La Păuleşti se fac milioane de euro din "cioburi" de sticlă

Zeci de localnici din comuna prahoveană muncesc la fabrica de sticlă a lui dom' Petrache, cel mai mare businessman din sat În 1990, când toţi românii cu ceva bănişori puşi la ciorap

Zeci de localnici din comuna prahoveană muncesc la fabrica de sticlă a lui dom' Petrache, cel mai mare businessman din sat

În 1990, când toţi românii cu ceva bănişori puşi la ciorap făceau Turcia ca să vândă în bazar blugi Pyramide şi ghiuluri de aur roşu, dom' Petrache Gheorghe şi-a cumpărat un incubator şi s-a apucat să scoată pui. Evident, nu el, ci incubatorul.

Cu banii de pe pui a cumpărat nişte vulpi şi câteva nurci, ca să le pună blana în băţ, ca într-un final să îşi facă sticlărie. Astăzi, familia Ştefănescu are la Păuleşti una dintre cele mai mari fabrici de sticlă din ţară, başca o fabrică de lapte cu fonduri SAPARD, dând de muncă la zeci de localnici.

E drept, comuna Păuleşti, care e situată la o aruncătură de băţ de Ploieşti, nu a fost niciodată săracă. Mai ales acum, când există în sat o fabrică de sticlă, una de lapte şi una de fier forjat. Evident, toţi mahării din oraş şi-au ridicat căsoaie în această comună, făcând din Păuleşti un fel de Pipera a Ploieştiului.

Gheorghe Petrache a fost primar în Păuleşti până la Revoluţie. Se înţelege că a avut ceva bănişori puşi deoparte ca să se apuce, în '90, de crescut pui la incubator. Violeta Ştefănescu, fiica lui dom' Petrache, îşi aduce aminte cu exactitate câţi bani au făcut din vânzarea puilor: 300.000 de lei, o sumă foarte mare pentru acea perioadă.

Gata, le-a ajuns cu puii şi s-au apucat de vulpi şi de nurci. Nu-i uşor, mai ales dacă nu prea te pricepi. Au scăpat vulpile prin sat, le-au fugărit prin gospodării să le prindă, însă, una peste alta, au făcut bani şi cu animalele cu blană scumpă. Au găsit pe cineva în Belgia care le-a cumpărat marfa, iar astfel nu au ieşit în pierdere.

În 1991 au construit o hală, care a costat 40.000 de lei şi au achiziţionat un cuptor de sticlă pe care au dat alte 100.000.

De la lustre de apartament, la obiecte de artă de mii de euro

Ce alte produse din sticlă să faci la începutul anilor '90, când românii încă mai aveau pe servanta din sufragerie mileuri şi bibelouri? Lustrele cu trei braţe în formă de frunză. "Am făcut lustre de ne-au sărit capacele şi le vindeam la cooperativele de producţie", spune Violeta, cea care se ocupă practic astăzi de afacerile tatălui său.

"Ne-a fost destul de greu la început, pentru că nu găseam sticlari. Am adus oameni de la Turda şi de la Azuga, oameni care au venit cu tot cu familii în Păuleşti", povesteşte Violeta. În 1993 a apărut o firmă desprinsă din fosta Cameră de Comerţ Exterior, Mondial Glass. Fireşte, cei de la Mondial aveau relaţii comerciale în Europa de Vest şi astfel dom' Petrache a semnat primul său contract cu una dintre cele mai mari fabrici de sticlă din Germania, Rastal.

Timp de patru ani, familia Petrache nu a lucrat decât pentru nemţi. "Făceam numai globuri decorative şi livram în Germania câte un tir pe săptămână. Chiar să fi vrut să lucrăm şi cu altcineva, nu am mai fi avut cum", spune Violeta. Nemţii plăteau o marcă pentru fiecare glob. A făcut sticlăria lui Petrache bani în acea perioadă de nu avea ce face cu ei.

Peste 700.000 de mărci pe an, numai din globuri. Treaba a funcţionat ceas, până în 1997, când nemţii nu au mai luat globuri de la Păuleşti. "Ne-am trezit că nu mai avem cui să livrăm celebrele globuri şi până ne-am reprofilat şi pe alte obiecte, până am găsit şi alţi clienţi, a fost o perioadă destul de grea", îşi aduce aminte Violeta.

1.500 de lei, salariul mediu al unui sticlar de Păuleşti

Dacă la început mâna de lucru reprezenta o problemă pentru familia Petrache, pentru că nu se găseau meseriaşi, mai târziu problema a fost rezolvată de localnici. "Am fost nevoiţi să specializăm forţă de muncă din localitate şi astfel ne-am completat numărul necesar de muncitori", spune Violeta.

