Ne-am pricopsit: avem numar fix de olimpici

A venit mult asteptata vacanta de Pasti si, odata cu ea, pentru cei mai buni dintre cei mai buni elevi ai tarii, faza nationala a olimpiadelor pe discipline scolare. In peste 20 de municipii se

A venit mult asteptata vacanta de Pasti si, odata cu ea, pentru cei mai buni dintre cei mai buni elevi ai tarii, faza nationala a olimpiadelor pe discipline scolare. In peste 20 de municipii se intalnesc, pentru 4 sau 5 zile, 10.000 de participanti, elevii care, inainte de toate, dovedesc ca scoala inseamna pentru ei centrul universului. Istoria acestor competitii scolare a cunoscut si ea, ca insasi istoria invatamantului romanesc, perioade faste si nefaste. Dar, oricat de puternic si de rau a fost afectat procesul instructiv-educativ, olimpiada scolara a reusit sa se mentina, cumva, intotdeauna, deasupra tavalugului. Chiar si in anii '80, cand partidul de trista amintire cerea scolii romanesti productie de masa la olimpici, iar numarul acestora constituia un indicator de plan socialist, olimpiada nu s-a viciat in profunzimea ei, pastrandu-si calitatea de competitie obiectiva, la finalul careia aparea un numar de castigatori. Singurul efect nociv al "planului la olimpici" a fost acela al instituirii unei adevarate "isterii" a olimpiadei, din care s-a nascut industria meditatiilor. Dupa '90 si, mai cu seama, dupa 1996, cand Legea invatamantului a dispus recompense importante pentru castigatorii acestui tip de concurs scolar, isteria s-a reactivat. In plus, pe acest trunchi s-a altoit vlastarul pilelor si al relatiilor, nascand un ditamai putregaiul: inspectori din minister care si-au promovat propriii copii, impotriva tuturor regulamentelor, sau care au primit bani grei pentru a-i scuti pe respectivii elevi de examenul de admitere la facultate, scotandu-i castigatori la olimpiada, batalia pentru primele locuri devenind acerba. Nici inainte de '89 si nici dupa, insa, nu s-a pomenit ca ministerul sa stabileasca din capul locului numarul premiantilor. In comunicatul privind olimpiadele nationale se spune ca premiile I, II si III se acorda in numar fix. Astfel, daca la olimpiada participa cel putin 75 de elevi, numarul premiilor I, II si III nu poate depasi cifra 5, pentru fiecare disciplina, pe an de studiu. Daca sunt mai putin de 75 de participanti, nu au voie sa primeasca primele locuri decat trei participanti. Nici cu mentiunile MEC nu-i mai darnic: "numarul acestora poate fi de pana la 25 la suta din totalul participantilor". Mie, cel putin, mi se pare absurd, ca sa nu spun aberant. Adica, daca intrunesc punctajul maxim 7 elevi, nu avem voie sa clasificam pe locul intai 7 elevi?! Cam asa se pare! Marturisesc ca nu pot pricepe care este rostul acestei norme de olimpici. Este nedrept sa agati un numerus clausus de un astfel de concurs, cand el reprezinta, si tu, minister, vrei ca el sa reprezinte o intrecere a celor mai buni elevi, desfasurata in conditii aseptice reale, concurs de la care ai interesul sa constati de cat de buni si de cat de multi elevi buni dispui, ca tara. Daca olimpiada se desfasoara perfect, corectura este obiectiva si trei elevi obtin acelasi punctaj, cum alegi care dintre ei va ocupa locul intai? Supunandu-i la o alta proba? Obligand comisia nationala sa dea doar premiul intai, fiindca daca le-ar acorda si pe celelalte, ar depasi numarul ministerial? Nu stiu daca aceasta "ciudatenie" s-a nascut din faptul ca MEC nu dispune de fonduri pentru a-i recompensa material cat de cat onorabil pe premianti sau din temerea aceluiasi minister ca vor fi prea multi elevi (n.m. - numarul lor oricum nu putea depasi cifra 100) care sa intre la facultate fara examen. Cred insa ca ministerul pare a avea indoieli ca olimpiada nationala inseamna intrecerea obiectiva, curata, deplina a celor mai buni elevi.