Băieţii deştepţi de la ţară îşi fac pensiune agroturistică

Afacerea momentului în satele româneşti este turismul rural, un business din ce în ce mai profitabil pentru cei cu iniţiativă Imaginează-ţi că ai plecat în concediu. Nu ştii exact

Afacerea momentului în satele româneşti este turismul rural, un business din ce în ce mai profitabil pentru cei cu iniţiativă

Imaginează-ţi că ai plecat în concediu. Nu ştii exact unde vrei să ajungi, te-ai urcat la volan şi ţi-ai propus să vezi cât mai multe oraşe. În prima localitate în care vrei să înnoptezi ai ajuns după ora 20.00. Alegi un hotel, nu?

Te opreşti la mai multe, întrebi, şi într-un final găseşti unul care are camere libere. E prea târziu să mai faci mofturi, ţi-e foame şi plăteşti cât nu face. Recepţionera îţi dă cheile camerei şi "o seară bună". Pe mâine, între 7.00 şi 9.00, pentru micul dejun. Dacă te trezeşti mai târziu, adio masă. Asta ar fi o opţiune. Sau... poţi alege turismul rural.

Intri pe internet şi alegi o pensiune turistică dintr-o zonă în care ştii că vei ajunge. Dacă ai sunat şi ţi-ai făcut rezervare, gazdele te aşteaptă până soseşti.

Că e la 8 seara, că e la 11 noaptea, nu contează. Odată ajuns, te întâmpină cu o ţuică, un ceai cald, ori un pahar cu lapte abia muls, în funcţie de preferinţă, şi te pune la masă. Nu vei avea ca opţiuni şniţel parizian, nici biftec tartar sau supă à la grec, dacă vrei din astea, alege varianta hotel. Aici poţi mânca o ciorbă de pasăre de curte făcută pe la prânz, nişte cărniţă la grătar, vin făcut din via din spatele casei, ţuică din prunii din faţa ei, plăcintă cu brânză dulce şi stafide... gata! Mă ia stomacul.

Tu alegi ora când vrei să iei micul dejun a doua zi, şi mergi la culcare într-o cameră care aduce cu cea de la bunica. Te înveleşti cu plapumă făcută în casă, calci pe covoare de lână ţărăneşti, din astea. Diferenţa dintre pensiune şi casa bunicii e că te uiţi la un televizor LCD, ai căldură de la centrală (în cele mai multe dintre cazuri) şi baie modernă, cu cabină de duş, exact ca la hotel.

Bine, vom vorbi şi despre bani. O cameră la un hotel de trei stele cu mic dejun inclus - înţelege prin mic dejun salam, caşcaval, măsline, gem şi un ceai - costă între 100 şi 180 de lei pe zi, în funcţie de zonă. O cameră la o pensiune de trei margarete în aceeaşi zonă te va costa în jur de 100 - 120 de lei.

Diferenţa de preţ poate nu e foarte mare, însă ospitalitatea gazdelor de la pensiune face toată diferenţa. În sfârşit, ideea e că aceia care s-au decis să facă o afacere transformându-şi casa în pensiune turistică au reuşit. Românul pune mare preţ pe mâncare. Dacă i-ai dat mâncare multă şi bună, într-un cadru intim, cald, primitor, şi toate acestea la un preţ convenabil, l-ai cucerit definitiv.

Pentru un weekend la "Ileana", turiştii fac 1.000 de kilometri

Orlat e o localitate la câţiva kilometri de Sibiu. Pensiunea "Ileana" este membră a Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural. Dorin şi Ileana Beu sunt proprietarii căsoaiei ce mi-a fost recomandată de nişte amici. Oamenii au câştigat tot ce se putea pe la concursurile şi festivalurile de gastronomie din ţară şi mâncarea multă şi bună i-a fidelizat pe turiştii care le-au călcat pragul. Mai era cazat la Pensiunea "Ileana" un grup de turişti din Iaşi, care au venit să-şi petreacă weekendul.

