Secretele Mineriadei/ Emil Constantinescu: „Minerii au distrus selectiv“

Emil Constantinescu, preşedinte al României între 1996 şi 2000, vorbeşte despre culisele Mineriadei din iunie 1990. Fostul preşedinte, astăzi în vârstă de 70 de ani, admite că minerii au ştiut exact ce oameni să atace şi ce birouri să devasteze la Universitate.

Mai citeşte şi:

Constantinescu: Dacă nu mă opuneam, Traian Băsescu ar fi putut fi dus în cătuşe în 1999, în dosarul "Flota"

„Adevărul": Cum aţi trăit evenimentele din 14-15 iunie, când minerii au „descins" la Universitate?

Emil Constantinescu: Mă aflam la Florenţa, să semnez un parteneriat cu Universitatea de acolo. Am văzut venirea minerilor la televizor, imagini filmate de reporteri străini. Italienii ne-au spus că ne oferă azil politic - eram împreună cu un coleg -, dar noi le-am răspuns că tot ce vrem e o maşină să ne ducă la Roma, ca să luăm primul avion spre România. Ce am apucat să fac, totuşi, a fost să dau un telefon acasă: băiatul meu avea examen în dimineaţa de 14 iunie, urma să poarte o cămaşă albă... Din fericire, examenul era spre prânz, aşa că am reuşit să-l avertizez la timp.

Când aţi ajuns înapoi în ţară, care era priveliştea pe care aţi găsit-o în urma minerilor?

Eram şeful laboratorului de raze X pentru studii mineralogice. Reuşisem prin contracte, chiar în vremea lui Ceauşescu, să cumpărăm cu o sută de mii de dolari un aparat de raze X, din Germania. Ce am găsit? L-au distrus cu topoarele, au lăsat o rangă înfiptă şi ceva pe care era scris „Aşa ai să mori şi tu!". Şi microscoapele le-au distrus cu topoarele, iar Poliţia era tot timpul lângă ei.

Au intrat şi în biroul dumneavoastră?

Eram doi în birou - colegul meu fusese secretar de partid al Facultăţii, dar era un om cumsecade -, iar biroul lui era intact, până şi creionul era la locul lui! Al meu, în schimb, era răvăşit complet. Aveam în pregătire şapte lucrări care ar fi trebuit să plece în străinătate. Le-au rupt şi au urinat pe ele. Minerii au distrus, dar selectiv. Vă daţi seama: nişte mineri veniţi din Valea Jiului nu doar că ştiau unde să mă caute, dar ştiau până şi care este biroul meu şi care e cel al colegului!

Ce aţi aflat despre cum s-a făcut informarea minerilor?

Cu o seară înainte, la 13 iunie, au pătruns în Universitate cei de la Servicii...

Interesul Serviciilor

La 14-15 iunie 1990, minerii au fost lăsaţi să intre în Bucureşti. Din experienţa pe care o aveţi cu mineriadele din 1999, în '90 de ce nu s-a intervenit? Putem încerca o abordare comparativă?

Nu există nicio asemănare între Mineriadele din ianuarie şi februarie care au pregătit terenul, din iunie 1990 şi apoi din 1991 - care se încadrează în terorismul de stat pentru că au fost iniţiate, pregătite, conduse şi apoi recompensate chiar de către stat, reprezentat de Puterea de atunci. Mineriadele din 1999 au fost organizate împotriva statului democratic. În acest caz, însă, statul democratic a reuşit să învingă.

Cât din instrumentarea mineriadelor a venit din interiorul ţării şi cât din exterior?

Mineriadele din 1990 şi 1991 au avut în spate interesul Serviciilor, al fostei nomenclaturi, al fostei Securităţi şi al oligarhiei care se năştea. Iar Mineriadele din 1999 au avut ca unic scop înlăturarea preşedintelui ţării.

Dar prezenţa unui diplomat rus la Costeşti, despre care vorbea Miron Cozma şi pe care aţi confirmat-o şi dumneavoastră la acea vreme?

Mineriadele din 1999 au fost documentate de către SRI în timpul mandatului meu şi am primit mai multe rapoarte. În rapoartele SRI există informaţii despre prezenţa unor persoane străine - despre care, sigur, se poate susţine că erau acolo pentru informare, dar şi despre prezenţa indirectă a „mişcării troţkiste" din Franţa, o mişcare fals sindicală, care a fost implicată în zona Târgu Jiu. Mă aşteptam la această implicare internaţională în 1999, era firească. Am luat şi unele măsuri, dar pe acestea nu am de ce să le comunic.

„Problemele sunt în sânul Procuraturii"

Pe parcursul anchetării lui Miron Cozma, în timpul mandatului dumneavoastră, au fost descoperite şi elemente exacte referitoare la implicarea lui Ion Iliescu în Mineriade?

Nu s-a urmărit acest lucru... Eu nu am intervenit în dosar în niciun fel. Relaţia mea cu justiţia a fost una singură: când am devenit preşedinte, oamenii au simţit că pot să aibă libertate.

Totuşi, cum vă poziţionaţi faţă de implicarea lui Iliescu în fenomenul Mineriadelor?

Asta deja ţine de un alt domeniu: responsabilitatea politică. Aceasta ţine de vot. Dacă poporul l-a votat pe Ion Iliescu în 2000, înseamnă că a considerat că preşedintele Iliescu n-are nicio responsabilitate politică. Pentru că o responsabilitate în justiţie ai doar atunci când există o implicare directă, când ai dat un ordin.

De ce se încearcă blocarea „Dosarului Mineriadei"?

Problemele sunt în sânul Procuraturii. Evenimentele din 13-15 iunie 1990 conţin şi infracţiuni care sunt imprescriptibile. Prima dintre ele este tortura. Torturarea celor presupuşi a fi în Piaţa Univeristăţii s-a petrecut în două unităţi militare, la Măgurele şi la Băneasa. Au fost oameni torturaţi barbar chiar de către organele armate şi ale Serviciilor, în prezenţa procurorilor. Numele procurorilor care au asistat la torturi se cunosc, iar cei care ar trebui anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi se află chiar în Procuratură.

Aţi reuşit să-l arestaţi pe Miron Cozma. Nu v-au învins minerii, dar v-au învins „structurile", cum aţi declarat în timpul mandatului.

Nu mă refeream la „structuri", ci mai degrabă la Servicii, mai ales cele din presă. După 2001, în timpul mandatului lui Ion Iliescu, generali care făceau parte din fosta Securitate şi care au contribuit şi la Mineriade au fost răspândiţi în afaceri, dar mai ales în presă. Dar presa a dezinformat şi în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Ziarul „Adevărul" scria la 15 iunie că Poliţia a găsit arme şi droguri în subsolurile Facultăţii de Arhitectură...

Favoruri pentru Cozma

Ion Iliescu i-a oferit lui Miron Cozma, fost lider al minerilor, recompense pentru „meritele excepţionale" din timpul Mineriadei de la 13-15 iunie, potrivit unor informaţii scoase la iveală ieri de Asociaţia „21 Decembrie".

„Am avut prima întâlnire în sediul Guvernului, la o masă la care se aflau preşedintele Iliescu, prim-ministrul Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu (...), care mi-au făcut oferta de a deveni şeful Gărzii Naţionale", a fost declaraţia dată de Miron Cozma în 2005, ca martor în „Dosarul Mineriadei". Printre funcţiile pe care Puterea i le-ar fi propus lui Cozma se numărau şi cele de guvernator de Valea Jiului sau consul în Africa de Sud.