Dintr-o elevă care la 10 ani nu știa să citească a devenit studentă la Tehnică Dentară. Cum poate fi schimbată viața copiilor instituționalizați
0Nu toți copiii au același start în viață, dar lupta nu este pierdută nici atunci când primii ani sunt marcați de greutăți. Aflată în sistemul de protecție al statului, la 10 ani, Mariana intra în clasa a V-a fără să știe să citească. Acum, la 20 de ani, este studentă în primul an la Facultatea de Tehnică Dentară. Ce s-a schimbat între timp? Nu s-a dat bătută și a întâlnit oameni pe care îi descrie ca pe niște îngeri. "Ajungem MARI" este proiectul prin care voluntari inimoși merg în centrele de plasament și apartamentele de tip familial să le ofere copiilor și tinerilor ajutor la teme, ieșiri și activități, dar și - mai important decât toate - să le insufle încrederea care de multe ori le lipsește. Acum, ONG-ul luptă pentru încă o cauză: să ofere burse tinerilor din sistem ajunși la facultate, astfel încât aceștia să nu renunțe la studii din cauza lipsurilor. Pentru asta, strâng fonduri și vor înota, în iunie, la Swimathon.
Oameni piedici și oameni îngeri
Privind-o pe Mariana, puțini și-ar imagina ce se ascunde în spatele ochilor ei albaștri. Tânăra s-a născut într-o familie fără posibilități, care nu își mai dorea copii, iar primii ani de viață i-au fost marcați de abuz. La 2 ani și jumătate a intrat în sistemul de protecție, dar a ajuns în casa unei asistente maternale care s-a dovedit agresivă și neglijentă.
"Avea dependență de alcool și nu era o consumatoare liniștită, era o consumatoare abuzivă. Bătăile erau foarte dese. Am fost traumatizată, dar a fost o lecție. Nu s-a aflat, pentru că mi-a fost frică să povestesc. Eram amenințată că dacă o să spun o să ajung într-un centru de plasament și o să fie rău acolo, o să fiu bătută și nu o să primesc mâncare. Lucruri despre care am descoperit cu timpul că nu sunt adevărate. (...) La 10 ani eram un copil care nu știa să citească, deși intra în clasa a V-a și avea foarte multe deficiențe în privința educației școlare”, povestește Mariana.
O adolescentă ajunsă și ea în plasament la aceeași femeie a povestit mai departe și a făcut plângeri. Așa Mariana a scăpat de acolo și a dat de primii oameni care aveau să îi influențeze viitorul în bine.
"Atunci am fost luată de doi asistenți maternali din comuna Corod, județul Galați, cărora le spun în momentul de față părinți. Ei au tras de mine, m-au dus la pregătire și m-au ajutat să ajung la liceu. (...) Consilierii de la Protecția Copilului îmi spuneau că nici la profesională nu o să ajung, pentru că am un IQ mic. Dar le-am arătat contrariul”.
Cinci ani a stat în casa familiei care i-a dat speranța că se poate. "La 15 ani, mama s-a îmbolnăvit, nu a mai putut să mă mai țină, a trebuit să își închidă contractul și am ajuns în centrul de plasament”. A fost momentul în care, povestește tânăra, s-a declanșat o avalanșă de emoții negative:
"Începeam să mă urăsc, crezând că mama s-a îmbolnăvit din cauza mea, că tot trecutul pe care nu l-am rezolvat de când eram mică era din cauza mea și că am fost abandonată din vina mea, pentru că am greșit de am ajuns în punctul acela. Am încercat să mă sinucid. Nu am reușit. Și mi-am zis: <<Ori continui să încerc să mă sinucid sau mă las de liceu, ori aleg să lupt, să mă ridic, să îmi pun traumele la locul lor, să rezolv, să îmi accept trecutul și să lupt să îmi îndeplinesc visul să ajung studentă la Facultatea de Medicină>>".
Din fericire, a ales cea de-a doua cale.
"A fost greu, nu pot să spun nu, dar în momentele potrivite au venit și voluntarii Ajungem MARI în viața mea. Mi-au deschis ochii, m-au îndrumat, iar pentru mine au fost ca niște îngeri dați de Dumnezeu în momentul ăla. Am început să fac activități cu ei - tabere, ieșiri, am făcut și un curs vocațional - și mi-au dat încredere că pot să fac foarte multe lucruri”.
