De ce este umilita intelectualitatea tehnica?

Am copilarit undeva intr-o localitate din Bucovina, mama era invatatoare, iar tata licentiat in stiinte, specialitatea chimie si fizica, fiind angajat la o fabrica de zahar. De multe ori, venind

Am copilarit undeva intr-o localitate din Bucovina, mama era invatatoare, iar tata licentiat in stiinte, specialitatea chimie si fizica, fiind angajat la o fabrica de zahar. De multe ori, venind acasa, ne povestea cate ceva de la serviciu, ne spunea, printre altele, ca aveau acolo, la fabrica, un inginer electromecanic, care, cand intra pe poarta, diagnostica dupa sunet, fara vreun examen la fata locului, functionarea motoarelor si utilajelor. Cele povestite de tatal meu erau confirmate de tot personalul fabricii, respectul pentru inginerul in cauza fiind nemarginit. Unele momente ale copilariei mi-au hotarat alegerea profesiei: am devenit inginer mecanic intr-o unitate militara, care mai tarziu a devenit intreprindere de avioane in cadrul industriei de inzestrare a armatei. Studiile superioare le-am facut la Institutul Politehnic din Iasi, institutie recunoscuta la acea vreme ca fiind cea mai buna din tara. Au urmat anii de activitate productiva, in care noi, inginerii, am realizat ceea ce se vede de pe urma noastra: fabrici, combinate, magistrale de cale ferata, sosele, poduri, centrale termice, hidrocentrale, retele de transport energetic, locomotive, vagoane, tractoare, autocamioane, autobuze, automobile, tramvaie, avioane, elicoptere, pavilionul expozitiei nationale, rafinarii, sisteme de irigatii pentru agricultura, blocuri de locuit, scoli, case de cultura, teatre, stadioane, Palatul Parlamentului etc. Toate aceste obiective le-au proiectat si realizat inginerii care, pana in 1990, erau stimati si apreciati, pentru ca, ulterior, incepand cu Ordonanta de Urgenta nr. 9, sa fie umiliti si ostracizati. Nu cred ca, in tarile spre care ne indreptam, intelectualitatea tehnica sa fie tratata asa cum se intampla la noi. De altfel, acolo si inginerii proveniti din Romania au fost si sunt apreciati pentru competenta si pregatirea lor profesionala. Cei ce nu au profesat meseria de inginer nu pot cantari consumul nervos indurat de acesti oameni ce nu aveau voie sa greseasca niciodata, deoarece consecintele ar fi fost catastrofale, soldandu-se cu pierderi materiale si de vieti omenesti. Ma doare sufletul cand vad, astazi, tineri ingineri vanzand la tarabe, iar pe cei varstnici traind de azi pe maine, condamnati la saracie, cu o pensie mizera, care s-ar putea, chipurile, recorela abia peste cativa ani, cand orologiul vietii va fi inceput numaratoarea inversa. De ce munca eficienta, valoarea individului, contributia la prosperitatea societatii nu sunt asezate la locul lor? Ma gandesc cu mare ingrijorare ce se va intampla cu copiii si nepotii nostri, cum vor trai ei, daca aceasta mentalitate va ramane neschimbata de-a lungul deceniilor. Imi amintesc ce spunea, acum cativa ani, o concetateanca stabilita in Grecia: "Imaginea Romaniei in lume nu o reprezinta calusarii si cantecul popular, ci realizarile ei in toate domeniile, mai ales in cel economic, social si cultural". Dupa mine, nu mai este nimic de comentat. Ing. Bogdan Sauciuc, Bacau