Disperare la graniţa cu Ucraina: Mame plânse, copii înspăimântaţi
0
Cei mai mulţi refugiaţi din Ucraina sunt mame care trag după ele câte doi-trei copii. Ele au nevoie de informaţii, dar şi de susţinere psihologică, atrag atenţia reprezentanţii organizaţiilor nonguvernamentale.
Lacrimi şi disperare la Vama Siret, cea mai mare poartă de intrare în România a refugiaţilor din Ucraina. Invazia rusească a trimis în pribegie zeci de mii de familii. „Cele mai multe sunt formate din femei care duc cu ele unul, doi sau mai mulţi copii. Mai rar vedem mame cu un singur copil”, arată Lavinia Varodi, coordonator de program la Salvaţi Copiii România, una dintre organizaţiile nonguvernamentale prezente pentru a oferi asistenţă şi ajutor la Vama Siret.
„Am crezut că este o simulare, nu război”
Antalya este o ucraineancă cu şase copii, refugiată în România. Femeia spune că nu a crezut că a început războiul nici când a auzit sirenele care-i avertizau că trebuie să se pună la adăpost. „M-am gândit că este o simulare”, mărturiseşte femeia. Curând însă, şi-a dat seama de realitate. A fugit împreună cu soţul şi cei şase copii către un refugiu sigur. „N-am anticipat următoarea lovitură pe care aveam să o primesc: soţul s-a înrolat şi eu am călătorit singură cu copiii spre graniţă. Sunt impresionată de oamenii binevoitori de aici şi de ajutorul pe care l-am primit. Sunt recunoscătoare că nu mai aud sirene şi bubuituri. Dumnezeu să vă răsplătească!”, mai spune ucraineanca.
O altă mamă cu doi copii – unul de patru ani, altul de şase ani – a reuşit să treacă graniţa salvatoare în România. Femeia povesteşte că în Ucraina atât ea, cât şi soţul au încercat pe cât posibil să-i ferească pe cei mici de zgomotul bombardamentelor şi că au stat ascunşi într-un adăpost. Despărţirea de tatăl copiilor a fost grea. Bărbatul i-a adus până la graniţă pentru a se asigura că vor trece cu bine, după care s-a întors pe front. „Copiii suferă. Au fost separaţi de taţi, plâng, sunt speriaţi. Nici nu înţeleg ce se întâmplă. Nevoile psihologice sunt uriaşe”, punctează Mihaela Nabăr, director executiv al organizaţiei World Vision România.
Am ajuns în România. Ce fac mai departe?
Cu un copil, cu doi sau cu şase, nicio mamă nu trece graniţa fără a avea lacrimi în ochi. Cele care sunt aşteptate de rude sau cunoştinţe reuşesc să-şi vină în fire mai repede, celelalte însă au nevoie de orientare. „Sunt foarte mulţi români la graniţă care vor să ajute. Majoritatea oferă mâncare, ceai cald, apă. Este o abundenţă de oferte de acest fel, însă e nevoie şi de altceva. De informaţii utile”, susţine Lavinia Varodi.
Familiile au nevoie să ştie care este procedura de azil şi regimul de tranzit. „Puţine sunt cele care vor să rămână în România. Copiii fac faţă cu greu situaţiei. Noi am încercat să le oferim jucării pentru că acestea sunt ultimele lucruri pe care te gândeşti să le pui în bagaj atunci când fugi din calea războiului. În rest, ajutăm în funcţie de nevoi. Ni s-au cerut mănuşi, saci menajeri, lapte praf, biberoane. Nu facem colectă pentru că nevoile fiecărei familii sunt diferite, însă cei care vor să doneze produse e bine să ia legătura cu autorităţile locale pentru a vedea ce nevoi există”, conchide Lavinia Varodi.
Familiile care aleg să rămână în România pot fi ajutate şi de organizaţiile nonguvernamentale cu pachete de urgenţă – alimente şi produse de igienă –, dar şi cu servicii în centrele pentru copii şi suport psiho-emoţional şi educaţional.
La Vama Siret a fost prezent luni şi comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson. „Este foarte important pentru mine să mă aflu în România în aceste vremuri extrem de dificile, în care vedem cum războiul reapare în Europa. Am văzut cu ochii mei dovezi de solidaritate: cetăţenii români de pe întreg teritoriul ţării, societatea civilă şi autorităţile române urează bun venit refugiaţilor ucraineni care vor să scape din calea războiului. Uniunea Europeană este pregătită să ofere sprijin. Cel mai important mesaj pe care vreau să îl transmit este: «Mulţumesc, România!»”, a spus comisarul european.
