„Newsweek“ moare. Cât mai trăieşte presa pe hârtie?

0
0
Revista americana Newsweek isi va inceta aparitia tiparita la sfarsitul acestui an
Revista americana Newsweek isi va inceta aparitia tiparita la sfarsitul acestui an

După aproape opt decenii de existenţă, prestigioasa revistă americană îşi va înceta apariţia la chioşcuri, iar jurnaliştii săi vor scrie doar pe internet. Aceasta pare să fie reţeta viitorului, dar încă nu ştim cât de aproape suntem de ziua ultimului ziar tipărit.

De câteva veacuri bune, ştirea înseamnă cerneală şi hârtie. După Gutenberg, tiparul a reprezentat pentru cunoaştere ce a fost motorul pentru locomoţie. Iar ziarele le-au permis oamenilor să afle, mai repede ca niciodată, ce se întâmplă pe mapamond. În ultimul secol, am descoperit însă că putem citi şi pe ecrane - de televizor, de computer, de telefon, de tabletă. Astfel încât ne întrebăm deja dacă epoca informaţiilor tipărite nu se apropie de final.

Tirajele ziarelor scad, multe publicaţii se închid sau se mută în spaţiul virtual. A venit momentul să pregătim necrologul presei - aşa cum era ea până acum? Putem considera încheiat acest capitol al jurnalismului? Anunţul încetării apariţiei unei reviste legendare ca "Newsweek" nu face decât să întărească temerile că va veni o zi în care va trebui să ne luăm adio de la tuş şi să trecem la pixeli.

Cronica unei morţi anunţate

Un simbol al presei americane va înceta, din 31 decembrie 2012, să adune numere de colecţie tipărite pe hârtie. Celebra revistă „Newsweek" va fi disponibilă doar în variantă digitală, sub un nou concept. Acesta se va numi „Newsweek Global" şi va putea fi accesată de pe tablete şi telefoane mobile de tip "smartphone". Contracost!

Decizia a fost anunţată săptămâna trecută de redactorul-şef, Tina Brown, care este şi fondatorul companiei „The Newsweek Daily Beast", sub umbrela căreia operează publicaţia. Titulatura reprezintă, de fapt, o alipire a vechiului brand de cel al unui cunoscut portal de ştiri. Schimbarea datează din 2010, după ce compania „The Washington Post" a vândut revista miliardarului Sidney Harman, contra sumei simbolice de un dolar, dar cu preluarea datoriilor în valoare de 47 miloane de dolari.


Tina Brown editorul sef al Newsweek si totodata proprietarul siteului The Daily Beast

Moartea patronului, în 2011, a lăsat în urmă pierderi considerabile. În iulie anul acesta, "Newsweek" a fost preluată de miliardarul Barry Diller, preşedintele companiei IAC/InterActiveCorp. Noul proprietar a anunţat încă de la început intenţia de a renunţa la „print", datorită scăderii continue a vânzărilor, de la 3 milioade de exemplare în 2007 la mai puţin de jumătate în prezent.

La început a fost „News-week"

Legendara revistă a fost lansată de Thomas J.C. Martyn, fost editor de ştiri externe la „Time", cu sprijinul mai multor investitori, în anul 1933. Primul număr ieşea din tipar în acel an, pe 17 februarie, în 50.000 de exemplare, la preţul de 10 cenţi. Pe copertă erau şapte ilustraţii ce anunţau câte un eveniment important - de regulă din aria politică - pentru fiecare zi a săptămânii. De exemplu, lunea era ilustrată cu fotografia lui Adolf Hitler, proaspăt instalat în funcţia de cancelar al Germaniei.


image

Venise vremea pentru „Time", cel mai vândut săptămânal american al acelor vremuri, să aibă competiţie. Formatul revistei, denumită iniţial „News-week", se îmbunătăţeşte cu timpul. Noul preşedinde şi redactor-şef, Malcolm Muir, renunţă la cratima din titlu în 1937, introduce coloane semnate de editorialişti cunoscuţi şi lansează ediţii internaţionale.

Reporteri care au dat jos preşedinţi

În 1961, „Newsweek" este achiziţionată de compania „The Washington Post", care editează cotidianul cu acelaşi nume. Este perioada de glorie, când revista atinge peste trei milioane de exemplare vândute şi devine una dintre cele mai influente publicaţii americane.

În 1973, „Newsweek" publică o anchetă a reporterului James M. Cannon despre dispozitivele secrete de ascultat ale preşedintelui Richard Nixon, implicat în scandalul Watergate. Dezvăluirea a contribuit mai târziu la decizia preşedintelui de a demisiona. Nu este însă singura "victimă" la vârful Casei Albe.

La începutul anilor '90, Michael Isikoff de la "Newsweek" a fost primul jurnalist american care a aflat despre acuzațiile aduse preşedintelui de atunci Bill Clinton că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu stagiara Monica Lewinsky. Dezvăluirile sale au jucat un rol major în punerea sub acuzare a lui Clinton. Acelaşi reporter scria, în 2005, despre tehnicile dure de interogare folosite la celebra închisoare Guantanamo Bay.

Ultimul interviu al lui Ceauşescu

În 1989, Nicolae Ceauşescu acorda, la vila sa de la Snagov, ultimul interviu unei publicaţii străine. Era vorba de revista "Newsweek", care trimisese la Bucureşti o echipă formată din Peter Turnley, Michael Meyer şi Ken Auchincloss. Lângă portretul de pe copertă al fostului dictator român, care apărea sfidător, cu mâna-n şold, era tipărit un titlu care a făcut istorie: „Ultimul stalinist al Europei".



