Adevarata poveste a lui Mos Craciun

* Cum a devenit Santa Claus zeul tutelar al societatii de consum

Un ritual cu radacini ancestrale Potrivit antropologului Martyne Pierrot, care a consacrat acestei sarbatori o carte intitulata "Etnologia Craciunului", data de 25 decembrie era o data oarecare pentru crestinii din primele secole. Mai mult decat de nasterea lui Iisus Hristos, ei erau interesati de Moartea si Invierea Sa. Stabilita, potrivit unui calcul din anul 243 d. H., la 28 martie, marcarea nasterii Domnului la 25 decembrie este statornicita abia in anul 336, la sfarsitul domniei imparatului Constantin. Numeroase motive au stat la baza acestei decizii, printre care suprapunerea datelor altor ritualuri, ca, de exemplu, solstitiul de iarna. Mircea Eliade a scris ca 25 decembrie este o data sincretica, din moment ce este "ziua de nastere a tuturor divinitatilor orientale". Cercetatorul in domeniul folclorului, Arnold Van Gennep, care a studiat riturile de trecere, a analizat cu mare atentie "ciclul de 12 zile" care dureaza de la Craciun pana la Boboteaza si include Anul Nou, sarbatoarea opusa si simetrica celei a Craciunului. Daca sarbatoarea de la 25 decembrie este prin excelenta dedicata copiilor si familiei. Anul Nou este, in schimb, sarbatoarea adultilor. Cum a ajuns Craciunul sarbatoarea brazilor impodobiti, a cadourilor, a mosului sfatos? Sfantul Nicolae... emigrant in America Pentru a raspunde acestor intrebari, este necesara o intoarcere in timp, in secolul al XVII-lea, in Olanda, unde gasim un tablou care infatiseaza sarbatoarea Sfantului Nicolae, arhetipul lui Mos Craciun. Sfantul Nicolae are si el multe aspecte. Este descendent al spiritelor si spiridusilor care insoteau cortegiul lui Hellequin, vanatorul salbatic care rapea copii si conducea cortegiile mortuare in noptile de iarna. Sfantul Nicolae a emigrat in America, pe navele olandezilor si ale populatiilor nordice, care au gasit acolo o alta patrie, mai primitoare, intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Totusi, aparitia sa in vesmintele colorate in rosu ale mosului cu barba, cu gluga si sac cu daruri nu este de data atat de recenta. In impunerea noului personaj, Santa Claus, cum ii spun americanii, un merit insemnat revine scriitorului Washington Irving, cel care publica, in 1809, "Istoria orasului New York povestita de Dietrich Knickerboker". In 1823, alta creatie literara, de data aceasta o poezie, "A Visit from St. Nicholas", scrisa de Clement Clarke Moore, se bucura imediat de o popularitate atat de mare, incat este invatata pe de rost de americani. Micul poem a generat ilustrarile grafice ale lui Santa Claus, care au patruns treptat in toate casele. Au aparut, pe rand, cizmele, vestonul imblanit, apoi ciorapii albi, palaria de vanator si pipa alba. Un simbol publicitar pentru Coca-Cola Cand a aparut poezia lui Moore nu exista obiceiul sarbatoririi lui Santa Claus de Craciun. Abia ulterior devine un obicei, iar in 1865 o mare parte din statele americane impun prin lege aceasta sarbatoare. Fragmentele de legenda, care sunt si astazi povestite copiilor, se completeaza treptat cu fabrica de jucarii, casa de iarna a Mosului, sacul castaniu, coborarea Mosului prin hornul caminului. La sfarsitul anilor '20 ai secolului al XX-lea, Santa Claus devine pentru americani incarnarea generozitatii si un mijloc de promovare comerciala fara precedent. In 1930, compania Coca-Cola, care doreste sa isi extinda piata adresandu-se celor tineri si foarte tineri, are ideea de geniu de a folosi figura lui Santa Claus pentru publicitate. In acest fel, rosul si albul din reclamele Coca-Cola devin culorile traditionale ale lui Mos Craciun. Inapoi in Europa Mai complexa si mai contradictorie este istoria lui Mos Craciun in Europa. In Marea Britanie a fost ignorat pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In Franta a sosit "oficial" numai la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si o data cu planul Marshall, desi personaje care ii semanau isi facusera deja aparitia in primele decenii ale secolului al XX-lea, dar numai in anumite locuri si regiuni. In Italia, istoria lui Mos Craciun este tot relativ recenta, acesta devenind, ulterior, simbolul privilegiat al industriei dulciurilor. Pomul de Craciun impodobit si-a facut aparitia in pietele capitalelor europene numai in primele decenii ale secolului al XX-lea. Biserica Catolica a fost cea care s-a opus "afirmarii" lui Mos Craciun. In anii '50, ea a manifestat rezistenta fata de asimilarea unor mitologii populare diferite de crestinism, tot asa cum astazi se opune, dar cu mai putina convingere, sarbatorii americane de Halloween, socotita de origine pagana. Istoria Craciunului si a simbolurilor sale este insa legata de un alt eveniment din epoca moderna: afirmarea vietii private si cresterea rolului economic si social al familiei burgheze. Craciunul, sarbatoarea copiilor, este sarbatoarea darurilor si deci si a generozitatii. Cel ce a consfintit aceasta traditie este tot un scriitor, Charles Dickens, prin publicarea, in 1843, a vestitei povestiri "Un cantec de Craciun", care a cunoscut de atunci o multime de versiuni cinematografice. Darurile si generozitatea sunt indisolubil legate de nasterea societatii de consum, in perioada postbelica, de afirmarea in aceasta privinta a modelului american. Se poate spune ca Mos Craciun a devenit, astfel, un adevarat "zeu al comertului".