Un sticlar câştigă în jur de 1.500 de lei pe lună, iar Romblast, fabrica de la Păuleşti, are, la ora actuală, peste 60 de angajaţi. De la globurile de sticlă, Romblast a trecut şi la galee, vitralii şi în general o gamă foarte diversificată de obiecte decorative.

Peste 90% din producţie merge la export. "Vindem şi în România, însă prea puţin. Banii vin din contractele cu firme din America, Canada şi Europa Occidentală. Afacerea familiei Petrache a luat amploare, iar astăzi numai cheltuielile lunare pentru materie primă, salarii şi alte utilităţi depăşesc 200.000 de lei. Un miliard de lei vechi e taxa pe care o plăteşte fabrica la primărie, însă şi cifra de afaceri ajunge la peste 2 milioane de euro pe an.

Familia Petrache nu s-a oprit aici. Au construit şi o fabrică de lapte, tot în Păuleşti accesând programul SAPARD. Peste 2 milioane de euro a fost investiţia totală, însă cel mai important lucru pe care l-au făcut a fost crearea unor noi locuri de muncă.

De şase ani de zile, Violeta Ştefănescu ţine în mână afacerile tatălui să. Mereu a fost o afacere de familie. Acum, când Violeta îşi aminteşte cum trebuia să întoarcă puii din incubator o dată la două ore, cum fugărea vulpile care au evadat prin curţile oamenilor sau cum se băga cu mama ei în cuptorul de sticlă... o pufneşte râsul.

Limar, o altă fabrică de lângă Ploieşti, face sticlă transparentă

Imediat ce ieşi din comna Păuleşti, se găseşte o altă fabrică de sticlă, destul de mare, cu peste 140 de angajaţi. Este foarte interesantă media de vârstă a muncitorilor din această fabrică, în jur de 26 de ani. Genul de puştani pe care îi vezi de obicei noaptea în cluburi făcând ca toate visele, mânuiesc beşica de sticlă cu multă pricepere şi suflă în ea de-şi scuipă plămânii.

"Vin, pleacă, puţini sunt cei statornici, ne spune directoarea fabricii, cu tristeţe. Tinerii sunt atraşi de mirajul străinătăţii şi pleacă acolo pe bani mai mulţi. E normal să aleagă străinătatea pentru că munca la o fabrică de sticlă este foarte grea şi nu este plătită suficient.

Un bărbat la vreo 40 de ani sufla într-un tub pentru a da formă globului de sticlă proaspăt scos din cuptor. Cu o mână ţinea instrumentul prin care sufla, iar în cealaltă ţinea ţigara. "Cei care lucrează la suflat ies la pensie la 50 de ani. Mor pe capete", ne spune directoarea.

După ce am făcut o vizită în care ni s-a explicat întregul proces tehnologic de fabricare a sticlei transparente, am plecat spre un alt businessman din Păuleşti, care a dat de lucru oamenilor. Trei fabrici într-o singură comună. Una de sticlă, una de lapte, iar acum încă una de fier forjat. Şi aici se lucrează tot numai pentru export. Peste 100 de oameni lucrează aici, iar 20% sunt localnici.

La Păuleşti nu am văzut tineri bântuind crâşmele în miezul zilei, nici mizerie şi nici sărăcie. Cei care au investit aici şi au dat oamenilor de lucru au un mare merit în acest sens. Normal, faptul că această comună e la cinci minute de Ploieşti, că Metro şi Carrefour sunt construite pe raza comunei şi că primăria ia numai de la fabrica de sticlă 1 miliard de lei vechi pe lună... spune multe. Însă economia la ţară în comuna Păuleşti funcţionează.

2 milioane de euro, cifra de afaceri a fabricii Romblast

Investiţia iniţială a familiei Petrache, proprietarii fabricii Romblast din Păuleşti, a fost de 140.000 de lei, în 1991. Investiţia a constat în construirea unei hale de producţie şi achiziţionarea utilajelor necesare.
n Din 2005 şi până astăzi, cifra de afaceri a fabricii nu a scăzut sub 2 milioane de euro, iar rata profitabilităţii este de 30%.

Fabrica nu este plătitoare de TVA, întrucât lucrează numai pentru export. Cheltuielile lunare se ridică însă la peste 70.000 de euro. Aceşti bani sunt destinaţi achiziţionării materiei prime, plata salariilor, a gazelor şi alte cheltuieli.

La cele trei fabrici din comuna Păuleşti lucrează peste 100 de localnici. Salariul mediu al unui muncitor la fabrica de sticlă, la cea de lapte sau de fier forjat este de 1.200 de lei.