În România, Havel pierdea alegerile
0
Moartea lui Václav Havel le aminteşte românilor de o rană veche: acum 22 de ani n-am avut un Václav Havel.
De ce n-a avut România un Václav Havel? În preajma comemorărilor prilejuite de împlinirea a 22 de ani de la Revoluţia română, întrebarea este cu atât mai legitimă. În decembrie 1989, România trecea de la comunism la neocomunism. Urmau, apoi, mineriadele şi anii grei de tranziţie. Ne îndepărtam repede şi sigur de calea urmată de Cehia după căderea comunismului. Ce ne-a lipsit?
Istoricul Adrian Cioroianu crede că răspunsul ţine de cultura politică din România. „Concret, după 1958, după retragerea Armatei Sovietice, România a trecut prin imensa capcană a naţional-comunismului, reprezentat de Nicolae Ceauşescu. În Cehoslovacia n-a existat naţional-comunism. Armata Sovietică a rămas pe loc până în 1990. La noi, represiunea era făcută în numele naţional-comunismului, în vreme ce în Cehoslovacia orice gest de opoziţie era împotriva sovieticilor, nu împotriva unui naţional-comunism. Asta a unit populaţia într-o frondă
comună".
„N-a avut certificat de revoluţionar"
Despre disidenţa românească se vorbeşte şi astăzi cu patos. Unii au rezistat prin cultură, alţii au rezistat în viforul închisorilor. „Doina Cornea ar putea fi un echivalent al lui Václav Havel, deşi nu se poate compara tratamentul de care a avut parte Havel după 1990, cu ce s-a întâmplat cu Doina Cornea în România, în aceeaşi perioadă. Ar mai fi Radu Filipescu, şi Paul Goma, ar mai fi nişte lideri ai minerilor rămaşi în anonimat până astăzi", mai spune Adrian Cioroianu.
Totuşi, crede acesta, încercarea de plasare a lui Havel (sau a unui echivalent) în istoria noastră recentă nu este potrivită. „La noi, Havel ar fi pierdut cu brio alegerile din mai 1990, în faţa lui Ion Iliescu. Havel nu ştia să hăhăie şi nu ştia să spună bancuri, poate decât în scris. Trebuie, aşadar, să ne găsim oameni compatibili cu valorile noastre".
Cioroianu a făcut o comparaţie între moartea lui Václav Havel şi una dintre temele fierbinţi din dezbaterea publică actuală, în România: protestele revoluţionarilor care nu vor să se împace cu gândul că în 2012 nu vor mai primi indemnizaţii pentru contribuţia lor la Revoluţia română din 1989: „Václav Havel n-a avut niciodată certificat de revoluţionar".
Emil Hurezeanu: „Diferenţe de biotop"
Emil Hurezeanu, fost redactor la Radio Europa Liberă, sapă adânc în istoria secolului XX atunci când spune: „N-am avut un Václav Havel pentru că România nu e Cehoslovacia. Cehoslovacia are cei 700 de ani de-acasă, pe care noi i-am avut fracturat. În anii '30, Cehoslovacia avea cel mai mare procent de populaţie urbană din Europa, în vreme ce România avea cel mai mic procent. Aşadar, sunt diferenţe de biotop".
Şi totuşi, în anii '60, România şi Cehoslovacia păreau să evolueze constant, în aceeaşi direcţie. „România avea o relaţie bună cu Cehoslovacia datorită momentului august 1968, când Nicolae Ceauşescu s-a opus invadării Cehoslovaciei de către Armata Sovietică. Şi mai exista o simpatie între cele două ţări: cehoslovacii îşi făceau vacanţele pe litoralul românesc".
Emil Hurezeanu vede în Paul Goma şi Andrei Pleşu - corespondenţi româneşti ai fostului preşedinte ceh: „Istoric, în mişcarea «Havel» a intrat şi Paul Goma. La nivel intelectual, însă, Andrei Pleşu este un Václav Havel al României. În România au existat insule de rezistenţă. Insule care foarte greu s-au transformat într-un arhipelag".
Politologul Stelian Tănase este cel mai tranşant: „N-am avut traseul Cehiei şi n-am avut un Havel pentru că n-am vrut. În România nu a fost dispus nimeni să intre în puşcărie după 1968, precum Havel. N-a avut nimeni nădejdea că există viitor după tancuri. Apoi, societatea românească n-a simţit nevoia unui Havel. La noi, dacă ajungeai să faci puşcărie politică, te uita şi familia. Havel a avut în spate societatea cehoslovacă, oameni care l-au susţinut. Am avut şi noi disidenţii noştri, dar care n-au fost organizaţi, n-au avut reţele, n-au comunicat".
"Cehoslovacia are cei 700 de ani de-acasă, pe care noi i-am avut fracturat.''
Emil Hurezeanu jurnalist
Havel şi confortul din închisoare
În articolul „Mamutul şi literatura", apărut în ziarul german „Frankfurter Allgemeine Zeitung", la 11 noiembrie 1989, poetul român Mircea Dinescu anunţa Occidentul că e mai greu să fii disident cu domiciliu forţat în România decât deţinut politic în Cehoslovacia: „Situaţia de la noi nu se poate compara cu nimic în lume. Când am auzit că Václav Havel se uita în închisoarea din Praga la televizor şi avea în celulă maşină de scris computerizată, mi s-a părut un banc reuşit".
Se încarcă comentariile...
