Ne dati ori ne mai luati?

Ministrul Muncii si-a respectat partial angajamentele asumate fata de varstnici intr-un interviu publicat in Adevarul din 12 ianuarie 2001. Pensiile, chiar daca nu toate, ci numai cele mici, si-au

Ministrul Muncii si-a respectat partial angajamentele asumate fata de varstnici intr-un interviu publicat in Adevarul din 12 ianuarie 2001. Pensiile, chiar daca nu toate, ci numai cele mici, si-au mentinut puterea de cumparare de la inceputul anului, fiind indexate trimestrial dupa cursul inflatiei. Au fost uitate pensiile militarilor, dar primul-ministru a promis ca se va face dreptate si-n aceasta privinta. Recorelarea a fost amanata in septembrie pentru "la anu'", dar ce conteaza inca un trimestru dupa 10 ani de asteptare? Important e ca la sfarsitul anului 2004 sa putem vorbi de o "refacere integrala a echilibrelor existente intre diferitele categorii de pensii inainte de prima liberalizare a preturilor, efectuata in anul 1991". Chiar daca acum s-au modificat declaratiile oficiale, cum ca anul aparitiei dezechilibrelor ar fi fost 1998, si tot va fi ceva daca cei pensionati inainte de acest an vor avea pensii comparabile cu cei pensionati dupa. Gadila placut auzul vestea ca in 3 ani pensiile mai mici de 1,5 milioane de lei se vor dubla. Ramane de vazut insa daca 3 milioane de lei in decembrie 2004 nu vor reprezenta tot atata sau chiar mai putin decat 1,5 milioane in prezent. O idee ne putem face dupa felul in care au fost impartiti (scriptic) banii pentru recorelare: 2550 de miliarde in 2002, 9000 de miliarde in 2003 si 17000 de miliarde in 2004. De ce nu invers? Pai, e o minune ca a fost gasita pe moment si suma asta - 2550 de miliarde -, in conditiile in care deficitul asigurarilor sociale pe anul in curs e de patru ori mai mare, iar deficitul consolidat bate suta de mii de miliarde. Una peste alta, recorelarea pensiilor tinde sa intre in folclor. In Balada Recorelarii, personajul negativ ar fi HG 565/96, care a produs decorelarile, iar eroul, aghiotantul d-lui Sarbu, Petre Ciotlos, presedintele Casei de Pensii, calare pe cele aproape 30 de mii de miliarde cu care va rapune in 3 ani strigoiul inventat de Nicolae Vacaroiu. Celalalt adjunct al d-lui Sarbu, Ioan Cindrea, presedintele Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, se lauda ca a facut treaba buna, a redus somajul prin masuri active, creatoare de locuri de munca (ramane de vazut cat de necesare, cat de mult subventionate indirect), a echilibrat balanta de plati si incasari, aducand Fondul de Somaj in excedent, dar a dat cu bata in balta instituind o indemnizatie unica de somaj - de parca toata lumea ar plati aceleasi contributii. In fine, ce-am putea spune despre activitatea d-nei Mariana Basuc, de la Inspectia Muncii, cand faptele vorbesc de la sine: munca la negru a ramas un fenomen de masa, un ciocan care plesneste ritmic, in plina figura, economia romaneasca, iar accidentele de munca din 2001 au fost cele mai grave inregistrate in ultimii zece ani. Ne indoim ca pedepsirea tuturor angajatorilor, prin obligativitatea constituirii fondului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, va imbunatati situatia. La fel cum nici instituirea fondului de garantare a salariilor (gogorita din proiectul noului Cod al muncii), in forma propusa de MMSS, nu va face altceva decat sa provoace falimente in lant ale firmelor romanesti. Ministerul Muncii a fost condus in ultimii 10 ani de PSD (fost PDSR, fost FDSN). Chiar si in timpul guvernarii cederisto-pedisto-udemeriste, la carma MMPS a fost mai intai Alexandru Athanasiu, presedinte acum al Consiliului National al PSD (al doilea om in partid dupa Adrian Nastase) si vicepresedinte al Senatului, apoi de Smaranda Dobrescu, la randu-i ajunsa din pesederista membru de vaza al partidului d-lui Nastase si presedinte al Comisiei pentru Munca si Solidaritate Sociala din Camera Deputatilor. Ca sa se vada totusi o schimbare - in afara rotirii de cadre - la Ministerul Muncii, dupa rasturnarea coalitiei de trista amintire, PSD l-a rebotezat, prin inlocuirea celui de-al doilea "prenume": astfel, in loc de "Protectie", ne-a fost livrata, in decursul acestui an, "Solidaritate" sociala. "Protectia" era cam prea... constitutionala. Conform Constitutiei, statul roman este obligat sa asigure cetatenilor un trai decent. Iar Ministerul Muncii este institutia care trebuie sa protejeze acest drept fundamental al cetatenilor. "Solidaritatea" este un concept mai aburitor, sugerandu-le multora intrajutorare, cand de fapt este vorba de suferinta: suntem solidari cu bugetul, primim ceea ce el ne poate oferi, adica mai nimic. E inutil sa ne mai inchipuim ce ar insemna ca deficitul la asigurarile sociale sa intre acum in conturile statului sau cum ar fi fost daca banii s-ar fi incasat la vremea potrivita. In loc de gospodarirea unei averi, Ministerul Muncii imparte saracia, luand de la cei care se zbat la limita traiului decent si dandu-le muritorilor de foame.