De ce nu sunt populare contractele de muncă temporare în România. Ultimele statistici Eurostat, explicate de specialişti

Contractele temporare de muncă sunt foarte puţin folosite în România faţă de restul statelor europene. Dovadă stau şi cele mai recente statistici furnizate de Eurostat - Biroul European de Statistică, potrivit căruia dacă în Spania şi Portugalia, această formă de angajare este una frecventă, în România doar 1,2% din contracte sunt încheiate pe o perioadă limitată de timp.

Concret, 27 de milioane de angajaţi cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani au avut un contract temporar de muncă la nivelul Uniunii Europene în anul 2017. Adică 14,3% din totalul contractelor de muncă încheiate în blocul european, notează Eurostat. 

În 2017, proporţia contractelor de muncă temporare a fost mai mare în rândul femeilor decât în cel al bărbaţilor, arată sursa citată. Mai precis, 14,8% din europence au avut un astfel de contract pe parcursul anului 2017 faţă de 13,8% din bărbaţi. 

Însă statisticienii avertizează că la nivel european există discrepanţe majore în privinţa folosirii unor astfel de contracte de către angajatori. De pildă, dacă unul din patru spanioli au avut un contract temporar de muncă în 2017, unul din cinci portughezi au fost angajaţi cu un astfel de contract. 

Şi Olanda şi Croaţia au început să facă angajări sub această formă. La polul opus se situează România şi Lituania, dar reticenţe faţă de contractele temporare de muncă se înregistrează şi în Letonia, Estonia, Bulgaria şi Malta, arată Eurostat. Nici Marea Britanie nu stă foarte bine din acest punct de vedere, transmite sursa citată. 

„E o mentalitate care îşi are rădăcinile în comunism”

Sociologul Alfred Bulai susţine că în România contractele temporare de muncă nu sunt agreate de angajaţi şi de angajatori pentru că mentalitatea este diferită de cea din Occident. 

„În comunism, angajatul era angajat pe viaţă, era obligat prin lege să muncească. Stabilitatea locului de muncă era firească, era normală. Tocmai de aceea, mentalul la noi nu este acesta. În Occident, spre exemplu, multe contracte din mediul universitar sunt pe o anumită perioadă de timp, nu sunt pe viaţă. La noi, cine a intrat în sistem, acolo rămâne”, a explicat, pentru „Adevărul”, sociologul Alfred Bulai.

Presiune există chiar şi în instituţiile private. „Totuşi, acolo este mult mai simplu să te dea afară dacă nu eşti performant. La noi încă nu s-a impus această formulă temporară. Chiar dacă legea îţi permite să ai angajaţi temporari în învăţământul universitar, de obicei se scot la concurs posturi definitive. E o preferinţă legată de o istorie a stabilităţii”, a completat sociologul.

Câte contracte temporare existau în 2017

În ciuda faptului că anual peste 61.000 de persoane realizează venituri prin intermediul contractelor de muncă temporară, rata de penetrare a muncii temporare pe piaţa forţei de muncă rămâne în continuare redusă în România, arată statistici ale Asociaţiei Române a Agenţilor de Muncă Temporară (ARAMT).

În România, munca în regim temporar rămâne mai răspândită în producţie (41%) şi servicii (28%). Domenii precum agricultura şi construcţiile ocupă câte 2 procente din piaţa de muncă temporară. 

În ceea ce priveşte distribuţia contractelor de muncă temporară pe zone geografice, ea indică faptul că pe primele două locuri regiunile Bucureşti-Ilfov (cu 8.724 de contracte, în decembrie 2017) şi Transilvania (5.943 de contracte), urmate de Banat (4.500) şi Muntenia (4.461), notează ARAMT. Cei mai mulţi beneficiari ai contractelor temporare de muncă sunt tinerii cu vârste cuprinse între 25 şi 30 de ani, urmaţi de cei cu vârste cuprinse între 31 şi 45 de ani.