Vizita lui Macron la Beijing, explicată. Analist român: „Să nu aruncăm China în brațele Rusiei“

Doi lideri europeni au mers în China, țară al cărei lider Xi Jinping a avut de curând o întâlnire cu Putin. Președintele Emmanuel Macron și Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, au purtat discuții cu Xi, iar un politolog clujean analizează scopul deplasării la nivel înalt.

Emmanuel Macron și Xi Jinping, la unul dintre momentele oficale ale vizitei. FOTO: EPA EFE

Vizita în China a lui Emmanuel Macron, președintele Franței, împreună cu Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a fost prezentată în mass media ca fiind un eșec. Motivul: președintele Xi Jinping nu s-a angajat să facă demersuri pentru aducerea „țarului“ Vladimir Putin la masa negocierilor, deși cei doi lideri s-au întâlnit anterior. Profesorul Sergiu Mișcoiu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, susține că scopul vizitei a fost altul. 

Mișcoiu este profesor la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și director la Centrul de Cooperare Internațională al instituției, cu un doctorat în Științe Politice la Universitatea Paris Est. El a analizat pentru „Adevărul“ vizita care a avut loc în zilele de 5-7 aprilie. Emmanuel Macron a făcut la întoarcere o escală la Otopeni, unde s-a întâlnit cu ministrul de Externe Bogdan Aurescu.

China și Rusia, în aceeași barcă? 

Adevărul: Într-o analiză a publicației Politico se arată că președintele Franței, Emmanuel Macron, nu a reușit să-l convingă pe președintele chinez Xi Jinping să aducă Rusia la masa negocierilor de pace și să ceară garanții cu privire la folosirea armelor nucleare? Care credeți că a fost scopul vizitei în China și ce a obținut Macron?

Sergiu Mișcoiu: Președintele Macron s-a dus în China pentru a echilibra în numele Uniunii Europene și, mai larg, în numele alianței occidentale, raportul de forțe rezultat în urma vizitei lui Xi la Moscova. Declarațiile ambigue și puțin ferme pe care Xi le-a făcut acolo trebuiau echilibrate printr-o vizită la nivel înalt care să sublinieze faptul că izolarea diplomatică a Rusiei și sancțiunile împotriva acesteia nu se răsfrâng asupra Chinei. S-a încercat cumva să nu i se permită lui Xi să rămână pe orbita aceasta a relațiilor antioccidentale țesută împreună cu Vladimir Putin.

Vizita a avut pe de o parte, e componentă bilaterală, Franța-China, dar pe de altă parte, și o componentă bilaterală UE-China, pentru că Macron a fost însoțit de Ursula von der Leyen, preșdinta Comisiei Europene. Principalul obiectiv aici a fost de a arăta că, de fapt, China nu negociază, individual, cu țări din UE, ci e obligată să discute cu UE, iar asta înseamnă un raport de forțe diferit de cel pe care și l-ar dori China.

- Ce credeți legat de cele două obiective menționate mai sus?

Putem doar să presupunem că Macron le-ar fi putut avea ca cel mai fericit tip de rezultat al vizitei. Nu cred că în mod serios s-a gândit președintele Macron că în urma vizitei Xi Jinping va condamna Rusia pentru intervenția din Ucraina și-l va dojeni pe Putin, spunându-i că nu are voie să facă apel la arme nucleare. Ar fi fost naiv să credem că s-ar fi urmărit realmente un asemenea obiectiv. Obiectivul urmărit este ceva mai modest din punctul de vedere al impactului asupra războiului din Ucraina și anume, să mențină China pe o traiectorie care să nu o pună în aceeași barcă cu Rusia. În plus, Macron și Ursula von der Leyen au arătat amândoi că în ciuda diferențelor de opinie cu privire la războiul din Ucraina, China și UE rămân parteneri economici, iar o rupere a acestor relații ar fi catastrofală în ceea ce privește nivelul de trai în ambele părți. Obiectivele au fost mai puțin ambițioase, dar vizita a fost foarte importantă din perspectiva necesității de a nu arunca China cu totul în brațele Rusiei.

„China nu dorește, acum, pace în Ucraina” 

- Este China un mediator sincer pentru pace?

China este un mediator care ar dori finalul acestui conflict, în măsura în care acesta i-ar fi profitabil ei. A aduce Rusia în acest moment la masa negocierilor de pace într-un cadru extins, la care să participe și puteri Occidentale, nu corespunde deloc cu interesele globale ale Chinei. În schimb, i-ar conveni o mediere după modelul Iran- Arabia Saudită, în care China a fost cea care a stabilit regulile jocului și a reușit să negocieze cu ambele părți câte o agendă bilaterală favorabilă Chinei. Nu cred însă că statele occidentale ar accepta o mediere de acest tip, în care China devine puterea mondială care se împingă SUA și statele UE într-un plan secund. China profită de pe urma actualei stări de fapt, din punct de vedere economic, și dorește o prelungire a acesteia poate sub forma unui conflict înghețat. Pe de altă parte, în niciun caz, China nu-și dorește escaladarea conflictului și transformarea acestuia într-un război nuclear sau într-un conflict generalizat care să pună primejdie dezvoltarea Chinei.

- Va trimite China armament în letal în Rusia?

Nu cred că își permite în momentul de față din două motive: 1. Nu crede că Rusia are în momentul de față nevoie. 2. Se teme de consecințele pe care le-ar putea avea eventualele sancțiuni asupra economiei sale. China urmărește cu atenție ce s-a întâmplat cu economia Rusiei de un an încoace, Rusia fiind un stat mult mai puțin expus internațional precum China și totuși a suferit masiv de pe urma sancțiunilor internaționale. China ar suferi mult mai mult și ar exista un șoc mult mai brutal. Probabil ar putea trimite armament letal, doar dacă Rusia ar fi pe punctul de a se prăbuși cu totul, dar un asemenea scenariu e extrem de puțin probabil. China continua să întrețină o iluzie pentru Putin că va putea fi servit cu arme și că nu va fi lăsa la nevoie. În schimb,  menține această presiune constantă asupra Rusiei pentru a se conforma cererilor din zona economică dar și geo-strategică.

- Ce efecte are vizita în China asupra situației tensionate din Franța?

Nu cred că are niciun efect asupra mobilizării împotriva legii pensiilor. S-ar putea chiar să fie privită cu ochi răi de către protestatari, deoarece China nu respectă drepturile sociale ale muncitorilor, fiind un capitalism de stat agresiv din acest punct de vedere.