Centrul de greutate al Europei se mută în Est. Expert: „Opt din 11 țări care dau Apărării 2% din PIB sunt din zonă“
0Europa Centrală și de Est capătă o importanță tot mai mare în relațiile transatlantice, iar numeroși politologi spun că aici s-ar putea muta centrul de greutate al Uniunii Europene.

Expertul în relații transatlantice Ionela Ciolan e printre cei care urmăresc cu interes acest proces și explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum este posibil ca Estul să devină tot mai influent la Bruxelles.
De la invazia rusă în Ucraina, statele din Europa Centrală și de Est au jucat un rol important în a pune presiune pe Uniunea Europeană să ia decizii în materie de securitate și apărare. Astfel, se poate spune că pentru prima dată în istoria Uniunii Europeană vedem că UE devine și un actor puternic în materie de securitate și acest lucru este datorat statelor din regiunea noastră.
„Adevărul” a discutat pe această temă cu dr. Ionela Maria Ciolan, expertă în politica externă și de securitate a UE și NATO. Ea lucrează ca cercetătoare la think tank-ul Wilfried Martens Centre for European Studies din Bruxelles și este ReThink.CEE Fellow (cercetător) al prestigiosului think tank German Marshall Fund of the United States (GMF).
Ionela are o vastă experiență internațională, colaborând cu cele mai importante organizații de relații internaționale din America și Europa și este printre experții care vorbesc despre rolul tot mai important al Europei Centrale și de Est inclusiv în cadrul securității transatlantice.
„Consider că regiunea noastră, Europa Centrală și de Est, poate să fie un centru de greutate al securității transatlantice, în special după invazia Rusiei în Ucraina de anul trecut. Și mai concret acest lucru îl vedem în modul în care statele din regiune au reacționat în ultimul an și jumătate”, spune Ionela Ciolan.
Estul, mai ferm ca Vestul în fața Rusiei
Ea amintește și că țările est-europene au fost cele care au insistat și pentru sancționarea Rusiei, chiar dacă uneori acest lucru le-a afectat pe plan economic.
În opinia sa, chiar dacă nu am fi asistat la invadarea Ucrainei, tendința deplasării centrului de greutate al Uniunii Europene spre Est ar fi fost inevitabilă. Acum, însă, este mult mai evident.
„Acest fenomen vedem că este în plină dezvoltare de cel puțin un deceniu. Prin formatele care se tot creează în regiune, prin faptul că țările din regiune sunt cele care încearcă să-și întărească partea de securitate și apărare prin dezvoltarea propriilor lor armate și încearcă să implementeze clauza NATO de a aloca minim 2% din PIB pentru apărare. La momentul actual, doar 11 state din NATO alocă 2% din PIB pentru apărare și din acestea șapte state sunt din regiune, din Europa Centrală și de Est. Și dacă luăm în considerare și Finlanda ca țară din spațiul flancului estic, pentru că se pune, ca o paranteză, discuția la Bruxelles că Finlanda este în flancul estic al NATO, pentru că este la granița cu Rusia, atunci deja vorbim de opt state”, expune Ionela Ciolan.

Un alt element care arată importanța strategică a regiunii în securitatea transatlantică este faptul că aceste state sunt și principalele state contribuitoare în procente din PIB, ca state donatoare la criza umanitară din Ucraina și la găzduirea refugiaților.
Și tot cam aceleași state din centrul și Estul Europei au trimis arme Ucrainei și au presat statele din Vest să furnizeze armament. Chiar dacă țări ca Franța și Germania au mobilizat ulterior resurse mai mari, efortul esticilor, raportat la PIB-ul lor, este cu mult mai mare.
„Aici aș veni cu un exemplu concret și aș aminti faptul că Polonia și Slovacia au fost primele state care au trimis avioane MIG ucrainenilor înainte ca țările din Vest să se pună de acord pentru a oferi avioane de luptă F-16”, adaugă ea.
