Procurorii cer 25 de ani de închisoare pentru torţionarul Ioan Ficior. Fost deţinut: „Am fost bătut şi apoi m-au obligat să rup stuf cu dinţii”

Torţionarul Ioan Ficior a fost trimis în judecată pe 18 august 2014 FOTO Mediafax

Curtea de Apel Bucureşti a stabilit joi, la ultimul termen în dosarul torţionarului Ion Ficior, că va pronunţa o sentinţă pe 30 martie. Procurorul de caz a cerut iniţial condamnarea lui Ioan Ficior la închisoarea pe viaţă, însă, având în vedere vârsta înaintată a acestuia, a solicitat o pedeapsă de 25 de ani.

Fostul deţinut politic Mirel Stănescu a povestit, joi, la Curtea de Apel Bucureşti despre umilinţele la care erau supuşi cei care erau închişi la colonia de muncă de la  Periprava, dar şi despre condiţiile din închisoare. În acest caz, torţionarul Ioan Ficior a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii. Astăzi a avut loc şi ultimul termen al procesului, iar procurorii au cerut o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru Ficior.

Mirel Stănescu, un fost deţinut politic care a fost închis un „un an şi ceva” la Periprava Grind, le-a povestit magistraţilor ce aveau de îndurat cei care ajungeau la această  colonia de muncă.

„În 1959 am fost duşi de la Gherla, aproximativ 500 de deţinuţi. De acolo ne-au dus la Tulcea şi de acolo la Lagărul de la Periprava Grind, în aprilie sau mai. Ne-au cazat într-o baracă din stuf. Ne-a spus Ficior că partidul ne dă şansă să ne reabilităm prin muncă. Am făcut munci agricole - se tăia stuf, se cultivă porumb şi trebuia curăţat. Trebuia să mergem în ritm foarte susţinut. Se muncea 12 ore, mâncarea era foarte proastă, foartă slabă. Mai mâncam şi porumb crud, deşi era interzis. Uneori am mâncat şi şerpi de apă”, a explicat Stănescu.

De asemenea, acesta a mai precizat că hrana era „zeamă de arpacaş, uneori cartofi, uneori câteva boabe de fasole. Dimimeaţa primeam o apă colorată”.

„Beam apă din Dunăre, ne-am şi îmbolnăvit de dizenterie. Au fost mari umilinţe: dacă rămânea un fir netăiat de stuf pe rândul tău, te pedepseau. Am fost lovit cu un baston în spate şi apoi m-au obligat să îl rup cu dinţii. Cât am stat acolo nu am făcut niciodată baie. Era un cazan în care ne curăţăm. În loc de WC era o groapă mare. Un coleg a şi murit după ce a căzut în groapă aia”, a mai declarat Mirel Stănescu.

„Cei bolnavi rău puteau cere să nu mai muncească, dar primeam mâncare şi mai proastă”

Întrebat de magistraţi dacă din punctul său de vedere Ioan Ficior este vinovat de ceea ce s-a întâmplat la Periprava, Stănescu a declarat că „toate s-au întâmplat sub conducerea dânsului”.

„Nu am îndrăznit niciodată să mă plâng. Nu aveai cui. Era groaznic din cauza ţânţarilor. Nu puteam dormi noaptea. Nu existau medicamente. Nu aveam doctor, erau printre deţinuţi...erau mulţi intelectuali. Aveam o sticlă de spirt doar acolo. Cei bolnavi rău puteau cere să nu mai muncească, dar primeam mâncare şi mai proastă”, a precizat Stănescu.

El a mai adăugat că, în perioada în care a fost închis la Periprava, a fost marcat de umilinţa trăită acolo: „Nu ne puteam spală, veceul era în aer liber, bătăile. Până şi militarii în termen care ne păzeau erau învăţaţi să ne urască”.

Fost medic: „Aproape 90% erau bătuţi, expuşi la frig şi umezeală, izolaţi”

Joi a mai fost audiată şi Camelia Doru, fost medic la o fundaţie a deţinuţilor politici, care le-a vorbit magistraţilor despre efectele regimului din puşcăriile politice asupra deţinuţilor politici .

„Regimul din închisorile comuniste nu se învaţă în facultate. Despre efectele torturii am învăţat în străinătate. Urmările detenţiei se văd pe toată durata vieţii. Cele psihice mai ales nu se vindecă niciodată. Am făcut un studiu în 1999 pe un grup de foşti deţinuţi politici, atât bărbaţi cât şi femei, între 54 şi 84 de ani. Aveau toate gradele de educaţie, majoritatea studii superioare. Aproape 90% erau bătuţi, expuşi la frig şi umezeală, izolaţi. La cei mai mulţi am întâlnit sindrom de stres post-traumatic, dar şi depresii majore, anxietate, insomnie, deteriorări ale comppetamentului social. Doar 23% nu au avut astfel de semne de boli psihice”, a povestit Camelia Doru.