"Sunt printre cei mai vechi clienţi ai lui Dorin şi vin de ani buni la Orlat. Acum suntem prieteni la cataramă şi mă simt aici ca acasă", spune Marius, unul dintre cei patru ieşeni cazaţi la pensiune. Într-adevăr, Dorin and Company au stat la poveşti până la patru dimineaţa degustând lichidul bahic scos din oră-n oră, cu regularitate, din beci.

Casa nu are deocamdată decât trei camere de cazare, însă în spatele ei este aproape de finalizare noua clădire a Pensiunii "Ileana", care va avea multe camere destinate turiştilor. Curtea din spatele casei este imensă, e dotată cu grătar, foişor, masă de ping-pong, şi se termină fix în albia unui râu, unde poţi vara să ţii berea la rece. Două persoane plătesc pentru o zi de cazare cu două mese (nu poţi mânca tot ce ţi se pune pe masă) în jur de 150 de lei. M-am despărţit cu greu de bucatele pregătite de Ileana şi de curtea prin capătul căreia trecea acel pârâu şi am plecat la Haţeg.

"Pupă-i mamă", în loc de bun venit

"No, băgaţi maşina în curte, numa' să nu călcaţi motanul", îmi spune bătrânica şugubeaţă, mama proprietăresei de pensiune, făcând ochii mici într-un zâmbet larg. Mă uit în jur, nu e lux, însă e plăcut şi curat.
Aici chiar că te simţi ca la ţară la bunici, deşi Pensiunea "Pierre" este chiar în oraşul Haţeg, dar într-un cartier de case. Nu au decât trei camere de cazare, pensiunea având doar două margarete, însă proprietăresele te tratează regeşte. Nu ştiu cu ce să-ţi mai stea dinainte.

Camera în care am dormit era curată, călduroasă, însă cu o cabină de duş extrem de mică şi un televizor antic care mergea numai când voia el. În rest... linişte. Deplină. Noaptea, îţi poţi auzi şi gândurile de liniştea care te înconjoară. Masa... nu e foarte bogată, însă e sănătoasă, din produse ecologice. Două persoane, cazare o noapte plus două mese costă destul de mult pentru o pensiune agroturistică, aproximativ 200 de lei. Peisajul, liniştea şi ospitalitatea gazdelor însă te fac să revii la "Pierre".

Numele franţuzesc al pensiunii vine de la cei care i-au dat ideea proprietarei să îşi transforme casa în pensiune, un grup de francezi. Ca să îşi facă reclamă, să apară în oferte şi cataloage turistice, pensiunea s-a înscris la ANTREC şi se bucură de un număr destul de mare de turişti.

La Pensiunea "Unglerus" din Biertan te simţi ca un cavaler medieval

Între Mediaş şi Sighişoara se află comuna Biertan. La prima vedere, comuna nu spune nimic. Aceleaşi case cu porţi înalte, cu garduri imense, însă toate construite în secolul al XVIII-lea şi foarte bine conservate. Prima atestare a comunei datează din 1283, într-un document privind impozitele cerute de Capitalul Catolic din Alba Iulia preoţilor catolici din comunităţile săseşti.

Ca orice aşezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul franconic al şirurilor de case în jurul unei pieţe centrale, deasupra căreia se înălţa o impunătoare biserică-cetate. Punctul maxim de atracţie din Biertan este această biserică ridicată la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea.

Tot mai mulţi turişţi au ales în ultimii ani să îşi petreacă concediile la Biertan. De ce? Pentru că se organizează concursuri cu tentă medievală, un joc în care participanţii trebuie să găsească o comoară, concursuri de tras cu arcul şi cină medievală.

Concursul se numeşte Medieval Treasure Hunt şi presupune parcurgerea unui circuit, pe bază de indicii, ghicitori, orientare, probe pline de mister, tras cu arcul, toate prin Cetatea Biertan. Sfârşitul circuitului culminează cu o probă inedită: teatru interactiv pus în scenă de participanţi pe baza materialelor şi a indiciilor găsite pe parcursul circuitului.

Hotelul-pensiune Unglerus este cu adevărat impresionant. Camerele sunt dotate cu mobilier din fier forjat, extrem de spaţioase şi de confortabile. Restaurantul este decorat, de asemenea, în stil medieval, cu armuri de cavaleri, săbii şi jilţuri cavalereşti.