JAFUL SECOLULUI Parfum de şantaj în procesul hoţilor de tablouri

Marţi a început procesul în care şase români sunt puşi sub acuzare pentru furtul celor şapte tablouri din Muzeul Kunsthal din Olanda, în octombrie 2012. Inculpaţii par să-şi negocieze sentinţa în schimbul returnării tablourilor.

Curtea Judecătoriei Sectorului 3, situată în centrul Bucureştiului, a avut ieri parte de o animaţie cum rar a mai văzut. Cu câteva zeci de minute înainte de ora 8, la uşa instituţiei cel puţin 10 televiziuni şi agenţii de presă din România şi din Europa îşi montaseră deja camerele, iar corespondenţii presei de peste Ocean ori din Orientul Îndepărtat îşi făceau de asemenea simţită prezenţa.

În faţa treptelor, un reporter olandez îşi încheie cămaşa cu mânecă lungă la toţi nasturii, şi, în ciuda căldurii, îşi pune sacoul, ca să înregistreze o relatare.

La câţiva metri distanţă, un coleg român, în tricou şi pantaloni scurţi, face o transmisiune în direct. Urma să înceapă procesul „Jafului Secolului“, cum i se spune în Olanda, ori „procesul hoţilor de tablouri de la Muzeul Kunsthal“, cum a ajuns să fie cunoscut în România.

Doar patru dintre cei şase acuzaţi au ajuns în faţa instanţei, aproximativ două ore mai târziu: Radu Dogaru, considerat a fi principalul responsabil în acest caz, căutând-o din priviri pe mama lui, Olga, cea care ar fi ars tablourile, speriată, după arestarea fiului său. Alexandru Biţu, cel care le-a furnizat hoţilor maşina folosită în timpul jafului, îmbrăcat într-o cămaşă de culoare deschisă, tuns foarte scurt, expunând permanent un spate foarte lat către zecile de ziarişti adunaţi în sală.

Eugen Darie, mic de înălţime, dar foarte solid, întorcându-se, spre deosebire de Biţu, din când în când, către presă, parcă pentru a evalua atmosfera şi impresia pe care o face. Ceva mai în spate, cu un tricou albastru şi părul vopsit într-un roşcat închis, Olga Dogaru, mai liniştită după schimbul de priviri avut cu fiul ei, pe care nu-l mai văzuse de mult.

Inculpatul, în cantonament de caiac-canoe

Spre nemulţumirea judecătorului de caz, Adrian Chiţoiu, al cincilea acuzat, Petre Condrat, nu s-a prezentat la proces. Avocatul lui, Cătălin Dancu, susţine că el nu putea fi prezent pentru că e în cantonament cu restul echipei naţionale de caiac-canoe. Argumentul nu l-a convins însă pe magistrat, care a cerut răspicat ca sportivul să fie prezent la următorul termen, din 10 septembrie, pentru că în faţa instanţei Condrat nu prezintă merite, ci trebuie să răspun dă acuzaţiilor care i se aduc. În fine, Adrian Procop, cel care ar fi furat efectiv tablourile, împreună cu Radu Dogaru, în noaptea de 15 spre 16 octombrie 2012, nu a fost prins şi este căutat în toată Europa.

Firma de asigurare e discretă

Amânarea, în prima etapă a procesului, era inevitabilă, în condiţiile în care asigurătorul tablourilor sustrase de la Kunsthal a cerut să devină parte civilă, cerând despăgubiri de 18 milioane de euro şi tablourile, dacă acestea vor fi recuperate.

Şi calitatea galeriei de artă din care s-au furat tablourile, dar şi cea a proprietarului picturilor, „Fundaţia Triton“, trebuie lămurită. Fundaţia aparţine familiei Cordia, celebră în Olanda şi foarte bogată, cea care a fost de fapt păgubită prin faptele cetăţenilor români.

Toate aceste aspecte ar trebui să fie clarificate până la următorul termen, mai ales că avocaţii au contestat cererea de despăgubire venită din partea asigurătorului, în condiţiile în care nu există nicio dovadă că acesta i-ar fi despăgubit pe proprietari.

Interesant de remarcat este şi că asigurătorul procesului este la fel de misterios ca şi proprietarul, refuzând, pentru moment ca numele să-i fie făcut public. „Va trebui să obţin acceptul clientului meu pentru a vă spune despre cine este vorba, deocamdată nu am această permisiune“, a precizat, pentru „Adevărul”, avocatul Daniela Gramaticescu, care reprezintă societatea de asigurari.

Tablourile returnate contra unei sentinţe mai blânde

Avocaţii celor şase persoane acuzate în acest proces nu pot fi decât mulţumite de decizia amânării. Vor avea, astfel, mai mult timp pentru a studia dosarul şi a găsi noi argumente care să-i ajute pe clienţii lor să obţină pedepse cât mai mici, mai ales că ei şi-au recunoscut deja faptele, cel puţin în parte. Apărătorii au şi cerut între timp ca Alexandru Biţu şi Eugen Darie să fie scoşi din arest şi judecaţi în stare de libertate, sub control judiciar, ori să nu li se permită să iasă din ţară, aducând drept argument tocmai „regretul profund“ al acuzaţilor pentru faptele lor.

