Copşa Mică – oraşul de plumb

Poluarea face ravagii şi astăzi la Copşa Mică, în ciuda progreselor de mediu pe care marele poluator al zonei, Sometra SA, se laudă că le-a făcut. Localnicii susţin că nu simt progresele

Poluarea face ravagii şi astăzi la Copşa Mică, în ciuda progreselor de mediu pe care marele poluator al zonei, Sometra SA, se laudă că le-a făcut. Localnicii susţin că nu simt progresele depoluării. "În unele nopţi, nu putem ieşi în
curte din cauza aerului toxic.

Ca să nu se vadă fumul, grecii bagă şarjele mari în arzătoare la adăpostul întunericului", spun localnicii. Din cauza plumbului în exces din sânge, copiii nu se dezvoltă cum trebuie. Caii mor de tineri, "de anemie", iar turmele de miei sunt decimate.

Anul trecut, societatea a primit mai multe amenzi pentru "depăşiri ale valorilor admise pentru dioxid de sulf, metale grele şi refuzul accesului organelor de control în fabrică". Cele 41 de amenzi totalizează mai mult de un milion de lei.

La Copşa Mică, poluarea face ravagii şi astăzi, în ciuda progreselor de mediu pe care marele poluator al zonei, Sometra SA, se laudă că le-a făcut

Deşi autorităţile de mediu spun că procesul de depoluare de la Copşa este pe drumul cel bun, localnicii însă nu simt progresele.

Nicuşor are zece ani. E plin de pistrui, dar vorbeşte ca un om mare. Ştie deja că nu vrea să rămână la Copşa când se va face mare. "Vedeţi dealurile alea de acolo? Nimic nu creşte pe ele. E de la Sometra." La ultimele analize anuale făcute la şcoală, lui Nicuşor i s-au descoperit 25 mg de plumb la decilitrul de sânge. Pentru vârsta lui, concentraţia normală ar trebui să fie de maximum 10 mg/dl.

Dacă Nicuşor are toată viaţa înainte, soţii Irma şi Andrei Bordi sunt condamnaţi să-şi ducă bătrâneţile în cazanul toxic de la Copşa. Irma a depus armele în faţa cancerului care-i macină oasele. Soţul o priveşte neputincios. S-ar muta lângă copii, în Mediaş, dar nimeni nu vrea să le cumpere casa. Nici măcar de bucuria nepoţilor n-au parte. Cei doi fii ai lor nu vor să-şi lase copiii în vacanţă la bunici, de teamă să nu se îmbolnăvească.

Gustul dulce al morţii

Aerul, apa şi solul sunt otrăvite. Pământul este încă negru, vestigiu al fostului Carbosin. Acoperişurile "pictate" de negru de fum sunt înlocuite, încetul cu încetul, cu ţigle deschise la culoare.

La Copşa Mică, duşmanul cel mai mare este însă invizibil. Zilnic, un cocktail otrăvitor de dioxid de sulf, metale grele şi pulberi în suspensie, emis de coşurile fabricii de prelucrare a zincului şi a plumbului Sometra, învăluie localitatea într-o ceaţă toxică. "Când dau drumul la gaze pe coş, simţi un gust dulce în gură şi înţepături pe gât", spune bătrânul Traian Muntean, fost lucrător la Carbosin.

"În unele nopţi, nu pot ieşi în curte din cauza aerului toxic. Ca să nu se vadă fumul, grecii bagă şarjele mari în arzătoare la adăpostul întunericului", spune Maria Băcilă. E moldoveancă, dar s-a zbătut singură, ani la rând, pentru a învinge indiferenţa autorităţilor şi pentru a-i salva pe copşăneni de la blestem. "N-am nimic cu Sometra. Am ce am cu autorităţile române, care nu-mi garantează dreptul la viaţă."

Aviz de poluare

În 2006, Copşa Mică era considerată cea mai poluată localitate din Europa. În acelaşi an, Sometra a fost obligată să se supună unui proces de depoluare. Compania a primit o Autorizaţie Integrată de Mediu, negociată cu autorităţile române de mediu şi cu Comisia Europeană.

În baza acesteia, s-a angajat ca până în 2014 să investească în instalaţii şi tehnologii de reducere a poluării, să finanţeze rapoarte privind sănătatea localnicilor şi să se implice în reabilitarea mediului înconjurător.
Într-o primă etapă cu finalizare în 2007, pe care Sometra SA susţine că "a îndeplinit-o cu un deosebit succes", compania a instalat filtre de captare a emisiilor de pulberi cu conţinut de metale grele. Din birourile lor de la Sibiu, reprezentanţii autorităţilor de mediu le dau apă la moară.

