Fodor Imre:"Nu vrem ca secuii să aibă soarta saşilor!"

Liderul Consiliului Naţional Secuiesc dă explicaţii în legătură cu semnificaţia pe care o acordă "referendumului" de săptămâna trecută privind autonomia Ţinutului Secuiesc din Harghita,

Liderul Consiliului Naţional Secuiesc dă explicaţii în legătură cu semnificaţia pe care o acordă "referendumului" de săptămâna trecută privind autonomia Ţinutului Secuiesc din Harghita, Covasna şi Mureş

Fost primar şi viceprimar al municipiului Târgu Mureş, Fodor Imre este acum preşedinte al Consiliului Naţional Secuiesc. Acest organism civic a creat, la sfârşitul săptămânii trecute, un referendum privind autonomia regiunii locuite compact de minoritatea secuilor. Acţiunea a fost condamnată de liderii partidelor româneşti şi de organizaţiile civice ale românilor din judeţele Covasna şi Harghita, fiind considerată ilegală şi anticonstituţională. Potrivit organizatorilor referendumului, ideea autonomiei ar fi fost îmbrăţişată aproape unanim, în judeţul Covasna înregistrându-se chiar 100% din voturi pentru!

- Domnule Fodor, prin ce se deosebeşte comunitatea secuilor de cea a maghiarilor din România, ce o face specială şi de ce această preocupare deosebită pentru autonomie?
- Este specială pentru că autonomia Ţinutului Secuiesc a existat de 500 de ani. Secuii, de fapt, erau ţărani liberi, ca şi răzeşii din Moldova. Secuii au existat şi în vestul Ungariei.

- Şi de unde autonomia?
- Acest regim, să zic special, de autonomie, a fost dobândit în această dublă calitate, pentru că au fost ţărani liberi, pentru că au păzit graniţele ţării. Deci, asta este deosebirea între unguri şi secui. Ştiţi că, de-a lungul secolelor, în Evul Mediu, erau nobili şi iobagi. În Secuime nu au existat moşii de dimensiuni mari şi nici n-au existat iobagi. Iar statutul acesta de autonomie a existat 500 de ani, ca şi statutul de autonomie al pământului săsesc. Dar anumite componente de autonomie au primit şi făgărăşenii, şi cei din Năsăud, regimentele de graniţă. Bineînţeles nu autonomii teritoriale, dar au beneficiat şi ei de anumite avantaje.

- Cum au fost de-a lungul timpului relaţiile dintre aceşti ţărani liberi, secui, şi ceilalţi maghiari de pe teritoriul Transilvaniei?
- În general, bune. În timpul principatului transilvănean au existat anumite mişcări ale secuimii, atunci când unii principi au vrut să micşoreze aceste competenţe de autonomie. Atunci au existat probleme, când cineva a vrut să se bage în acest statut de autonomie.

- Venind la timpurile noastre, de ce această preocupare specială pentru un statut de autonomie, în afară de rădăcinile istorice pe care mi le-aţi explicat? Nu mai suntem în Evul Mediu, iar secuii nu mai apără graniţele…
- Acum 10 ani de zile a avut loc aici o întâlnire între preşedinţii Emil Constantinescu şi Góncz Arpàd şi amândoi foarte binevoitori, dar cu o mică doză de necunoştinţă de cauză. Ei au zis că întâlnirea lor este istorică pentru că, de fapt, asta înseamnă reconciliere definitivă româno-maghiară. Asemenea vorbe frumoase de-a lungul celor 86 de ani au zis mulţi. Mai ales în timpul comunismului s-au făcut nişte declaraţii absolut formale.

- Şi dv. spuneţi că această reconciliere nu e reală?
- Nu e. Deci, prin reconciliere înţelegem următorul lucru: nu e vorba de o reconciliere între român şi ungur pentru că nu-i nevoie, există o convieţuire normală şi omenească. Dar eu consider că, după 88 de ani, odată şi odată, această problemă a devenit actuală. Noi nu cerem practic absolut nimic mai mult decât ce ni s-a promis la Alba Iulia. Şi s-a mai promis de câteva ori după aceea…

- Consideraţi aşadar că România de după 1918 nu şi-a făcut datoria faţă de minoritatea din care faceţi parte?
- Absolut deloc nu şi-a făcut datoria! Au fost 88 de ani de promisiuni sterile, în afară de ultimii 17, despre care putem discuta - dar nici acum nu s-a dat destul. Să nu uităm că 104.000 de kilometri pătraţi s-au unit cu România, cu ocazia Unirii de la 1918 şi pe acest teritoriu s-au aflat şi minorităţi. Şi atunci, dacă ai aşa un câştig de cauză într-o luptă care a durat poate secole, trebuie să ştii că, împreună cu acest câştig de cauză şi de teritoriu, ai şi nişte obligaţii!

