„Incompetenţa generează corupţia“

0
0

Directorul Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, despre priorităţile noului guvern.

Călin Georgescu, expert în dezvoltare durabilă

Călin Georgescu este directorul executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare, manager de proiect pentru Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă - agenţie a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) -  şi secretar general al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma.

Lucrează în domeniul cercetărilor privind protecţia mediului, cu specializări în Marea Britanie şi SUA şi activităţi în cadrul reţelei ONU, începând cu 1996. Una dintre intenţiile institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare este raportul privind „Reprofesionalizarea României”. Această iniţiativă reuneşte voci importante din peisajul ştiinţific şi cultural românesc.

În ultimele zile, s-a discutat ba despre victoria dreptei în alegeri, ba despre un guvern cu un program de centru-stânga. Ce fel de politici credeţi că trebuie aplicate de viitorul guvern: mai degrabă de dreapta sau de stânga?


În momentul acesta, pentru România nu contează stânga sau dreapta. Contează ceea ce se numeşte interesul naţional.

Nu este cam prea mult spus “interesul naţional”? Pot fi multe nuanţe…

Nu. Pentru că, oricum, nici cei care fac parte dintr-un partid politic nu înţeleg doctrina partidului respectiv. Mai mult, în România este necesar un echilibru de forţe pentru ca ţara să poată face faţă acestui tsunami care va trece peste noi. Orice guvern care va veni la conducere va avea de administrat o ţară sărăcită şi în situaţie de criză.  Şi nu va şti să o administreze.

De ce spuneţi asta?


 Fiindcă nu are cine să administreze. Şi nu are cine, dintr-un singur motiv, foarte clar: competenţa în actul administrativ. Nu e o chestiune de “jos corupţia”, la noi e în primul rând o chestiune de competenţă. Eu constat în administraţia centrală şi în cea locală o promovare malignă a incompetenţei.

Nu sunt oameni competenţi sau sistemul nu-i promovează?

Sistemul nu îi promovează pe cei buni, încurajează incompetenţa pentru a-şi crea o bază, să aibă puterea. Prima soluţie pentru orice guvern este competenţa. Corupţia apare prin incompetenţă.

Nu există competent şi corupt?

Nu! Competent şi corupt nu există. Competentul are verticalitate interioară, el nu va fi preocupat de cum să fure. Fiind competent, va dori să-şi pună ideile în practică.

De ce spuneţi că avem o ţară sărăcită? Au fost mulţi ani de creştere economică şi România nu mai arată ca acum 10 ani. Ţara a progresat.

Spun că avem o ţară sărăcită pentru că toată creşterea economică s-a dat pe consum. Şi vă dau cifrele la zi. În perioada 2001-2007, s-a realizat o creştere economică de 62,3% faţă de 2000…

Impresionant…

Da, dar cu un consum de resurse cu 71,4% mai mare! Deci, creşterea s-a bazat pe un consum de resurse, şi nu pe valorificarea lor. Noi nu avem încă în minţile noastre conceptul de valoare adăugată. Nu este suficient doar să consumi. Trebuie să şi produci.

Reducerea consumului va fi obligatorie în următoarea perioadă?

Nu, noi în primul rând trebuie să producem şi trebuie să existe o politică de economisire. Fiindcă aşa ceva nu a existat. Vă dau un exemplu aici: produsele agroalimentare. Nimeni nu bagă în seamă că, la ora actuală, noi importăm cea mai mare parte a produselor agroalimentare.

O ţară ca a noastră, care are potenţial agricol imens! Şi noi importăm în jur de 60%, dacă nu chiar mai mult. Importăm de trei ori mai multe produse agroalimentare decât exportăm, cu un deficit de peste două miliarde de euro.  Cu un potenţial de 9,7 milioane de hectare teren arabil şi 14 milioane teren agricol, România poate să producă de trei ori mai mult decât are nevoie.

Am avea cui să vindem surplusul?

Cele trei mari probleme globale sunt: criza energetică, hrana şi protecţia mediului. Le-am dezbătut mult, inclusiv prin clubul de la Roma. Cu dl Isărescu am discutat foarte mult chestiunea aceasta. Sunt deja ţări care şi-au format nişe de piaţă pe una sau mai multe din aceste probleme, pentru următorii 20-30 de ani.

Miza este: cine va fi mai tare pe una dintre aceste provocări, pentru ca ulterior să poată negocia pe pieţele globale, să aibă ce oferi. Iar aici trebuie să ştii să negociezi. România nu ştie la ora actuală să-şi negocieze o nişă pe care să se facă remarcată.

Agricultura este primă resursă strategică a României, alături de fondul forestier, care trebuie să crească la aproape 34% din suprafaţa ţării până în 2030. Acum este doar 26%.