700 de refugiaţi ucraineni cazaţi în centre
Ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode, a declarat ieri la Suceava că în cele şapte centre organizate pentru cetăţenii ucraineni care au venit în România sunt cazaţi 700 de persoane, iar gradul de ocupare este de 65%. În tabăra mobilă de la Siret se află 192 de persoane. „Cifrele sunt într-o dinamică continuă şi mare parte dintre cetăţenii ucraineni părăsesc ţara. Resursele interne, atât cele de la nivelul autorităţilor guvernamentale, cât şi cele puse la dispoziţie de societatea civilă, sunt suficiente. Doamna comisar a putut vedea cum am operaţionalizat una dintre taberele destinate cetăţenilor ucraineni care intră în România. Organizarea acestor tabere este una temporară, ea fiind completată cu acţiuni aflate în derulare la nivelul autorităţilor locale, prin identificarea unor spaţii care să permită cazarea persoanelor care au nevoie de sprijin pe termen mai lung”, a explicat Lucian Bode.
Expert în medicina de dezastru: „Primul răspuns este la nivel de comunitate locală”
România nu se află în război în acest moment, astfel încât populaţia nu ar trebui să-şi facă griji, acum, punctează dr. Radu Berca. Este limpede însă că războiul pornit de Rusia împotriva Ucrainei a generat încă din prima zi un val de refugiaţi la graniţa de nord şi este de aşteptat ca acest val să crească. În aceste condiţii, organizarea pentru gestionarea influxului de refugiaţi este esenţială. „Primul răspuns trebuie să fie la nivel de comunitate locală. Şi aici mă refer la tot ce înseamnă inspectorate locale pentru situaţii de urgenţă, care au planuri de intervenţie pentru diverse dezastre şi calamităţi. În momentul în care ai o inundaţie sau ai un cutremur, trebuie să organizezi tabără de sinistraţi. În momentul în care ai un aflux mare de refugiaţi, acelaşi lucru trebuie făcut. Planurile nu diferă foarte mult. Şi abia apoi apare răspunsul centralizat. Mobilizarea resurselor pregătite anterior pentru asemenea situaţii conform planurilor de intervenţie este facilă”, explică expertul în medicina de dezastru.
Acesta adaugă că autorităţile pot face faţă provocărilor momentului, cu atât mai mult cu cât există şi un mecanism european de protecţie civilă care poate fi activat. „Nu suntem singuri şi nu folosim doar resurse proprii”, mai spune medicul.
Contextul pandemic complică situaţia
Mai trebuie ţinut cont şi de contextul pandemic actual, fapt care impune ca o necesitate stringentă şi organizarea de zone-tampon în care refugiaţii să poată sta până la obţinerea rezultatelor testelor specifice.
„Organizarea de tabere de refugiaţi este următoarea măsură care se poate pune în practică pornind de la o analiză a situaţiei reale în teren privind numărul de persoane ce se vor reloca. Ele trebuie amplasate în zone sigure, din apropierea graniţei, dar să aibă acces, totodată, şi la servicii medicale şi sociale, să aibă utilităţile în apropiere şi să dispună de căi de acces care să permită primirea refugiaţilor, distribuirea alimentelor, aprovizionarea cu alimente de bază, să ofere condiţii de protecţie împotriva incendiilor şi racordare la reţeaua electrică. Este de luat în calcul şi utilizarea altor spaţii de cazare. Se pot folosi, de exemplu, spaţiile de carantină folosite în 2020-2021 pentru persoanele cu COVID-19, săli de sport şcolare, unităţi sportive sau campusuri universitare”, enumeră medicul.
Societatea civilă trebuie să se implice
Societatea civilă are şi ea un rol important într-o astfel de situaţie de criză, mai spune dr. Radu Berca: „Societatea civilă se poate organiza şi interveni în sprijinul şi în subordinea forţelor profesioniste suplimentând, la nevoie, personalul de intervenţie şi resursele materiale. Răspunsul societăţii civile trebuie să vină în primul rând de la Societatea de Cruce Roşie, care are în spate organizaţia internaţională cu suficientă experienţă şi resurse, dar nu numai”.
Cât priveşte omul obişnuit, cel mai mare duşman într-o situaţie de dezastru este panica. „Momentan, nu ne aflăm decât într-o posibilă situaţie de urgenţă. Adică într-o situaţie în care o combinaţie neprevăzută de circumstanţe sau de acţiuni rezultante cer o acţiune imediată ca răspuns. Pentru populaţia României, pentru omul «obişnuit», consider că important este să se informeze urmărind canalele oficiale de ştiri şi să asculte sfaturile şi indicaţiile date de autorităţi”, a conchis expertul.
Se încarcă comentariile...
