Medic: Pastilele de iod nu sunt un panaceu în caz de atac nuclear

Medic: Această iodură de potasiu sub formă de comprimate trebuie administrată preferabil în primele patru, ba chiar opt până la 10 ore, pentru a se putea face umplerea Foto: Arhivă

Ministerul Sănătăţii ar fi trebuit să demareze campania de informare a populaţiei cu privire la administrarea comprimatelor de iodură de potasiu pentru ca la mijlocul lunii aprilie să înceapă distribuţia medicamentelor. Nu se ştie în ce stadiu sunt demersurile autorităţilor, însă medicii insistă asupra pericolului administrării comprimatelor de iod fără indicaţie medicală.

Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, anunţa săptămâna trecută că 20 dintre cele 30 de milioane de comprimate de iodură de potasiu produse la Iaşi au fost deja distribuite DSP-urilor şi urmează să ajungă la populaţie. Nu înainte însă de a le explica oamenilor, printr-o campanie de informare, cum trebuie administrate pastilele.  

Dr. Gindrovel Dumitra, medic de familie, vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, avertizează asupra pericolului administrării comprimatelor de iodură de potasiu fără indicaţie medicală. „Un lucru foarte important, care ar trebui înţeles, ţine de rolul şi momentul în care se administrează aceste pastile de iodură de potasiu. Dacă mă întorc puţin în ultimele zile, îmi dau seama că această nebunie vizavi de procurarea iodurii de potasiu a început în momentul în care au apărut ameninţările din partea Rusiei în ceea ce priveşte ridicarea nivelului de alertă pentru arsenalul nuclear strategic al acestei ţări. Şi bineînţeles că toată lumea s-a gândit în acel moment la un atac nuclear”, comentează dr. Dumitra. 

„Nu explozia produce cele mai mari distrugeri”  

Nu explozia în sine este cea care produce cele mai mari distrugeri, ci ceea ce se întâmplă după aceea, plecând de la norul radioactiv – format din izotopi radioactivi care se depun pe suprafeţe întinse – şi mergând până la ceea ce se poate întâmpla prin iarna nucleară aşa cum ştim, arată medicul. În condiţiile războiului din Ucraina, mai spune specialistul, este mai degrabă posibil un accident nuclear lângă centralele atomoelectrice, soldat cu scurgeri radioactive. „Aici, lucrurile ar trebui nuanţate de cei care se pricep – noi, ca medici, nu ne pricepem la nivelurile de siguranţă pe care le are o centrală atomoelectrică –, mai ales după incidentul de la Cernobîl, însă ne gândim că acest lucru ar putea să fie posibil. Ce se poate întâmpla? Practic, într-o rază de 15 kilometri şi apoi de 75 de kilometri, ar putea apărea scurgeri radioactive. Aceste scurgeri se manifestă prin anumiţi izotopi radioactivi, printre care se numără şi iodul. Aceşti izotopi sunt împrăştiaţi în atmosferă şi vor circula aşa cum s-a întâmplat şi în 1986, când s-au depus pe sol”, explică medicul de familie. 

Contaminează tot  

Se produce o contaminare a fructelor, legumelor, a surselor de apă, iar în momentul în care o persoană consumă o substanţă care conţine depuneri de iod radioactiv, acei ioni ajung în organism şi sunt preluaţi preponderent de către anumite organe-ţintă. Iodul se va duce către zona tiroidei, pentru că aceasta are nevoie de iod pentru a fabrica cei doi hormoni tiroidieni T3 şi T4. „Dacă tiroida va găsi în sânge acel iod provenit de la un accident nuclear, îl va folosi şi, în timp, din cauza radioactivităţii, poate părea cancerul de tiroidă. Adică, într-un interval de 10, 20, 30 de ani – depinde foarte mult şi de expunere, şi de alţi factori –, la fel cum sunt posibile multe alte boli ale tiroidei – hipotiroidia, tiroida autoimună”, adaugă dr. Dumitra. 

Însă, mai spune acesta, pentru a preveni absorbţia acestui ion, putem administra iodură de potasiu: „Realizăm în acest fel ceea ce se numeşte o încărcare a tiroidei cu iod. În momentul în care apare iodul radioactiv, tiroida nu-l mai foloseşte, acesta urmând să se elimine pe cale naturală, fără să producă niciun fel de leziuni la nivelul organismului. Însă iodura de potasiu nu ne fereşte în niciun fel de boala de iradiere, de efectele produse de explozie şi nici de consecinţele pe termen lung”. 

Ineficient la persoanele de peste 40 de ani  

Această iodură de potasiu sub formă de comprimate trebuie administrată preferabil în primele patru, ba chiar opt până la 10 ore, pentru a se putea face umplerea, mai spune medicul. „Şi aici mai există un element important – depinde cât de departe te afli de locul exploziei. Pentru că, dacă te afli la distanţă, iodul radioactiv va ajunge la noi într-un interval destul de variabil. Poate să ajungă în 2-3 zile, poate să ajungă în câteva ore, depinde de distanţă. Iodul în cantităţi excesive poate să agraveze anumite boli ale tiroidei preexistente, de exemplu o guşă Basedow sau hipertiroidia. Poate accentua o simptomatologie care nu e deloc una plăcută: apar tahicardia, senzaţia de panică. Sunt foarte multe aspecte care generează efecte secundare ca urmare a administrării acestei cantităţi foarte mari de iod. Însă, în caz de accident nuclear, ne asumăm acest lucru, pentru că răul cel mai mare este cel al lăsării tiroidei descoperite şi apoi să apară în timp cancerul tiroidian. Încărcarea tiroidei din acest moment fără să existe incidentul nuclear nu are rost, dimpotrivă, face mult mai mult rău decât bine. Întotdeauna trebuie să înţelegem această balanţă”. 

Medicul subliniază că pastilele cu iodură de potasiu nu sunt eficiente la persoanele peste 40 de ani. „Cu cât înaintăm în vârstă, nu mai avem beneficiu în administrare. Pentru că, peste 40 de ani, avem depozite destul de importante de iod. O persoană trecută de această vârstă nu mai este în creştere, cum sunt copiii, pentru care orice aport din mediu contează. Şi mai este ceva la categoria de vârstă peste 40 de ani – cancerul de tiroidă poate să apară la 90 de ani şi până la 90 de ani există riscul ca persoana respectivă să îşi piardă viaţa din pricina altor boli”, conchide medicul.