Strategia de dezvoltare, cerinţă a UE

Cu două săptămâni înainte de alegeri, Guvernul Tăriceanu a aprobat Strategia naţională de dezvoltare durabilă, document menit să traseze liniile după care va evolua România în viitorii 30 de ani. România s-a angajat să  prezinte acest document Comisiei Europene până la sfârşitul anului.

Lucrarea reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, şi Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, al cărui director este Călin Georgescu.

„Nu putem face reforme cu oameni nemulţumiţi“

Ce politici pe termen mediu şi lung vedeţi prioritare?

Pe primul loc trebuie să existe o coerentă politică demografică.

Unde sunt problemele demografice mari?

În primul rând, noi asistăm la un declin demografic prelungit, prin deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei şi accentuarea procesului de îmbătrânire. În perioada 1990-2007, avem un declin de 1,7 milioane de locuitori, cam 7,3% din populaţia ţării.

Şi aceasta fără a lua în considerare peste 2,5-3 milioane de români care au emigrat, pe fondul acestui standard de viaţă ce se menţine în România.

Proiecţiile sunt acestea: în 2013, dacă se menţine această formulă, populaţia ajunge la 21 de milioane, în 2020 ajunge la 20,5 milioane, iar în 2030 la 19,5 milioane cu tendinţă ca în 2050 să ajungă la 16,5. Mai mult: populaţia de 19-23 de ani, din care se recrutează viitorii specialişti, este cam de 1,7 milioane. Însă în 2020-2025 va fi de sub un milion.

Şi ce ar putea să facă un guvern ca să oprească această tendinţă?

În primul rând trebuie create mijloacele de manifestare, spaţiul în care omul să se simtă sigur. Aici vorbim de siguranţa alimentară, siguranţa sănătăţii, siguranţa locului de muncă. Nu siguranţa aceluiaşi loc de muncă, dar în timp ce unele locuri de muncă dispar, să apară altele.

Pentru toate acestea trebuie să avem o creştere continuă, ceea ce noi nu am avut. Am avut două perioade de declin economic ’88-’92 cu evenimentele din ’89, în ’97-’99 şi două perioade de creştere în ’93-’96 şi în 2000-2007. Se vede că nu am avut o evoluţie continuă. PIB-ul din 1997 de-abia l-am atins în 2005.

Cu asemenea cifre nu putem avea o bază solidă de dezvoltare. Apoi, nu poţi să ai o reformă şi un proces de dezvoltare radical cu o populaţie nemulţumită. Trebuie să faci în aşa fel încât populaţia să susţină iniţiativele.  Dar cum să o faci, dacă băncile încurajează tot timpul consumul, nu economisirea? S-au luat de la bănci între 4.000-5.000 de euro, nu pentru microproiecte, ci pentru consum imediat, şi asta e o tragedie. 

„Politicienii nu apelează la competenţe“

“Clasa politică trebuie să apeleze la competenţă. Fiecare minister să aibă un nucleu stabil de management. Eu vă spun că orice ministru care vine într-un guvern ştie la finalul celor patru ani pe unde intră şi pe unde iese din minister. Cam cu asta rămâne.

El trebuie să aibă un nucleu de management pentru că, în momentul în care el spune că vrea să rezolve, de exemplu, problema demografică, acel nucleu trebuie să vină cu soluţii. Ministrul, în concepţia mea, trebuie să aibă vocaţie de stăpân. Nu trebuie să fie un birocrat care să mişte hârtiile de colo-colo. Iar prim-ministrul trebuie să poarte în geanta lui viitorul acestei ţări.

Deci nu pot să negociez ca la tarabă pe chestiuni care ţin de viitorul României. În momentul acesta, cine negociază puterea? Aceiaşi oameni, de 20 de ani! Foarte bine că se negociază. Dar se negociază ce? Că ajung la putere şi după aceea nu se întâmplă nimic!

Atunci când deţii puterea şi nu ştii ce să faci cu ea sau când nu ai cu cine să faci ceea ce ţi-ai propus se intră în impas. Şi ieşirea nu se poate face decât prin cultivarea profesionismului. Există rezervoare de profesionalism în societatea românească. Dar nu sunt folosite”.

„Nu banii sunt problema, ei există!“

România are nevoie de investiţii, de investiţii majore. Aşteptăm 33 miliarde de euro de la Uniunea Europeană până în 2013. Aceşti bani ne-ar rezolva problemele?

Vă spun cum stăm cu banii aceştia: cele 33 de miliarde nu acoperă necesarul României pentru infrastructură şi dezvoltare decât în proporţie de cel mult 40%. Şi asta, în cazul fericit în care am avea şi persoanele care să scrie proiectele necesare. Să luăm un simplu exemplu: apa. Sistemul este la pământ.

