Pagina cititorului: „Scrieţi despre protecţia mediului!“

Sorina Aranias are 41 de ani şi locuieşte în Reşiţa. Până să se aboneze la „Adevărul“, nu rata niciodată „Adevărul de Seară“.

„În fiecare zi mergeam să iau «Adevărul de Seară», un ziar excelent după părerea mea. Pentru că puneam tot mai rar mâna pe el, am hotărât să facem un abonament la «Adevărul», pentru că ştiam că în pagina regională sunt preluate cele mai interesante ştiri de la Reşiţa", spune Sorina Aranias.

Pentru ea este importantă informaţia şi mărturiseşte că nu caută o tematică anume în paginile ziarului. Aşa că citeşte tot ceea ce i se pare interesant. Cam tot ziarul, după cum recunoaşte reşiţeanca. „De cele mai multe ori, având destul timp la dispoziţie, citesc tot ziarul. Mai întâi mă uit după ştirile din vestul ţării. Aş vrea să citesc mai multe lucruri legate de protecţia mediului înconjurător", mai spune reşiţeanca. 

Editorialul cititorului: Poporul, victima intoleranţei

Să-ţi plângi de milă e o atitudine dezonorantă". Au spus‑o şi au demonstrat-o japonezii, în situaţiile-limită pe care le-au traversat cu demnitate, şi au supravieţuit ca popor.

La noi, în această împleticeală tristă a societăţii, când la orizont se conturează un ambuteiaj periculos, unde cota nenorocirilor de tot felul a atins apogeul, iar ţara se îndreaptă spre un final coşmaresc, nici poporul nu se simte prea bine. El a fost lăsat în voia sorţii, să se descurce singur, aşa că are destule motive să se plângă.

Şi asta numai din cauza clasei conducătoare, care încearcă să suplinească lipsa de viziune, de idei şi acţiuni coerente cu aroganţă şi intoleranţă faţă de propriul popor. O formă de întunecare ce-i face pe politicieni să rateze prilejuri şi să compromită interese. Şi să transforme poporul într-o masă de oameni înrăiţi de lipsuri, agresivi şi necivilizaţi în comportament, dispuşi la compromisuri, care se manifestă ambiguu şi acţionează duplicitar. După chipul şi asemănarea lumii în care ne târâm de azi pe mâine, în care nimeni nu face nimic, nimeni nu e vinovat.

Şi toate astea pentru că ei, politicienii, dominaţi de malonestitate, egocentrism şi egolatrie, continuă să creadă că, dacă în lumea lui Caragiale ocupaţia de bază a oamenilor era „statul de vorbă" (M. Iorgulescu), la ei treaba principală e „vorbitul".

Şi vorbesc, trăncănesc şi pălăvrăgesc, ţipă, strigă şi urlă, scrâşnesc, se văicăresc şi bârfesc, delirează, protestează şi apostrofează. Şi o fac degajaţi, detaşaţi, şi nu ca nişte disperaţi. Aşa cum de fapt şi sunt, dar nu vor să recunoască.

În discursurile lor halucinante folosesc un stil abscons şi un limbaj apodictic, încercând să escamoteze realitatea şi să edulcoreze răul, promovând teoria emergenţei care susţine că totul se va rezolva brusc, întâmplător şi de la sine.  G. Butoi