Maria Vasii şi Cătălin Dancu, cei mai vizibili avocaţi din acest caz, au mers şi mai departe, susţinând că, de fapt, tablourile furate din Kunsthal nu ar fi fost arse, ori, cel puţin, că nu toate ar fi avut această soartă. Dacă li s-ar acorda şansa unui proces în libertate, ori dacă li s-ar promite pedepse mai mici, poate că inculpaţii ar furniza informaţiile pe care le deţin, par să spună cei doi apărători.

„Clienţii noştri aşteaptă cadrul procesual corect pentru a face toate demersurile pentru a preda aceste tablouri către autorităţile olandeze. Clienţii noştri ne-au informat că tablourile nu au fost arse“, a spus Maria Vasii, avocata lui Eugen Darie.

La rândul său, Cătălin Dancu, cel care-i apără pe Dogaru - mama şi fiul, susţine că expertiza Muzeului Naţional de Istorie, ce sugerează că cel puţin trei dintre tablourile furate au ars, nu ar fi corectă. El a cerut o contraexpertiza de la Muzeul Luvru, din Paris. Nu este deloc clar cine ar urma să plătească pentru ea.

Acelaşi discurs, „tablourile nu au fost arse“, a fost furnizat de avocaţi şi jurnaliştilor olandezi, încă de zilele trecute, Maria Vasii afirmând chiar că ar exista şi dovezi în acest sens. Confruntată azi în privinţa acestor presupuse dovezi, avocata s-a referit la numărul de cuie găsite în soba Olgăi Dogaru, din Carcaliu, şi la modul în care unele dintre picturi fuseseră puse pe suport din carton ori din lemn la restaurări precedente, ceea ce ar fi însemnat că nu ar fi avut nevoie de cuie.

Soarta tablourilor rămâne, în aceste condiţii, în continuare un mister, ţinând cont că Olga Dogaru, cea care le-ar fi distrus, potrivit rechizitoriului întocmit de procurori, şi-a schimbat de mai multe ori declaraţiile. Ea a afirmat, cu alte ocazii, că tablourile nu ar fi fost de fapt arse, ci ar fi în continuare ascunse. Cea mai recentă întâlnire a Olgăi cu procurorii DIICOT a avut loc chiar ieri după-amiază. Femeii i-au fost aduse la cunoştinţă, în mod oficial, concluziile expertizei specialiştilor Muzeului Naţional de Istorie, ceea ce ar putea-o determina să dea noi declaraţii.

Poliţia olandeză s-a trezit cam târziu

Avocaţii inculpaţilor din procesul „Jafului Secolului“ merg şi mai departe încercând să arate că vina clienţilor lor ar fi mai mică decât pare la prima vedere. Maria Vasii afirmă că cel puţin o parte din responsabilitate ar purta-o şi galeria de artă de unde au fost furate tablourile, şi chiar că poliţia olandeză ar cerceta Muzeul Kunsthal, pentru că i-ar fi atras atenţia şi în trecut că are un sistem slab de securitate.

Poliţia din Olanda nu a confirmat această variantă deocamdată, afirmând că sunt luate în considerare  „toate aspectele legate de acest caz“. Poliţiştii olandezi au devenit ei înşişi ţinta criticilor publicului, după ce cotidianul NRC Handelsblad a demonstrat, în baza unui document din dosarul furtului, că le-a luat aproape două ore de la momentul jafului să realizeze că lipsesc mai multe tablouri.

Potrivit NRC Handelsblad, poliţiştii s-au prezentat în mai puţin 10 minute de la momentul declanşării alarmei în muzeu. Ei au plecat însă după ce s-au plimbat în jurul clădirii de sticlă, fără să observe petele mai deschise la culoare pe pereţi, în locurile din care fuseseră luate tablourile.

Ce-i drept, Radu Dogaru şi Adrian Procop nu au lăsat semne evidente de intrare forţată, se arată în acelaşi dosar al poliţiei. Apoi au venit şi agenţii firmei de securitate care se ocupă (fără paznic de noapte) de respectivul muzeu. Poliţiştii s-au întors în aceste condiţii la secţie, doar pentru a reveni la Kunsthal două ore mai târziu, după ce firma privată observase că mai multe alarme fuseseră dezactivate şi că lipseau mai multe opere de artă.

Era vorba despre cele şapte tablouri semnate de mari maeştri internaţionali - Picasso, Monet, Gauguin, Matisse, De Haan şi Lucian Freud, pentru al căror furt şi eventuală distrugere, acuzaţii riscă pedepse cu închisoarea de la 7 la 20 de ani.