor. Nu e de mirare reactia de respingere si dezgust pe care o provoaca asemenea impostori. Cum se poate dovedi daca pretinsele clone sunt reale sau e vorba de o mistificare? Cu ajutorul unui test ADN, un procedeu relativ simplu, care nu comporta dificultati deosebite. Este suficient de a preleva o proba biologica de la mama si de la copilul clonat (o cantitate mica de sange sau frotiul mucoasei bucale) si a compara cele doua "amprente genetice". Pentru a putea afirma cu certitudine absoluta ca bebelusul Eva este clona mamei sale va trebui ca ADN-ul acesteia si ADN-ul copilului sa fie identice. Descoperit in 1953, ADN-ul - acidul dezoxiribonucleic - este o molecula care intra in alcatuirea cromozomilor din nucleul oricarei celule. Acest acid contine informatia genetica specifica fiecarui individ. ADN-ul este alcatuit din doua lungi "panglici" rasucite, in forma de dubla spirala, in jurul propriului ax. Panglicile sunt unite intre ele printr-o multitudine de mici legaturi - asa-numitele baze nucleotidice -, compuse, la randul lor, din patru aminoacizi reprezentati de literele A (adenina), T (timina), C (citosina) si G (guanina). Bazele nucleotidice sunt aranjate in perechi: A se imperecheaza intotdeauna cu T si C cu G. ADN-ul comporta trei miliarde de perechi de asemenea baze. Acest cod genetic este practic acelasi pentru toti indivizii. Totusi, cam 0,1 la suta din aceste trei miliarde de perechi de baze, denumite secvente necodante, sunt aranjate in mod aleatoriu (la intamplare), fiind specifice fiecarui individ. Identificarea acestor secvente se face potrivit mai multor procedee, de regula pentru a determina legaturile de rudenie sau pentru a elucida cazurile unor persoane suspectate de actiuni criminale. Costul unui test ADN este de circa 1.000 dolari. Este copilul-clona copia absolut exacta a parintelui sau genetic? Nu. Clona va suferi influenta unor factori de mediu diferiti fata de cei in care s-a format parintele sau genetic si nici educatia nu va fi si nu poate fi absolut identica. Ca atare, vor aparea deosebiri in ce priveste personalitatea. Ultimele cercetari in domeniul genomului uman dovedesc ca omul nu este simpla suma a genelor sale, ci, dimpotriva, ceva mai mult. Care e deosebirea dintre clonarea in scopuri de reproducere si clonarea in scopuri terapeutice? Clonarea in scopuri de reproducere urmareste, asa cum indica si denumirea, nasterea pe cale asexuata a unui copil, prin utilizarea ovulului nefecundat al unei femei si a unei celule nesexuale, recoltata de la un donator adult, femeie sau barbat, candidat, daca se poate spune asa, la clonare. Asa cum s-a aratat mai sus, nucleul continand programul genetic (genele) al ovulului este inlaturat, in locul sau fiind plasat nucleul celulei candidatului la clonare. Clona care se va naste va avea acelasi sex ca si donatorul, al carui patrimoniu genetic il va reproduce. In prealabil, embrionul obtinut va fi fost plasat in uterul unei femei, care poate fi aceeasi de la care s-a prelevat ovulul, sau alta. Clonarea in scopuri terapeutice nu urmareste nasterea unui bebelus, ci obtinerea, la inceputul dezvoltarii embrionare, de celule primordiale, capabile sa se diferentieze in numeroasele tipuri de celule din care este format organismul omenesc - epiteliale, hepatice, pulmonare etc. Asemenea celule primordiale, dotate cu patrimoniul genetic al unui bolnav si apoi plasate intr-un mediu de cultura, prielnic pentru "fabricarea" de tesuturi celulare in cantitati nelimitate, pot sluji la efectuarea de grefe, fara a exista riscul respingerii. Partizanii clonarii in scopuri terapeutice spera ca, in felul acesta, vor putea fi puse la punct tratamente eficace impotriva cancerului, a diabetului si a unor maladii cardiovasculare si neurodegenerative, cum ar fi boala lui Parkinson sau cea a lui Alzheimer.