Surprinzător, Ceauşescu s-a declarat flatat de comparaţie. „Dacă aş aduce ţării mele o contribuţie la fel de mare precum cea pe care Stalin a adus-o ţării sale, aş fi bucuros ca istoria să mă prezinte drept un Stalin modern", i-ar fi spus el jurnalistului de la „Newsweek", potrivit mărturiei acestuia, consemnată de „Radio Europa Liberă".

Zvonuri negre şi în alte redacţii

Ultimul interviu acordat de Ceausescu presei straine a fost publicat in Newsweek

„Newsweek" nu este prima şi, probabil, nici ultima publicaţie americană care renunţă la varianta tipărită. „PC Magazine" a abandonat tiparul încă din 2009, la fel ca „The Christian Science Monitor", revistă premiată cu şapte premii Pulitzer. Chiar şi etalonul presei "quality", cotidianul „New York Times", îşi pune problema viitorului. Patronul companiei, Arthur Sulzberger Jr., afirma în 2010 că, într-o bună zi, legendarul ziar se va despărţi de varianta "print". Afirmaţia a fost contrazisă însă de un alt editor care a anunţat că vor mai trece mulţi ani până când va veni acea zi.

Criza loveşte şi în Marea Britanie. În urmă cu câteva zile, cotidianul „The Telegraph" scria că „Guardian News & Media", editorul ziarelor „The Guardian" şi „The Observer", vrea să renunţe la varianta tipărită şi să se concentreze pe dezvoltarea site-ului guardian.co.uk.

Alan Rusbridger, şefului cunoscutei publicaţii, a negat însă, pe contul său de Twitter, informaţiile, spunând că sunt „pur şi simplu neadevărate". Pe de altă parte, Scott Trust, proprietarul „Guardian Media Group", este sceptic. Se teme că grupul nu va avea suficienţi bani pentru a mai susţine multă vreme apariţia pe hârtie, din cauza pierderilor anuale de peste 30 de milioane de lire sterline.

România:
moguli, televiziuni, canibalizare

Presa românească nu face nici ea excepţie de la regula contracţiei de pe piaţa mondială a publicaţiilor tipărite. În ultimii ani, mai multe ziare naţionale - "Cotidianul", „Ziua", "Gândul", „Gardianul", „Cancan" - şi-au încetat apariţia, păstrându-şi doar varianta electronică. Aceeaşi soartă au avut-o şi numeroase ziare locale. Pe lângă migraţia cititorilor spre internet, fenomenul pare să fi fost influenţat în România de câţiva factori specifici.

Unul este numărul excesiv de titluri de pe tarabă, cauzat de investiţiile unor patroni al căror scop nu a fost afacerea în sine, ci folosirea presei ca instrument de intimidare. Al doilea motiv constă în mirajul exercitat de televiziuni, atât prin audienţe, cât şi prin cota-record pe care acestea o obţin din publicitate. O altă explicaţie a scăderii tirajelor poate fi "canibalizarea" propriului conţinut: toate articolele care apar în ediţia tipărită a ziarelor româneşti sunt oferite gratis pe internet, de cele mai multe ori chiar înaintea apariţiei la chioşcuri.

Analistul media Iulian Comănescu este de părere că, în România, introducerea plăţii pe site nu este o soluţie. "Conţinutul este obiectiv prost la publicaţiile româneşti. De un an încoace, se tot duc lucrurile în jos. Iar la noi, deocamdată, trecerea pe online este un soi de eufemism pentru închiderea unei publicaţii de hârtie.  Deci jurnalismul, acum, pare să se aşeze într-o paradigmă a unui business mai ieftin, ca să poată supravieţui pe online", spune Comănescu.

De veghe la căpătâiul presei

Criza presei tipărite nu mai este doar un subiect ocazional de dezbatere pentru profeţii internetului. Bloggeri extrem de populari de peste Ocean îşi dedică toate eforturile observării fenomenului. Un exemplu este Jim Romenesko, ale cărui comentarii şi analize sunt găzduite pe site de prestigiosul Poynter Institute. Alt exemplu este un blog care se intitulează chiar www.newspaperdeathwatch.com şi care şi-a fixat ca misiune "să relateze despre declinul ziarelor şi despre renaşterea jurnalismului". Autorul, Paul Gillin, trece în revistă cele mai recente probleme ale presei tipărite, de la scăderea vânzărilor şi pierderile trimestriale până la restrângerea de personal şi închiderea unor titluri. Ultima postare se referă, evident, la dispariţia variantei "print" a revistei "Newsweek".

Harta extincţiei ziarelor


Una dintre cele mai controversate predicţii asupra viitorului presei tipărite aparţine futurologului australian Ross Dawson. În 2010, acesta a dat publicităţii o hartă cu evoluţia globală a ziarelor în următoarele decenii. Potrivit previziunilor sale, publicaţiile pe hârtie vor dispărea pentru prima dată în Statele Unite ale Americii - din 2017. Urmează Marea Britanie, Canada, Australia şi câteva ţări nordice. La coada clasamentului se află zone mai puţin dezvoltate, în special din Africa, America de Sud şi o parte din Asia, dar şi România, Republica Moldova, Ucraina sau Belarus, unde presa tipărită va rezista, susţine Dawson, cel puţin până în 2040.

Evenimente


Ultimele știri
Cele mai citite