- Vorbeaţi despre declaraţiile de reconciliere ale celor doi foşti preşedinţi, român şi ungar. Spuneaţi că această reconciliere nu e reală, deşi oamenii trăiesc normal unii cu ceilalţi. Atunci, între cine şi cine ar trebui să mai aibă loc reconcilierea?
- Este vorba de opinia publică românească. Vedeţi Solyom Laszlo (preşedintele Ungariei - n.r. ) a venit acum şi a rostit două propoziţii despre autonomie. Şi aţi văzut ce tărăboi a ieşit, câtă nervozitate. Nimeni n-a mai vorbit despre vizită! Nu cred că este normal ca o asemenea chestiune să provoace o aşa reacţie că toată lumea n-a mai vorbit zilele acelea decât de autonomie. Eu înţeleg că atunci va fi o reconciliere durabilă, când opinia publică românească în sinea ei va simţi că există o siguranţă privind integritatea României, o siguranţă care provine dintr-o opinie liber consimţită, nu formală. Acesta este marele câştig pentru români.

"Au fost şi români care au votat"

- Care este semnificaţia acestui referendum, din punctul dumneavoastră de vedere?
- Noi, de doi ani şi jumătate, am început să solicităm concret această autonomie teritorială care apare şi în programul UDMR-ului. Diferenţa este că, atunci când e vorba de autonomie, cei din UDMR zâmbesc, spun că să mai vedem... Noi însă am predat aceste proiecte de autonomie, care au fost refuzate de la bun început la nivelul comisiilor juridice ale parlamentului. După aceea am solicitat ca să se lanseze un referendum oficial, care s-a şi început. Unele consilii locale, nu prea multe, au luat hotărârea de a solicita să se organizeze un referendum în vederea înfiinţării Ţinutului Secuiesc a regiunii autonome prin lege organică. S-au luat unele hotărâri, dar au fost atacate de prefecturi. Noi am mers pas cu pas, pe scară ierarhică în tribunale şi acum suntem la Strasbourg. Există în Europa specialişti care se ocupă de decenii întregi şi cu succes cu asemenea probleme şi toţi ne-au zis: autonomia trebuie cerută, ceea ce nu ceri, nu ţi se dă. Trebuie să demonstrezi cumva că asta este o solicitare a populaţiei din Secuime.

- Consideraţi că acest proces are valoare juridică sau doar valoarea unei simple liste de semnături?
- Nu. Nu are valoare juridică, deşi să ştiţi că din punct de vedere organizatoric are unele componente care respectă întocmai regulile unui referendum oficial. Eu, unul, nici n-aş fi crezut că se va desfăşura aşa de disciplinat şi dacă vreţi, de sever, cu numărătoarea voturilor, cu tot tabietul. Dar nu este oficial.

- Totuşi au existat câteva obiecţii legate de organizare. Noi am primit la redacţie un fel de plângere din partea unor cetăţeni de etnie maghiară din localitatea Ditrău, care spuneau că au fost forţaţi să participe.
- Din întâmplare, pot să vă răspund. Am citit acum două ore ziarul de astăzi, "Kronika", în care nişte locuitori spun că bunicul lor, aflat pe lista celor care ar fi semnat scrisoarea, a murit de mult. Astea sunt diversiuni. Eu nu spun că acest referendum din toate punctele de vedere a fost perfect. Dar în orice caz eu am văzut referendumuri oficiale care au fost mai puţin reuşite şi mai puţin sever desfăşurate.

- Nu le-aţi promis oamenilor că nici nu vor mai plăti impozite dacă vor vota pentru?
- Cum să promitem aşa ceva? Nici pomeneală!

- Consideraţi că oamenii au votat în deplină cunoştinţă de cauză?
- Absolut în deplină cunoştinţă de cauză. Şi au fost şi români care au votat.

"Sigur că am dori autonomie şi la Craiova, şi la Iaşi, dar nu putem să cerem pentru alţii"

- Ce fel de autonomie doriţi, de fapt?
- Noi nu dorim competenţe care ţin de integritate, de apărare, de siguranţă naţională şi nici competenţe financiare majore. Noi nu asta cerem. Noi cerem lucruri în absolută conformitate cu concepţia de dezvoltare din Uniunea Europeană, care este în fond regională.

- Preşedintele Băsescu spunea, în diferite ocazii, că va fi şi în Ţinutul Secuiesc atâta autonomie câtă va fi la Craiova şi la Iaşi. Sunteţi de acord cu această afirmaţie?
- Sigur că am dori să se aplice în toate regiunile, dar noi nu avem cum să cerem pentru alţii. Cel mult îi putem sfătui să ceară. Noi am predat de două ori statutul de autonomie al Secuimii la parlament. Dacă cele care sunt cerute acolo sunt acordate şi la Craiova, şi la Iaşi, atunci sunt de acord. La ora actuală, toate serviciile descentralizate sunt în subordinea ministerelor şi sunt conduse efectiv de prefect. Tot ce este legat de învăţământ, de sănătate, de probleme sociale, de protecţia mediului, poliţia, circulaţia, toate celelalte, până şi foarte multe probleme economice sunt coordonate de prefect. Noi nu dorim decât ca aceste servicii descentralizate să fie în subordinea regiunii, iar prefectul să-şi păstreze singura vocaţie de a veghea asupra legalităţii.

