Inima mea bate... în dreapta

Mirela Dădăcuş

La patru ani a aflat că toate organele interne îi sunt poziţionate invers, ca în oglindă: inima şi splina, în dreapta, ficatul şi apendicele, în stânga. A primit un diagnostic destul de rar, "situs inversus totalis", despre care literatura de specialitate spune că apare numai la o naştere din 10.000.
Ionuţ Sandu (John, cum îi spun prietenii) a aflat că este mai special faţă de cei din jur, în urma unei intervenţii chirurgicale de apendicită. Abia din a doua "încercare", medicii au reuşit să-i localizeze apendicele, aflat în partea stângă. De atunci au trecut 21 de ani şi cazul său încă mai stârneşte curiozitatea medicilor, care îl folosesc pe post de cobai pentru studenţii la medicină. În afară de o operaţie de extirpare a amigdalelor, John nu a avut până acum nici o problemă de sănătate, ceea ce demonstrează faptul că diagnosticul său nu poate fi catalogat ca o maladie, cum este adeseori greşit interpretat, ci mai degrabă ca o excepţie de la normal.
Despre situarea inimii în partea dreaptă, dextrocardie, a vorbit pentru prima oară Marco Severino, în 1643. Un secol mai târziu, Matthew Baillie a făcut o descriere completă a diagnosticului de "situs inversus". Inversarea organelor interne poate creea confuzii, multe simptome fiind şi ele inversateRecunoaşterea acestei probleme congenitale este importantă mai ales pentru a preveni erorile medicale, din cauza necunoaşterii anatomiei inversate a pacientului. Poziţionările anormale ale organelor interne pot fi descoperite apelându-se la radiografie sau sonografie. Din păcate, la ora actuală, în ţara noastră nu există nici o evidenţă a persoanelor cu "situs inversus".
Deosebit prin felul de a fi, nu prin fişa medicală
"Prefer să fiu deosebit prin felul meu de a fi, şi nu prin ceea ce scrie în fişa mea medicală. Nu pot ignora faptul că în corpul meu este o anomalie, însă asta nu mă face deosebit. Mă consider un om normal, cu pasiuni, bucurii şi eşecuri. Nu am nimic în plus sau în minus faţă de cei din jurul meu", ne-a mărturisit John, care este un suporter înfocat al echipei de fotbal Steaua Bucureşti.
"Microbul fotbalului m-a prins în 1986, când Steaua a câştigat Cupa Campionilor. Eram în Vaslui, locul în care am trăit o bună parte a vieţii, în apartamentul unui cunoscut care avea televizor color. Atunci l-am văzut pe tata într-un moment de fericire de nedescris. Pe moment nu am realizat ce se întâmplă, dar apoi am înţeles şi se vede şi acum cât de greu îi este unei echipe din România să ajungă acolo. Din acel moment am devenit stelist: am urmărit echipa, am plâns cu ei, m-am bucurat cu ei".
Fotbalul este o pasiune moştenită de la tatăl său, a cărui dispariţie prematură (în iarna anului 2005) a reprezentat cel mai tragic moment din viaţa lui John.
"Tata a divorţat de mama când eram mic. Eu am rămas cu el, sora mea a plecat cu mama. El m-a crescut, cu ajutorul semnificativ al bunicilor mei. Acum bunica mea, care locuieşte în Vaslui, este singura legătură pe care o mai am cu copilăria".
Locurile preferate sunt cele frumoase
Cu toate că a colindat Europa în lung şi-n lat, John nu are locuri preferate"Locurile mele preferate sunt cele frumoase. Pot spune că mi-a plăcut foarte mult Marea Britanie, unde am locuit şi am lucrat doi ani de zile, plecat din ţară în căutarea surselor de finanţare proprii. Am lucrat la un renumit pub, alături de patron, un celebru bucătar englez. Poate că acesta este şi motivul pentru care sunt pretenţios la ceea ce mănânc. Prefer bucătăria franceză şi vinurile franţuzeşti. Nu am cuvinte să descriu viaţa din străinătate Simţi că totul din jurul tău te protejează.Nu există cuvântul
şpagă
sau
groapă
. În schimb, există mult respect faţă de cel de lângă tine".
Planuri de viitor
John este, în prezent, student în ultimul an la Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului, din cadrul USAMVB.
Deocamdată se rezumă la terminarea studiilor, însă are în plan înscrierea la un master şio căsătorie.
"De patru ani, trăiesc o frumoasă poveste de dragoste cu iubita mea, Alina, cu care mă voi căsători într-un moment prielnic. Evident că ne dorim foarte mult să avem şi copii, dar nu ne grăbim".