Necesarul este de 19 miliarde de euro, la nivel naţional, pentru ca toată lumea să aibă acces la apă potabilă, canalizare şi să se epureze apele uzate. Ţineţi cont că nu există în România niciun oraş care să le aibă pe toate. Iar pe proiecţiile noastre, avem alocaţi cam 3,2 miliarde pentru apă, ceea ce înseamnă mai puţin de 30% din necesar.

Ei bine, nimeni, din nicio zonă politică, nu-şi pune întrebarea: cum ajungem de la 3,2 miliarde la 19? E o chestiune foarte serioasă. Strategia de Dezvoltare Durabilă prezintă această situaţie.

Ne-am obişnuit ca tot ce ne-a cerut UE să bifăm, mai mult sau mai puţin, după care uităm de angajamente. Strategia de Dezvoltare Durabilă, la care aţi lucrat, este tot o cerinţă europeană. Nu e posibil ca şi această strategie să fie uitată, după ce ne-am îndeplinit obligaţia de a o avea?

Ba da, este posibil. Însă aici am o remarcă: intrarea în Uniunea Europeană şi NATO nu sunt obiective, sunt mijloace. Aici a înţeles greşit toată clasa politică românească. De aceea, după ce România a aderat la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, nu a ştiut ce să mai facă, nu a mai avut obiective.

Referitor la strategie este posibil să nu se ţină cont de ea. Este un test de maturitate, după părerea mea, pentru toate partidele politice. Vom vedea dacă ştiu să îşi însuşească şi să garanteze obiectivele din această strategie.

Problema este: cum să găsim finanţare pentru toate obiectivele Strategiei?

Nu asta e problema! Şi, sincer, îmi dau seama că în general, dumneavoastră, presa română, aţi primit de la ei această informaţie. Vă spun că, în momentul ăsta, în lume există trenuri de bani! Tema este cum cheltuim banul public. Şi cum facem reţeaua de proiecte şi programe capabile să susţină obiective pe termen lung.

Testul Adevărului

Ce spune despre…

1 Reforma administrativă. Un guvern competent trebuie să reformuleze instituţional tot ce înseamnă administraţia locală şi centrală. Este o cerinţă de bază. Nu ai cum să transmiţi decizia chiar dacă e foarte bună, dacă nu are cine s-o aplice. Aceasta este o adevărată revoluţie intelectuală, este o chestiune de moralitate.

Noi ne-am pierdut verticalitatea interioară. Stăm pe orizontală, suntem într-o stare de fericire retrogradă, mulţumiţi de consum şi lucruri materiale.

2 Satul românesc. 45% din populaţie trăieşte la sat. Dacă stăm şi ne gândim, nu există în niciun stat european acest procent. Mai mult: populaţia ocupată în agricultură este de 32% din totalul populaţiei ocupate. Şi în aproape 20 de ani nu am reuşit să creăm o instituţie de credit adaptată nevoilor ţărănimii!

Nu avem o bancă de credit rural în România! Eu spun că, dacă vrei să realizezi ceva în România, pune ţăranul stăpân la stat, nu-l distruge! O altă nişă – staţiunile balneoclimaterice. România are nişte rezervoare de sănătate imense, dar toate sunt la pământ, puse de acelaşi sistem nu corupt, ci incompetent.

3 Problema educaţiei. Pentru România anului 2007, rata de părăsire timpurie a şcolii, clasele I-XII, era de 19% faţă de media europeană de 14%. Dar la clasele I-IV este mai mare de 30%! Ponderea elevilor de 15 ani care nu reuşesc să atingă nivelul minim de performanţă la nivel mondial este de 52,7%,  faţă de 19% în UE.

Jumătate sunt neperformanţi! Aceştia nu ştiu decât să plece din ţară sau să facă tot felul de şmecherii. Ponderea profesorilor cu rezultate proaste sau mediocre la titularizare în 2007 era de 60% faţă de 18% în UE . Procentul adulţilor care participă la forme de educaţie permanentă în timpul vieţii este de 1,3% faţă de 12,5 în UE.

4 Risipa energetică. România este o ţară energofagă. Pentru a fabrica acelaşi produs, consumăm de trei ori mai mult decât media europeană.

La acest capitol de energie v-aş da un procent legat de încălzirea în apartamente. Noi avem 85.000 de  blocuri, unde trăiesc peste 7 milioane de locatari, şi care au pierderi energetice de circa 75% din căldura furnizată. Jumătate din factura noastră o reprezintă pierderile. Din start te gândeşti cât din bugetul familiei poţi să reduci dacă s-ar eficientiza energetic cele 85.000 de blocuri.

Mai multe - Evenimente

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite