Banii nostri

Sunt dintre cei care nu se supara daca un investitor privat, prin munca si ideile sale, castiga un milion de euro pe luna, pe zi, pe ora. IOAN MATEI, jurnalist Intra in logica fireasca a

Sunt dintre cei care nu se supara daca un investitor privat, prin munca si ideile sale, castiga un milion de euro pe luna, pe zi, pe ora.

IOAN MATEI, jurnalist

Intra in logica fireasca a unei vieti ca fiecare om sa vrea sa traiasca mai bine de la un an la altul. De la ultimul cersetor pana la cel mai potent om de afaceri, nu cred sa existe cineva care sasi doreasca pierderi pentru ziua de maine ori pentru anul viitor. Cel care castiga astazi un leu spera ca maine va fi mai bogat cu cativa banuti, cel care incaseaza milionul va adauga, fie si zece mii, la urmatorul plan de afaceri. De ani buni atat institutiile politice si financiare europene, cat si mare parte din populatia Romaniei manifesta serioase si justificate ingrijorari in legatura cu felul in care se redistribuie cresterea economica. Chiar daca firava, aceasta crestere exista, iar efectele ei ar trebui sa se observe, in sfarsit, intr-o crestere sensibila a nivelului de trai. (Studiile sociologice si metodele specializate de calcul ne invata ca nivelul de trai intro tara se poate aprecia ca fiind rezonabil atunci cand in fiecare sector analizat se obtine o medie rezonabila. Numarul vilelor trecute de un milion de euro, ori al masinilor care sar peste suta de mii de dolari nu ofera, in nici un caz, imaginea exacta a bunastarii populatiei.) Or, ceea ce se intampla la noi in ultima vreme intrece si cele mai pesimiste asteptari: de la an la an, ceea ce se produce in plus se adauga in zona si-asa saturata, in timp ce minusul se ingroasa tot mai vizibil. Cu cat cresc padurile de vile in zonele rezidentiale, cu atat creste si numarul celor care isi platesc tot mai greu intretinerea la un apartament de doua camere. Fiecarui nou milionar in euro, intrat in nu stiu care top, ii revin automat cateva zeci de mii de romani care se imbraca de la chinezi si de la second-hand. Simultan cu aparitia masinilor ,de fite" pe soselele patriei sporeste doar numarul promotiilor la parizerul prost si la incaltarile din inlocuitori. Serviciile sunt in continuare de proasta calitate, birocratia stufoasa, drumurile desfundate, peste 40 la suta din populatia Romaniei nu dispune de apa curenta si canalizare. Siatunci, firesc, apare intrebarea: ce se intampla cu banii publici? Dincolo de ,marile tunuri" la care am fost partasi de-a lungul anilor, presa ne ofera, zi de zi, exemple despre cat de ,generosi" sunt cei platiti sa gestioneze aceste fonduri. Zilele trecute, intr-un cotidian central era prezentat statul de plata semnat de o fosta directoare a unei banci de stat*: peste 600 milioane de lei, net, pe luna. La fel, directorii regiilor de stat incasau, pana la privatizarea acestora, salarii tot de sute de milioane. Dintr-o declaratie de anul trecut a directorului radioului de stat am inteles ca si el ridica de la casierie intr-o luna cam cat presedintele Romaniei si primul-ministru la un loc. Intrebat ce leafa duce acasa, seful unei agentii de stat marturisea cu seninatate: aproximativ 4.500 de euro, adica salariul de secretar de stat, la care se adauga indemnizatia de membru in cateva CA-uri. Din toate exemplele de mai sus, rezulta o concluzie greu de contestat: cea mai banoasa meserie este aceea de sef, la stat. Sunt de evitat, totusi, cateva domenii: nu profesor, nu medic, nu functionar public si, in general, nu simplu angajat.