Exclusiv De ce ar vrea Europa să reia relațiile cu Rusia. Expert: „Am bănuit mereu că Parisul și Berlinul au această slăbiciune”

Europenii se regrupează și abodează o nouă strategie față de negocierile de pace cu Rusia. Experții chestionați de „Adevărul” interpretează ultimele semnale transmise de la Bruxelles, Paris, Berlin sau alte capitale europene.

FOTO: Germania și Franța vor să negocieze ca pe vremuri cu Putin. FOTO: EPA-EFE

Adie vântul schimbării, după aproape 4 ani de război și odată cu ceea ce experții numesc „schimbarea ordinii mondiale”. După ce europenii s-au impus permanent unor discuții cu Rusia, pe ideea că Moscova nu ar fi pregătită pentru asta, lucrurile tind să se schimbe, iar figuri importante din Uniunea Europeană cer ca Europa să fie prezentă la masa discuțiilor. Președintele francez Emmannuel Macron a fost primul lider european care a spus, la finele anului trecut, că trebuie purtate negocieri cu Rusia. Inițiativa sa a fost susținută într-o primă fază de țări ca Italia, Austria, Luxemburg și Republica Cehă.

A urmat Germania, care prin vocea cancelarului Friedrich Merz a transmis un mesaj similar și a insistat că Rusia face parte din spațiul european, ceea ce înseamnă că nu va putea fi ignorată complet de Uniunea Europeană.

După declarațiile lui Macron și Merz, din luna ianuarie, au venit și altele, din patea unor șefi de stat din UE și NATO. Interesant este că astfel de reacții au venit și din partea unor lideri din țările baltice, în condițiile în cae țările lor au abordat tradițional o poziție dură față de Rusia. Poate și din acest motiv pare surprinzător că ei au cerut de această dată ca Uniunea Europeană să fie la masa negocierilor cu Rusia au spus că „UE are nevoie de un trimis special pentru discuțiile cu Rusia”. Prim-ministrul Letoniei, Evika Siliņa, și președintele estonian, Alar Karis, au cerut numirea unui trimis special al Uniunii Europene pentru a purta discuții cu Rusia.

Balticii intră în scenă

Alar Karis și Evika Siliņa au declarat, în cadrul unor interviuri separat, pentru Euronews, ediția în limba rusă, că Uniunea Europeană ar trebuie să desemneze un emisar special pentru a restabili canalele diplomatice cu Rusia. Principalul scop ar fi desigur o prezență a europenilor în cadrul negocierilor de pace în curs de desfășurare.

Cei doi șefi de stat au viziuni comune și susțin că reprezentantul special al UE ar trebui să fie o figură de compromis cu care toate statele membre să fie de acord.

Politolgul Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH Zurich, este expert în politici de securitate și explică, din perspectiva sa, recenta schimbare de ton din cancelariile europene.

În acest moment, spune el, avem discuții și negocieri intense, inclusiv unele despre care nu se știe absolut nimic pentru că nici europenii, nici americanii, ucrainenii sau rușii nu vor să fie făcute publice, cel puțin în acest moment. Negocierile care au avut loc zilele acestea la Abu Dhabi, între reprezentanții celor două combatante ar fi, de fapt, doar vârful aisbergului.

„Suntem pe partea negocierilor diplomatice care au loc atât în public cât și în spatele ușilor închise. De asemenea, problema principală în acest moment e legată de aceste concesii teritoriale. Rusia vrea concesii teritoriale mai mari decât constituie teritoriile pe care le ocupă de facto în acest moment. Vrea și teritorii pe care Ucraina le controlează în acest moment, iar asta, evident, este inacceptabil pentru guvernul ucrainean”, spune Ghincea.

Până unde pot să meargă noile relații cu Rusia

El a comentat și declarațiile lui Emmanuel Macron și Friedrich Merz despre necesitatea unor negocieri cu Rusia și despre o posibilă restabilire a relațiilor. Marius Ghincea amintește că țări ca Franța și Germania aveau unele relații cu fosta Uniune Sovietică și în timpul Războiului Rece, așa că o posibilă restabilie a relațiilor cu Rusia nu reprezintă o mare surpriză.

„Legat de reînnoirea relațiilor cu Federația Rusă, sigur, putem să reîncepem un dialog diplomatic, dar contează foarte mult și natura acestui dialog diplomatic și dinamica pe care acesta o va lua pe termen mediu și lung. Pentru că și în perioada Războiului Rece, Uniunea Sovietică menținea un dialog diplomatic cu țările occidentale, fără ca asta să însemne că sunt relații de prietenie sau de parteneriat”, mai spune Ghincea.

În ce privește afirmațiile Ursulei von der Leyen, președintele Comisiei Europene, care a spus că ar trebui accelerată integrarea europeană a Ucrainei, cu atât mai mult cu cât Kievul va fi nevoit să cedeze teritoii, Marius Ghincea nuanțează.

