Eşti cardiac? Lipsa de fier îţi poate slăbi şi mai mult inima dacă suferi de insuficienţă cardiacă

Inima pacienţilor cu insuficienţă cardiacă este slăbită şi mai mult dacă organismul este afectat şi de lipsă de fier   FOTO Arhivă

Deficitul de fier apare frecvent în cazul pacienţilor care suferă de insuficienţă cardiacă. Şi nu este deloc o problemă banală. Lipsa de fier contribuie la agravarea bolii, reducerea capacităţii de efort şi scăderea calităţii vieţii, susţine dr. Ovidiu Chioncel, şef secţie cardiologie la Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu”, Bucureşti.

Insuficienţa cardiacă se manifestă prin diminuarea capacităţii inimii de a pompa sânge. Acesta este un fenomen care apare odată cu înaintarea în vârstă, într-o formă mai uşoară sau mai gravă, în funcţie de alţi factori de risc asociaţi, precum hipertensiunea arterială, diabetul, sedentarismul, fumatul sau obezitatea.

În funcţie de ventriculul afectat al inimii, insuficienţa cardiacă (IC) poate fi stângă sau dreaptă. Dacă simptomele evoluează treptat, boala este considerată cronică, iar dacă simptomele apar brusc, vorbim despre forma acută a acesteia.

De este important să se trateze deficitul de fier?

„De multe ori, pacienţii care au insuficienţă cardiacă cronică au şi deficit de fier, fie că este sau nu asociat cu anemia, iar acesta contribuie la agravarea bolii, scăderea capacităţii de efort şi scăderea calităţii vieţii. Deficitul de fier, independent de prezenţa anemiei, reprezintă o comorbiditate importantă cu consecinţe prognostice pe termen mediu şi scurt. De asemenea, deficitul de fier este considerat în prezent o ţintă terapeutică la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică“, declară dr. Ovidiu Chioncel, medic primar cardiologie, doctor în ştiinţe medicale, şef secţie cardiologie I în cadrul Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu“, Bucureşti. Potrivit meta-analizei prezentate în cadrul Congresului Societăţii Europene de Cardiologie anul acesta: „La pacienţii cu insuficienţă cronică şi deficit de fier, tratamentul cu carboximaltoza ferică scade cu 41% riscul de respitalizare şi deces de cauze cardiovasculare“, completează dr. Ovidiu Chioncel.

Respiraţia grea, cel mai frecvent simptom al insuficienţei cardiace

Cele mai frecvent întâlnite cazuri de insuficienţă cardiacă sunt acelea în care boala are o evoluţie progresivă, şi este descoperită cu întârziere, când structurile cardiace sunt deja afectate. De aceea, medicii recomandă persoanelor care urmează un tratament pentru o afecţiune cardiovasculară, sau care sunt expuse la factorii de risc, să meargă periodic la un control medical pentru a diagnostica din timp insuficienţa cardiacă în cazul în care ea se instalează.

„Insuficienţa cardiacă reprezintă manifestarea comună a diverse suferinţe cardiace şi non-cardiace şi se manifestă prin diminuarea capacităţii inimii de a pompa sânge la organele vitale, ceea ce determină o serie de modificări în întregul organism. Astfel, inima va avea un ritm mai accelerat pentru a asigura debitul de sânge necesar organelor. Pacienţii se prezintă cu senzaţia de respiraţie grea, unul dintre simptomele cele mai des întâlnite la pacienţi în momentul în care fac efort“, declară dr. Ovidiu Chioncel.

Starea de oboseală, durerea toracică, tensiunea arterială ridicată şi palpitaţiile sunt de asemenea simptome ale insuficienţei cardiace. În cazul în care boala are deja o formă avansată, pacientul slăbeşte, îşi pierde apetitul şi poate avea senzaţia de greaţă.

Mai mult decât atât, statisticile indică faptul că în cazul a jumătate dintre pacienţii cu insuficienţă cardiacă decesul survine în aproximativ patru ani de la diagnostic.

Un milion de români suferă de insuficienţă cardiacă

În România sunt aproximativ un milion de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, iar la nivel mondial, peste 23 de milioane de persoane suferă de insuficienţă cardiacă, o boală a cărei incidenţă este ridicată, prevalenţa fiind de peste 10% în cazul vârstnicilor. În România, prevalenţa globală a insuficieţei cardiace este în jur de 4,7%, mai ridicată decât în restul ţărilor europene. Se estimează că aproximativ 1-2% din totalul bugetelor de sănătate din ţările dezvoltate sunt alocate acestei afecţiuni, dintre care 70% reprezintă cheltuieli cu spitalizarea pacienţilor.