Violul e crimă. „Mie nu mi se poate întâmpla“, tactica greşită în faţa violului

FOTO Shutterstock

Specialiştii susţin că orice persoană este vulnerabilă în faţa agresiunii sexuale şi tocmai de aceea cu toţii ar trebui să ne educăm psihicul şi capacitatea de a vedea pericolul dintr-o situaţie.

Violul de la Vaslui reprezintă realitatea a mii de femei care sunt violate anual în România. Sunt statistici care însumează drame personale produse de multe ori chiar pe nişte convingeri false şi periculoase, precum aceea că „mie nu mi se poate întâmpla”, dar care reprezintă poate chiar premisa unei tragedii, avertizează criminaliştii şi psihologii deopotrivă în cadrul campaniei „Adevărul” „Dreptate pentru fata violată din Vaslui”.

Aceştia susţin că nu există un tipar al violului însoţit de vreun manual de prevenire, iar miturile precum „fusta prea scurtă” sau „decolteul prea adânc” sunt, în 99% din cazuri, irelevante.

„Unele lucruri ni se pot întâmpla chiar dacă toate condiţiile ce ne caracterizează nu ne oferă niciun mic indiciu că s-ar putea întâmpla ceva. E un complex de factori care necesită a fi evaluat: factori legaţi de încrederea de sine, de siguranţa pe care ne-o oferim noi, persoanele apropiate, prietenii, şi de acţiunile noastre obişnuite şi care sunt aparent neriscante. Sunt apoi factori legaţi de existenţa şi funcţionarea unor mituri şi idei greşite şi factori personali care se referă la necunoaşterea propriei persoane şi a reacţiilor noastre. În final, printre factorii negaţiei şi minimalizării sunt ignoranţa, neştiinţa şi incultura: «chiar nu credeam că poate fi atât de grav»”, explică psihologul şi bloggerul „Adevărul” Mihai Copăceanu.

Intuiţia, cea mai bună măsură de prevenire

Totuşi,  specialiştii subliniază că arma care s-a dovedit până acum a fi cea mai eficientă împotriva unor astfel de primejdii închinate hazardului este o anumită intuiţie personală, care, în multitudinea ei de forme aplicate pe tot atâtea contexte, a salvat vieţile multor victime. „Violul se poate produce oriunde, la club, pe câmp, în propria locuinţă sau în lift, mai ales că autorul este de cele mai multe ori un cunoscut. Trebuie să-ţi educi psihicul şi capacitatea de a vedea pericolul dintr-o situaţie. Pare imposibil, dar este încă mai uşor să previi decât să vindeci”, a explicat şi specialistul criminolog Dan Antonescu, fost şef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliţiei Capitalei.

Şi Mihai Copăceanu subliniază că în circumstanţe atât de diverse, care lasă prea puţin loc pentru sisteme de prevenire, reacţia potrivită este, în general, principalul atu al acelora care reuşesc să depăşească cu bine o astfel de primejdie.

„Fiecare om poate reacţiona aşa după cum se aşteaptă, după cum şi-a propus, însă marea majoritate dintre noi reacţionează în mod neaşteptat şi neprevăzut. Tocmai aşa se defineşte o situaţie-limită. De ce sunt reacţii diferite? Pentru că oamenii sunt diferiţi. Ce ne diferenţiază? O mulţime de variabile individuale: vârsta, genul, experienţa de viaţă, trăsăturile de personalitate, echilibru psihoemoţional, capacitatea de percepţie, de reacţie, de analiză şi interpretare a unor stimuli externi, capacitatea de a oferi un răspuns, gradul de concentrare şi atenţie, inteligenţa etc. Totuşi, indiferent de cât de mult ne cunoaştem şi cât am exersat unele abilităţi rămâne totuşi un grad de imprevizibilitate şi de necunoscut”, spune psihologul.

Autoapărarea e salvarea

Foarte rar se întâmplă ca agresiunea sexuală sau violul să fie împiedicate de poliţie, tocmai din multitudinea de circumstanţe în care se pot produce, dar cum nimeni nu se poate considera scutit de astfel de riscuri, cea mai bună armă în faţa unei asemenea tragedii rămâne apărarea, mai susţin specialiştii. Bineînţeles că poate fi de mare ajutor un spray paralizant sau setarea în telefonul mobil a numărului de urgenţă pe apelare rapidă, însă aceste arme sunt cele mai eficiente atunci când sunt dublate de „sânge-rece”.

„În situaţii-limită reacţionăm foarte mult conduşi de emotivitate, impulsivitate şi iraţionalitate şi mai puţin conduşi de raţionalitate şi logică, însă trebuie reţinut că putem învăţa să ne controlăm emoţiile, să le gestionăm şi să acţionăm după cum am învăţat. Militarii, pompierii, poliţiştii, trupele speciale, salvamontiştii, alpiniştii, scafandrii, chirurgii sunt persoane care au învăţat să acţioneze fără a se lăsa conduşi de impulsuri şi emotivitate ridicată. De fapt, ei învaţă să-şi controleze emoţiile şi să rămână calmi. Unii învaţă mai uşor, având unele trăsături de personalitate ca avantaj, alţii nu”, susţine Mihai Copăceanu.

Criminologul Dan Antonescu oferă exemplul unor cazuri cu care s-a confruntat şi care l-au impresionat prin soluţiile pe care victimele, sub ameninţarea cuţitului, le-au găsit pentru a-şi asigura şanse cât mai mari de supravieţuire. „Există femei care pur şi simplu au reacţionat inteligent şi abil în faţa acestor bestii. Refuz să cred că a fost doar instinctul de conservare cel care le-a călăuzit. Mai pregnant, zic eu, a fost nivelul intelectual, capacitatea extraordinară de adaptare la situaţie, acel «dualism» născut din dorinţa de a trăi, de a scăpa de prezenţa şi ameninţarea lombrozianului frustrat, incapabil de sentimente. Dualismul la care mă refer este materializarea înţelepciunii populare din care a izvorât acel... «te faci frate cu dracu’ până treci puntea»”, a explicat specialistul.

Minorii, în bătaia puştii

Cel mai îngrijorător este însă faptul că în infracţiunile sexuale este implicată şi o proporţie mare de minori.
În Codul Penal sunt incriminate infracţiunile la viaţa sexuală precum violul, agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, hărţuirea sexuală. „În cazul infracţiunilor de viol, în ultimii cinci ani au fost trimise în judecată 2.038 de persoane. Cinci infracţiuni de viol au dus la moartea victimei. 11% din cei condamnaţi pentru săvârşirea acestei infracţiuni sunt minori. Un număr de patru autori sunt femei. 25% din victime sunt minori cu vârsta până în 15 ani”, atrage atenţia Cristi Danileţ, judecător la Consiliul Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, studiile mai spun că doar 15% din victimele violului se adresează poliţiei.

De asemenea, infracţiunile de act sexual cu un minor, care spre deosebire de viol, presupune acordul victimei minore, sunt în creştere. În ultimii  cinci ani, au fost trimise în judecată 934 de persoane. Una dintre persoanele condamnate este femeie şi 15% din cei condamnaţi sunt minori. Şi dintre victime, jumătate au sub 15 ani.
„De reţinut este nevoia urgentă de măsuri care să asigure o educaţie juridică în şcoli şi care să prevină astfel de violenţe. Minorii răspund penal de la 14 ani şi este bine să cunoască ce drepturi şi obligaţii au şi că nimeni nu te absolvă de necunoaşterea legii”, a declarat avocata Mihaela Olaru, preşedinte al Asociaţiei Viaţa fără Violenţă, care promovează educaţia juridică în şcolile din România.