Pagina cititorului: „Articole cu personalitate“

Azi: Marian Ponoran (Reşiţa)

Marian Ponoran are 60 de ani şi este un cititor fidel al ziarului „Adevărul“ de ani buni. Îi plac articolele despre autoturisme şi s-a informat din ziar despre modul în care maşinile trebuie să fie pregătite pentru iarnă.

 „Îmi plac temele abordate şi modul în care sunt scrise materialele. Au o personalitate aparte faţă de celelalte ziare", spune Marian Ponoran.
De asemenea, reşiţeanului îi plac subiectele pe teme economice şi urmăreşte, în mod special, ştirile despre angajaţii plătiţi din bugetul de stat. „Aş vrea să citesc mai multe despre politică, pentru că este interesant şi ce se întâmplă pe scena guvernanţilor.

La nivel local nu se scrie nimic despre acest domeniu, ar fi interesant ca măcar de la nivel central să aflăm detalii", precizează reşiţeanul, care are în biblioteca sa toate colecţiile de cărţi care au apărut cu ziarul „Adevărul".

Săraca Românie bogată

Pe un teritoriu european de 1.952.414 kilometri pătraţi, care reuneşte, fără oprelişti frontaliere, în mult râvnitul „spaţiu Schengen", Franţa, Germania, Italia, Spania, Regatul Unit al Marii Britanii, bunul Dumnezeu nu s-a ostenit, când a făcut planeta Pământ, să reverse din tolba sa cu daruri resurse ale subsolului îndestulătoare pentru apetitul lor industrial de importante puteri economice, politice şi militare.

Din ce pricină nu vom avea habar niciodată - poate că i-o fi fost pe plac cum a plămădit meleagul mioritic, că nu degeaba i-a zis Grădina Maicii Domnului -, s-a nevoit ca doar pe 238.391 de kilometri pătraţi să reverse un adevărat corn al abundenţei: aur, argint, uraniu, cupru, sare, gaze naturale, ţiţei, cărbune, fier, mangan, plumb, zinc, nichel, grafit, bauxită, mercur şi alte minerale folositoare omului.

Din păcate, pe mâna moartă a unor politicieni şi guvernanţi păguboşi, cu deosebire după 1989 încoace, aceste daruri de la Dumnezeu şi de la Mama Natură vor fi făcute - unele deja au fost făcute printr-un nenorocit hocus-pocus -cadou altora de pe unde şi-a înţărcat mutu' iapa. Avem resurse bogate şi uite că noi cerşim din poartă-n poartă. Cu „aur negru" suntem blagosloviţi din belşug, e drept, la mare adâncime în pântecele patriei şi prin străfundurile Mării Negre, încât, atunci când vom fi în stare să-l „sorbim" spre binele neamului (dacă guvernanţii vor fi străbătuţi de acest frumos „sentiment patriotic"), vom spune că l-am apucat pe Dumnezeu de călcâie.

Să recapitulăm. Pe 1.952.414 kilometri pătraţi din Europa Occidentală cam bate vântul prin subsolul geologic şi, cu disperare, mai abitir Parisul, Londra şi Berlinul stau cu ochii pe bogăţiile altora şi pe ale României, că-i mai aproape, ca pe butelie. Ba şi Ottawa pe aurul dacilor. Pe 238.391 de kilometri pătraţi România e generos dăruită cu bogăţii de-a stârnit, stârneşte şi va stârni nesăţioasele pofte ale marilor moguli europenişti şi mondialişti. Vorba aia: păcat că e locuită de unii - români de felul lor - gata s-o dea cu totul unor „cavaleri ai apocalipsului". O, Doamne, săracă ţară bogată! Dr. George Coandă