- Dar credeţi că această zonă a Secuimii, care nu este foarte bogată, poate să fie viabilă economic în cadrul unui statut de autonomie?
- În primul rând ea va face parte absolut integrantă şi în continuare din statul român. Aşa că anumite probleme financiare de fond pot fi rezolvate ca şi până acum. Tirolul de Sud a primit o bucată de vreme aceleaşi fonduri de la bugetul central, pentru ca încet-încet să se dezvolte peste media Italiei. Cred că ştiţi asta. Iată că nimeni nu a contat pe acest lucru. La noi se vor dezvolta serviciile de turism, cele medicale, tot ce e legat de silvicultură, de fabricarea mobilei, de zootehnie. Eu spun că această regiune este mai bine croită decât aceste regiuni mari care sunt făcute acuma.

- La cele opt regiuni de dezvoltare vă referiţi?
- Sigur că da.

- Şi doriţi ca regiunea Secuimii să fie o entitate care să poată gestiona fonduri europene, la fel ca orice regiune de dezvoltare?
- Absolut. Categoric. Apropo de ceea ce a zis domnul Băsescu: spaniolii s-au mirat şi ei la început de această autonomie pentru minoritari şi până la urmă au acceptat-o, dând o autonomie similară pentru toate regiunile. Şi atunci au văzut care este efectul economic! În conformitate cu principiul european al subsidiarităţii, autonomia nu are nimic cu integritatea sau suveranitatea unei ţări.

Ce îl frământă

În 1992 erau 163.000 de locuitori în Târgu Mureş, acum sunt 150.000. Lipsesc peste 12.000, din care 10.000 sunt unguri şi 2.000 sunt români. Tot timpul mergem spre o schimbare a compoziţiei demografice a Ţinutului Secuiesc. Noi dorim ca românii să aibă toate drepturile şi este şi normal. Dar nu aşa, ca noi pas cu pas să devenim mai puţini. Nu vreau să ajungem să avem şi noi soarta saşilor.

Cum comentează

Reacţiile negative ale partidelor şi organizaţiilor româneşti din Covasna şi Harghita. "Doresc ca obţinerea autonomiei să o realizăm în comun. Dar şi ei trebuie să înţeleagă că dacă nu mergem pe acest făgaş, aşa cum am pornit, nu ne vom putea păstra identitatea naţională. Drepturile românilor nu vor fi afectate în niciun fel. Este absolut garantat. Nu mai vorbesc de faptul că în toate organele alese vor fi şi români. Aceste competenţe de autonomie nu se vor referi la secui, ci se vor referi la toţi locuitorii ţinutului."

Motivaţia cererii de autonomie. "Lumea crede că secuii judecă numai în legătură cu banii. Nu este aşa. Prin asociere de rudenie am avut ocazia să trăiesc zi de zi exodul saşilor, deşi nu sunt sas. Este ceva cumplit! Nu aveţi idee ce înseamnă ca o comunitate, care 800 de ani nu a făcut decât lucruri bune, să participe la un asemenea exod. Astăzi sunt mulţi saşi care trăiesc în Germania şi care judecă aşa: de-a lungul secolelor au mai fost şi alte perioade grele, dar noi am rezistat. Şi acum era bine dacă mai rezistam, am fi rămas o comunitate cu o identitate deosebită. Eu cred că trebuie să avem o discuţie permanentă cu românii şi ei ar înţelege că ar fi benefic şi României. Când auziţi de Italia vă gândiţi că cineva nu este italian pentru că există o regiune numită Tirolul de Sud? Credeţi că România nu ar fi aceeaşi Românie?"

Orizontul de timp în care s-ar putea reaşeza autonomia. "Sigur că vom reuşi pentru că asta este tendinţa generală de dezvoltare. Nu ştiu în cât timp. Problema este că o comunitate nu poate să renunţe la ea însăşi cu mâinile în buzunar. Nu se poate ca să asişti la o schimbare permanentă demografică a Ţinutului Secuiesc şi la micşorarea numărului de secui şi să nu faci nimic. În '48-'49, Tirolul de Sud spera că îşi va rezolva treaba foarte uşor şi a mai durat 25 de ani. În Spania, aceste lucruri s-au acordat cam în cinci ani de zile."

Tirolul de Sud a primit o bucată de vreme aceleaşi fonduri de la bugetul central, pentru ca încet-încet să se dezvolte peste media Italiei
Fodor Imre