Garda de Mediu, "avocatul" Sometra

Atât Autoritatea Regională de Protecţie a Mediului Sibiu (ARPM), cât şi Garda de Mediu demonstrează cu documente că "situaţia de la Sometra este pe drumul cel bun". "Se întâmplă lucruri bune acolo, dar mie nu-mi convine să le spun, pentru că nu există garanţia că agentul economic va fi serios până la capăt. E un început, dar agentul de la Copşa e ciudat, e speculativ, lucrează la limita legii", mărturiseşte Dumitru Ungureanu, preşedintele ARPM Sibiu.

"Eu aş dori să fiu cât mai obiectiv, dar, prin toate documentele pe care vi le furnizez, nu pot să fiu decât un avocat al Sometra", declară şi Ion Vasilescu, comisar-şef al Gărzii de Mediu Sibiu.

Însă tot Vasilescu face un inventar al amenzilor aplicate Sometra până la sfârşitul lunii august 2007 pentru "depăşiri ale valorilor admise pentru dioxid de sulf, metale grele şi refuzul accesului organelor de control în fabrică".

Braţul neputincios al legii

Cele 41 de amenzi depăşesc în total 10 miliarde de lei vechi. "Atribuţiile Gărzii de Mediu se opresc la verificări şi aplicarea amenzilor", subliniază el. Cu alte cuvinte, dacă Sometra respectă graficul de investiţii, autorităţile de mediu nu pot suspenda activitatea fabricii chiar şi în condiţiile în care aceasta depăşeşte grosolan concentraţiile de emisii în atmosferă.

Presiuni au existat şi din partea prefectului de Sibiu, Ilie Mitea, care, în urma monitorizărilor, a constatat 265 de depăşiri ale emisiilor de dioxid de sulf în 2007.

"Măreţele realizări" de pe hârtie nu-i încălzesc deloc pe localnici. Din cauza plumbemiei ridicate din sânge, copiii nu se dezvoltă cum trebuie. Caii mor de tineri, "de anemie", iar turmele de miei sunt decimate. Ciobanii nu pot vinde laptele în zonă. Se duc la târguri îndepărtate, unde n-a auzit nimeni de Copşa Mică. Legumele din grădini sunt arse de ploile acide, iar cele care rezistă sunt toxice. O realitate care contrazice orice document.

Plecând de la premisa că atât Sometra, autorităţile române de mediu, cât şi localnicii spun adevărul, concluzia este că perioada de conformare (2014) acceptată de Comisia Europeană este mult prea generoasă.

Sometra şi legea prudenţei

După un nesperat accept din partea conducerii elene a Sometra SA de a avea acces în fabrică, directorul de Administraţie, Elena Cioban, ne-a tăiat elanul şi ne-a expediat întrebările cu o rafală de răspunsuri de tip "nu comentez" sau "aveţi răspunsurile scrise pe hârtie".

N-au avut "nimic de ascuns", dar nici nu ne-au permis să fotografiem în incinta fabricii. "La ora actuală, nu există întârzieri faţă de lucrările înscrise în AIM, graficul de lucrări la ora actuală fiind complet îndeplinit, sub atenta monitorizare a autorităţilor de mediu", se arată în răspunsul oficial al Sometra acordat ziarului "Adevărul".

Bolnavi de saturnism

Expunerea îndelungată la plumb provoacă boala numită saturnism
Boala are manifestări acute precum anemie severă, dureri articulare, dureri abdominale, tensiune crescută, pareze ale extremităţilor şi nervilor cranieni şi chiar convulsii

Istoria unui dezastru ecologic

Povestea celei mai poluate localităţi din România începe la finele anilor '30, când combinatul de metale neferoase a fost înfiinţat ca societate privată pe acţiuni. În scurt timp, fabrica avea să devină parte a procesului de industrializare forţată a României pus la cale de comunişti.

Obsesia producţiei din anii "epocii de aur", care ducea la ignorarea celor mai elementare măsuri de protecţie a mediului şi angajaţilor, a creat aşa-numita "poluare istorică" pe care actuala conducere a Sometra SA refuză să şi-o asume.

În septembrie 1998, societatea a fost privatizată, fiind cumpărată de grecii de la Mytilineos Holding. În contractul de privatizare semnat cu AVAS, compania s-a angajat să aplice o serie de măsuri de depoluare.

După numai două luni, grecii au dat în judecată AVAS pe motiv că "nu au cumpărat ceea ce li s-a vândut" şi au câştigat procesul.

În replică, AVAS a acţionat în judecată compania pentru că până la sfârşitul anului 2003 nu şi-a onorat angajamentele investiţionale, inclusiv pe cele de mediu. Procesul se află şi astăzi pe rol, fiind judecat la Viena.