Și alte propuneri de ajutor pentru Ucraina au venit din partea statelor din Estul Europei. „Aici putem da exemplul declarării Rusiei ca stat terorist. Lituania a fost primul stat care a adoptat în parlamentul său o declarație privind faptul că Federația Rusă este un stat terorist. Așa s-a creat acest efect de bulgăre și s-a ajuns ca până și în Parlamentul European să avem o declarație privind faptul că regimul de la Kremlin este un regim terrorist. Iar apoi presiunea diplomatică a regiunii a coagulat suficientă susținere internațională pentru crearea unui tribunal internațional pentru judecarea atrocităților comise de Rusia asupra populației civile în Ucraina”, mai spune Ionela Ciolan.
Inițiativele care cimentează relațiile
Ea amintește și de inițiativele țărilor din această zonă a Europei, care cimentează colaborarea acestor state. Europa de Est are capacitatea să creeze coeziune regională și deja vedem câteva formate în această direcție, punctează Ionela Ciolan.
Iar România se implică direct în aceste inițiative, în timp ce unele vin chiar de la București. În ultimul timp, acestea încep să fie tot mai interesante, iar Statele Unite ale Americii le susțin din toate punctele de vedere.
„În cadrul NATO avem un format care a fost co-creat de Polonia și România, formatul Bucharest Nine - București 9. Este un format minilateral care adună statele din Estul Europei pentru a discuta problemele de securitate specifice flancului estic al Alianței Nord Atlantice și pentru a pune pe agenda NATO anumite subiecte de interes regional. Consider că este un format care funcționează bine și este mult mai activ de când cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei și numeroasele amenințări hibride asupra securității regiunii noastre. În plus, am văzut anul trecut, înainte de începerea invaziei, că președintele Biden s-a alăturat întrunirilor liderilor din statele Bucharest Nine pentru a discuta posibila invazie rusească, consecințele asupra securității și apărării flancului estic”, mai arată Ionela Ciolan. Formatul este recunoscut în cadrul NATO ca funcțional, precizează românca.
Și tot țările din această zonă au avut o importantă contribuție la includerea zonei Mării Negre în conceptul strategic al NATO. Aceasta este o veste bună pentru România, în condițiile în care mult timp Marea Neagră a s-a aflat mai puțin în atenția Alianței Nord-Atlantice.
„La summit-ul NATO din Madrid din 2022, Marea Neagră a fost inclusă în conceptul strategic ca o zonă de importanță strategică pentru alianță. Este prima dată când se include Marea Neagră în conceptul strategic, cel mai important act care stabilește prioritățile politice și militare ale NATO pentru următorii 10 ani. Iar formatul Bucharest Nine va fi influent și în conturarea viitoarelor documente programatice ale Alianței Nord Atlantice privind securitatea la Marea Neagră și un posibil rol mai crescut al NATO în securitate maritimă”, sugerează experta.
Și tot aici s-ar încadra și alte măsuri importante decise la Vilnius, anume adoptarea unei poziții de apărare înaintată și cele trei planuri regionale ale NATO, precum și acordul privind consolidarea apărării aeriene pentru statele din regiune. „E un format care funcționează și reușește să pună pe agenda NATO teme de interes vital pentru flancul estic”, concluzionează Ionela Ciolan, care amintește și de Inițiativa celor Trei Mări.
„Este un alt format informal, diplomatic, din regiune, care încearcă să creeze mai multă colaborare și coeziune regională, de la nord la sud între țările membre, pentru dezvoltarea regională din punct de vedere al infrastructurii, al energiei, al transportului, al capacităților de business. Ceea ce arată faptul că, practic, zona noastră nu mai este doar o zonă care acceptă toate politicile sugerate de Bruxelles sau de vestul Europei. Statele din regiune au ajuns la maturitate în cadrul instituțiilor euro-atlantice. Astfel că acestea au inițiativă, propun și susțin proiecte de interest comun pentru estul Europei și pentru o mai bună dezvoltare economică a acestei zone”, susține ea.
Practic, conchide Ionela Ciolan, toate acestea arată o maturizare politică a țărilor din Est, care împreună sunt capabile să susțină o politică externă a regiunii și să își aducă și contribuția în cadrul securității transatlantice.
*Opiniile exprimate în acest material nu angajează decât autorul și nu pot fi considerate ca reprezentând o luare de poziție oficială a organizațiilor cu care autorul colaborează.