Ea a adăugat că nu erau persoane care să aibă organe neafecatet de detenţie sau care să nu aibă boli cardiace, tulburări ischemice, boli nutriţionale, sechele, TBC, boli metabolice sau insuficienţe renale. 

„Au fost consecinţe la nivel familial, unii nu şi-au mai putut forma familii, erau prea bătrâni când au ieşit din închisoare, sau nu au mai putut face copii. Unii au purtat stigma de «duşman al poporului» şi după Revoluţie. Li s-au întrerupt multora oportunităţile de carieră din cauza încarcerării. Mulţi au trăit într-o sărăcie neagră la ieşirea din închisoare. Toţi au avut proprietăţile confiscate. Unii nu le-au recuperat nici acum”, a mai spus Doru.

De asemenea, fostul medic a precizat că cei 103 deţinuţi reţinuţi în sarcina lui Ficior au murit în mare parte de enterocolită şi TBC, aceasta adpugând că nu se moare de aceste boli decât dacă nu sunt tratate corespunzător, „apoi - ocluzia intestinală - o urgenţă tratabilă dacă există asistenţă medicală”. 

„1981-1989 am fost medic de specialitate la Terapie Intensivă, apoi am fost la studii în Elveţia 6 luni, iar la revenirea în ţară mi-am dedicat profesia studiilor efectuate pe foştii deţinuţi politici. Reîntâlnirea părţilor civile cu Ficior la proces a dus la o retraumatizare a lor”, a concluzionat Camelia Doru.

Ioan Ficior: „Am dispus filtrarea apei din Dunăre, pe care o beau toţi deţinuţii şi gardienii”

Pe de altă parte însă, Ioan Ficior le-a spus magistraţilor, îÎn ultimul cuvânt susţinu la Curtea de Apel Bucureşti, că în închisori „nu curge lapte şi miere”, însă atunci când deţinuţii de la Periprava se îmbolnăveau, erau chemaşi medicii din unitate.

„Vreau să mărturisesc în faţa dumneavoastră că în închisori nu curge lapte şi miere. Ele sunt supuse privaţiunilor. Nu e uşor să execuţi o pedeapsă cu regim special. Nici colonia de la Periprava nu a fost scutită de privaţiuni, mai ales că era în condiţii de vreme destul de grele. Când se îmbolnăveau deţinuţii, am intervenit cu medicii din unitate. Am dispus filtrarea apei din Dunăre, pe care o beau toţi deţinuţii şi gardienii. În mod deosebit vreau să vă mărturisesc că m-am ocupat de aprovizionare. Poate nu suficient de bine”, a spus Ficior.

Mai mult, el a declarat că a făcut demersuri pentru a le aduce medicamente deţinuţilor şi pentru a le îmbunătăţi sănătatea.

„Vreau să mărturisesc că am îngheţat un laborator de analize medicale şi pentru deţinuţi, ca să le îmbunătăţim starea de sănătate. Am făcut demersuri pentru medicamente la DGP. Eu îmi cer scuze faţă de cei de care s-au luat măsuri mai aspre. Deţinuţii politici aveau o comportare deosebită, erau mai ordonaţi, nu era nevoie să aplicăm măsuri aspre”, a declarat torţionarul. 

Ficior: „Am trăit într-o familie de pocăiţi, nu mi-am permis să înjur”

El a ţinut să mulţumească instanţei pentru faptul că a putut să fie absent în momentul în care au fost audiaţi martorii.

„Vreau să vă mulţumesc deosebit că m-aţi scutit să vin la audierile martorilor. Aş vrea să vă spun... Eu nu înjur, am trăit într-o familie de pocăiţi, nu mi-am permis să înjur. Până la pensie, în activitatea mea am încercat să ajut oamenii. Nu puteam depăşi însă regulamentele, nu puteam aduce eu mai multă hrană la Periprava. Procuratura militara venea o dată pe lună şi vorbea cu deţinuţii politic despre regimul de detenţie. Nu îmi permiteam să maltratez oameni. Eu mor cu inima împăcată că unde am fost, am slujit şi pe Dumnezeu şi ţara. Am fost un militar care şi-a făcut datoria”, a mai precizat Ioan Ficior.

„V-aş ruga să aveţi în vedere lucrurile bune şi nu ura, nici duşmănia. Să fie dragoste, să nu fie ură şi nici duşmănie. Să fie judecata dumneavoastră dreaptă. Mi-e jenă că unii se uită la mine ca la un torţionar. În numele Tatălui şi al Dumnezeului, vă rog să aveţi în vedere comportarea mea, atitudinea mea şi activitatea mea. Vă mulţumesc din suflet pentru atenţie”, a spus Ioan Ficior în ultimul cuvânt dat în faţa instanţei.

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au anunţat că se vor pronunţa în acest caz pe 30 martie.

Acuzaţiile procurorilor

Torţionarul Ioan Ficior a fost trimis în judecată pe 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici.

Conform actului de sesizare a instanţei, în perioada 1 august 1958 - 1 noiembrie 1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.