„Din punctul acesta de vedere, comentariul doamnei von der Leyen este evident legat de faptul că oricum s-ar putea normaliza sau reîncepe relațiile bilaterale cu Moscova, situația din Ucraina și apartenența Ucrainei la lumea europeană și occidentală se dorește a fi irevocabilă. Au murit mult prea mulți oameni pentru a se renunța la Ucraina, care va deveni cu siguranță parte a lumii europene. Dar ce spune și domnul Macron e complet adevărat. Pe termen lung trebuie să avem un dialog de o formă sau alta cu Federația Rusă pentru că este cea mai mare țară din lume din punct de vedere geografic, este în coasta noastră și nu poți s-o ignori la infinit, doar că nu acum și nu în orice condiții”, punctează Marius Ghincea.

Declarații și strategie

Și politologul Radu Albu Comănescu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj interpretează aceaste reacții venite din capitalele europene.

„E foarte greu de trasat linia corectă între declarații care vin din inerția unei anumite culturi politice practicată la Paris și Berlin — care multă vreme a inclus Rusia într-un fel colaborativ, dar care era complet altfel înțeles la Moscova — și o zonă în care putem înțelege că europenii și-au dat seama de natura regimului de la Moscova. O relaționare cu Rusia nu se mai traduce prin aceleași stereotipi și linii de amicalitate ca înainte. Putem avea și relații rele, dar sub control cu Moscova. Asta înseamnă capacitate de rezistență, de reziliență și suficientă forță de descurajare pentru a ține Moscova deoparte”, spune Radu Albu Comănescu.

Discuția ar fi, mai spune el, dacă europenii sunt ghidați sau nu și de anumite interese economice pentru a reînnoda relațiile economice cu Rusia sau dacă totul ține de calcule stategice. Deocamdată, în Uniunea Europeană există multe interese, iar unele se bat cap în cap. De altfel, Ungaria, Slovacia, Cehia și Italia nu ar fi singurele țări care ar vrea să restabilească pe cât posibil cât mai repede relațiile cu Rusia.

„Marea întrebare este dacă Parisul și Berlinul — pe lângă ei Roma, Budapesta și Bratislava, care au găsit și ei zone de oportunism economic — au capacitatea de a construi un soi de consens la nivel european ca să nu poată fi victima politicilor de tip „dezbină și stăpânește” ale Moscovei. Dacă Parisul și Berlinul au tentația, cum vocifera recent Alice Weidel în numele AfD (partid aflat sus în preferințele electoratului german), s-ar putea ca relațiile Germania-Rusia să fie reluate pe vechiul calapod Nord Stream 1 și 2. Atunci ne dăm seama că nu putem vorbi de suficientă credibilitate europeană. Cultura politică în aceste țări trebuie să capete un realism care să integreze problemele de securitate ale Europei Orientale, neglijate cu mare condescendență de ambele capitale ale motorului franco-german”, adaugă Radu Albu Comănescu.

Ce interese ar mai avea Franța și Germania

În opinia sa, Parisul și Berlinul nu ar fi neapărat imposibil să urmărească reluarea unor relații economice cu Rusia, mai ales că relația transatlantică se află în mare suferință. De fapt, Franța și Germania, cele două mari puteri europene, nu au ezitat nici cu alte ocazii să-și urmărească propriile interese și să beneficieze pe urma unor relații cu Rusia, în timp ce țările din Estul Europei au avut aproape în permanență de suferit din cauza politicilor Moscovei.

Germania a beneficiat de gazele ieftine ale Rusiei și a ales chiar să-și închidă centralele nucleare și să devină complet dependentă energetic de această țară. Iar odată cu orbirea stategică a Berlinului, Kremlinul și-a extins influența în Europa și a profitat din plin de relațiile bune cu ultimii cancelari germani, mai puțin cu Olaf Scholz și Friderich Merz. Industria auto germană și cea franceză, dar și marile companii din cele două țări au investit sute de miliarde în Rusia și au obținut profituri pe măsură. Acum, într-o perioadă de criză economică în țările Uniunii Europene, multinaționalele râvnesc la uriașa piață rusă și sunt gata ca la primul semnal să revină acolo, pentru a relua afacerile, cele care au plecat din Rusia, sau pentru a le consolida, în cazul celor care nu au părăsit niciun moment această țară.

„Am bănuit întotdeauna că Parisul și Berlinul au această slăbiciune și că vor fi primele capitale care să întindă mâna Rusiei în favoarea unei reconcilieri. Dacă această construcție nouă europeană va avea capacitatea să stea la masă obținându-și legitim locul și putând bate cu pumnul în masă - nu doar pentru că este lăsată de Washington - rămâne de văzut. Solidaritatea europeană este extrem de fragilă”, încheie Radu Albu Comănescu.