Vânătoarea din România, de la necesitate, la plăcerea de a ucide

Vânătoarea este activitatea care constă în prinderea sau uciderea unor animale sălbatice, conform unei definiţii seci. Această ocupaţie a apărut încă din epoca paleolitică. Înainte ca omul să crească animale şi să cultive plante, vânătoarea a constituit principalul mijloc de existenţă.

Ba, mai mult, pentru unele popoare din nordul Asiei, Americii, din insulele Polineziei, din Australia şi Africa, vânătoarea are şi în prezent aceeaşi importanţă.

Nu trebuie să ai un buget anual ca al lui Ion Ţiriac pentru a te apuca de vânătoare. Mulţi români au făcut din această activitate o pasiune sau un hobby, aşa că scot din buzunar o sumă, care poate ajunge până la câteva mii de euro.

De asemenea, e bine de ştiut că pentru a deveni vânători, oamenii ar trebui să aştepte câteva luni bune pentru a obţine autorizaţia de a împuşca animale. În afara cazierului, care trebuie să fie curat, românii trebuie să aibă o sănătate de fier şi stagii de pregătire.

După îndeplinirea acestor condiţii şi obţinerea carnetului de vânător, se poate cumpăra arma cu autorizaţie de la poliţie. Pentru a putea practica acest sport în mod constant, trebuie plătită o cotizaţie anuală care se poate ridica la 900 de lei.

Tipuri de vânătoare

- Sportivă: se face în scopul studierii ecologiei animalelor de vânat şi organizării raţionale a vânatului lor.

- Industrială: vânatul animalelor şi păsărilor sălbatice pentru blană şi carne.

- De exterminare: are drept scop stăpânirea fiarelor, păsărilor răpitoare şi rozătoarelor şi se face cu arme de foc, cu unelte de prins, cu câini.

De ce există vânătoarea?

Unii oameni sunt aşa de pasionaţi de vânătoare, încât sunt de acord să o practice pe cheltuială proprie. Ei o fac din plăcerea de a petrece o parte din timpul liber în mijlocul naturii, o excursie făcută cu scopul de a vâna şi de a uita de problemele cotidiene şi pentru a-şi „reîncarca bateriile”.

Dar există şi vânători care respectă „arta vânătorii”. Aceştia sunt motivaţi mai mult de modul în care obţin vânatul, nu de cantitatea lui. Ei au dobândit o tehnică a vânatului şi urmăresc perfecţiunea actului în sine, neinteresându-i prea mult rezultatul vânătorii.

Însă, unii vânători sunt interesaţi mai mult de dorinţa de a dobândi cât mai mult vânat. De cele mai multe ori, acest gen de vânători sunt consideraţi începători, pentru că sunt insuficient şcoliţi.

Calităţi necesare vânătorilor

Deşi este un sport, vânătoare nu are limite de vârstă. Se practică până la adânci bătrâneţi, chiar dacă implică şi efortul fizic. Însă, în principal, vânătorul trebuie să aibă spirit fair-play.

Cei care vor să practice acest sport trebuie să aibă cunoştinţe multiple despre natură, despre vânat şi despre tehnica vânătorii, înzestrare fizică şi pasiune, autoeducare şi autocontrol.

Cu alte cuvinte, vânătorii echilibrează natura prin acest sport. Altfel ce s-ar întâmpla cu populaţiile de urşi, mistreţi, lupi, vupi, dihori scăpate de sub control?

Speciile de vânat

România este una dintre ţările cu cel mai bogat fond de vânătoare din Europa. De asemenea, este şi una dintre naţiunile cu cele mai multe medalii de aur la aproape toate expoziţiile internaţionale la care a participat, din anul 1937 până în prezent.

După aderarea la Uniunea Europeană, speciile protejate, ca ursul, lupul, râsul, pisica sălbatică, vidra, nurca, vor mai putea fi vânate doar cu acordul strict al organismelor europene.

Capra neagră

Este întâlnită în apropierea stâncilor inaccesibile omului şi animalelor domestice. Vânarea caprei negre se face foarte rar. Goana şi vânătoarea cu câini sunt interzise prin lege. Armele care se pot utiliza în România la vânătoarea de capre negre sunt de la calibrul 5,6x50 în sus.

Valoarea  autorizaţiei pentru capra neagra costă minimum 550 de lei.

Cerbul comun

Trăieşte din golul alpin, până pe malul Dunării, mai ales în zona de munte şi cea de dealuri înalte. Perioada de vânătoare a cerbilor este 1 septembrie – 15 decembrie. La femele, perioada de selecţie se prelungeşte până pe 15 februarie. Arma cu glonţ admisă de lege pentru această specie este de la calibrul 7x57 în sus.

Pentru a vâna cerbi, românii trebuie să plătească suma de 600 de lei.

Ursul

La noi, predomină urşii bruni, România având cea mare densitate din această specie. Aproximativ jumătate din populaţia de urşi bruni a Europei, exceptând Rusia, se regăseşte în Carpaţii şi Subcarpaţii ţării. Deşi este o specie protejată, trebuie evitată suprapopularea. Bineînţeles că exemplarele bătrâne trebuie vânate în primul rând.

Perioada de vânare a acestor specii este 15 septembrie – 31 decembrie şi 15 martie – 15 mai. Armele cu glonţ admise de lege trebuie să aibă minimum calibrul 7x64.

Pentru a vâna urşi, trebuie plătiţi minimum 600 de lei pentru autorizaţie.

Mistreţul

Se întâlneşte din golul alpin, până pe malul mării, cu densităţi mari în zonele de câmpie şi în păduri.

Perioada admisă pentru vânare este relativ lungă, de la 1 august până la 15 februarie. Armele admise sunt cele cu glonţ de la calibrul 6,5x57 în sus.

Pentru a vâna mistreţi, românii trebuie să scoată din buzunare minimum 600 lei.

Păsări sălbatice protejate de lege, ucise fără milă de italieni

Un caz foarte cunoscut şi scandalos a avut loc în 2004, când Garda de Mediu a constatat că Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (JVPS) Tulcea a emis 68 de autorizaţii ilegale de vânătoare.

De autorizaţiile false au profitat, în primul rând, nişte turişti italieni, care au împuşcat zeci de mii de păsări protejate de lege din Delta Dunării.

Din această cauză, populaţiile de păsări din Delta Dunării au scăzut dramatic la acea vreme.

Cu toate că Delta Dunării a fost declarată Rezervaţie a Biosferei, Zonă Umedă de Importanţă Internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă şi Arie de Protecţie Specială Avifaunistică în 2000, statut care ar fi trebuit să implice interzicerea vânătorii, italienii au obţinut acele premise false şi au făcut un masacru.

Marian Sultan, directorul AJVPS Tulcea, la acea vreme, a susţinut că nu a încălcat legea când a emis permisele de vânătoare.

De asemenea, în 2009, s-a mai semnalat un caz  asemănător în Deltă, de data aceasta în zona Sulina, unde au fost găsite mai multe păsări moarte sau rănite.

Este vorba de doi pelicani creţi morţi şi doi răniţi, doi cormorani mici şi o lebădă. Împuşcarea acestor păsări reprezintă un caz grav de încălcare a legislaţiei, speciile fiind protejate conform legilor româneşti şi internaţionale.

Vănătoarea de la Balc, supranumită “Baia anuală de sânge”

Este deja binecunoscut faptul că, în fiecare an, omul de afaceri Ion Ţiriac organizează o partidă de vânătoare la care participă persoane de renume din ţară şi străinătate.

La vânătoarea organizată pe domeniul privat din localitatea bihoreană Balc, al fostului tenisman Ion Ţiriac, au participat oameni care conduc adevărate imperii economice în domeniul auto şi în cel alimentar, printre care Wolgang Prsche, moştenitorul firmei cu acelaşi nume, Klaus Mangold, fostul manager al firmei Daimler Chrzsler, Frany Rauch, proprietarul unei firme de sucuri, dar şi tenismenii Goran Ivanisevici şi Boris Becker.

Un alt invitat a fost şi omul de afaceri Elan Schwartzenberg, care a sosit cu avionul, împreună cu fiul lui Ion Ţiriac.
Reprezentanţii Asociaţiei Vânătorilor din Bihor spun că, în fiecare an, pe domeniul Balc trebuie împuşcaţi 300 de porci mistreţi, în caz contrar zona devine suprapopulată, animalele nu mai găsesc hrană, fiind nevoite să distrugă recoltele oamenilor pentru a supravieţui.

Vânătorii au fost dotaţi de către organizatori cu bocanci “elctrici”, pentru a nu suferi de frig.

Domeniul Balc

Domeniul de vănătoare datează de pe vremea împărătesei austriece Maria Tereza. Nobilii practicau mai ales vânatul călare, iar hăitaşii mergeau pe jos. În perioada comunistă, în Balc, veneau la vânătoare Ion Gheorghe Mauer şi Nicolae Ceauşescu, însoţit de securişti.

Domeniul Balc, de aproape 400 de hectare, aparţine Ministerului Agriculturii. În anul 2002, a fost scos la licitaţie, care o fost câştigată de Ţiriac, pentru o taxă anuală de 90.000 de lei. Celebrele vânători au început în anul 2005.

O parte a domeniului e revendicată de moştenitorii familiei princiare Sturdza.