Un alt gând care a ajutat-o să se ridice, spune Mariana, a fost acela de a-i face mândri pe asistenții maternali pe care îi consideră părinți.
La 20 de ani, viața ei s-a așezat. Este studentă în anul I, la Facultatea de Medicină și Farmacie din Galați, a ieșit din sistem și locuiește la căminul studențesc.
"Am ales tehnica dentară pentru că mi se pare un domeniu practic, în care pot să lucrez în liniște și nu pun sănătatea unui om în pericol. După terminarea facultății, aș vrea să fiu tehnician dentar, să lucrez pe ceramică și să realizez fațete și proteze. Îmi plac foarte mult colegii și ceea ce fac! Cadrele didactice sunt foarte bine pregătite. Și mă simt ca într-o familie la facultate! De "Ajungem MARI" nu mai spun. Sunt a doua mea familie. În inima mea fiecare om are nu câte o casă, are câte o vilă foarte mare și plină de amintiri. Și uneori mă gândesc că am fost lăsată pe pământ ca să schimb ceva”, mărturisește tânăra.
"Ajungem MARI" vrea să ofere burse pentru studenții proveniți din sistemul de protecție
"Ajungem MARI" sprijină peste 3.500 de copii și tineri instituționalizați sau din medii defavorizate prin programe educaționale, mentorat, sprijin emoțional și burse.
Iar acum își propun să susțină 15 studenți care provin din sistemul de protecție, printr-o bursă lunară de 700 de lei, oferită timp de 8 luni. Pentru asta vor participa la ediția din acest a Swimathon, un eveniment unde oamenii înoată pentru cauzele sociale în care cred. Pe pagina evenimentului există o campanie de strângeri de fonduri, iar până pe 8 mai cei care vor să susțină Ajungem MARI se pot înscrie ca foundraiseri. Pot alege doar să strângă bani online sau să și înoate la evenimentul care va avea loc în iunie.
,,O bursă nu e doar „un mic sprijin”, ci siguranţa că pot continua să studieze, că nu trebuie să alegă între hrană, transport şi educaţie. O bursă de 700 lei pe lună, timp de 8 luni, înseamnă cazare, materiale de studiu, transportul la facultate şi, mai ales, liniştea de a studia fără stresul supravieţuirii. Fiecare bursă deschide o nouă uşă către un viitor mai bun”, spun oamenii de la Ajungem MARI. Iar Mariana și alți tineri din sistem care s-au îndreptat spre facultate și își construiesc un viitor diferit față de startul pe care l-au avut în viață sunt dovada. Matematică, Automatică, Actorie sau Academia de Poliție - sunt doar câteva dintre facultățile la care au reușit să fie admiși. Pentru că, la un moment dat, cineva a crezut în ei.
"Voluntarii "Ajungem MARI" ne-au oferit, pe lângă activități și ajutorul la teme, două lucruri foarte importante, care ne lipsesc din plin: afecțiunea și atenția. Putem să vorbim foarte liber cu ei și mereu au o îmbrățișare sau o vorbă bună la ei, ceva care să ne susțină. Dacă dăm de greu, știm că putem să apelăm mereu la ei, să ne încurajeze și să ne ridicăm”, spune Mariana.
Gânduri pe care Mariana le dă mai departe
Tânăra studentă are mai multe mesaje pentru copiii și tinerii care, la fel ca ea odinioară, se luptă acum cu întrebări dificile și sentimentul de neputință.
"Să nu asculte de gura lumii, să lupte, pentru că pot! Pot foarte multe lucruri! Și să își dea voie să viseze, fără să bage în seamă pe cei care se pun în calea visurilor lor. Să vadă mereu partea frumoasă a vieții, oricât de grea ar fi. Orice lucru care se întâmplă - orice despărțire, orice lovitură, orice vorbă spusă la nervi - pentru noi o să fie o lecție, prin care o să învățăm cum să reacționăm la anumite evenimente”.
Să ceară ajutor, chiar dacă le este greu, e un alt sfat. La final, completează Mariana:
"Să se lase să fie vulnerabili. Pentru că ne este frică să fim vulnerabili, ne gândim că lumea ne poate ataca. Dar să își dea voie să simtă. Și să se agațe de orice speranță. Oricât de mică și banală ar fi, să se agațe și să tragă cu dinții de ea!”.
Se încarcă comentariile...
